Dr. Cătălin Cîrstoveanu, Sp. Marie Curie, București: Bătătorind căi noi pentru cât mai multă Viață

Dr. Cătălin Cîrstoveanu, Șeful Secției de Terapie Intensivă Nou-Născuți de la Spitalul “Marie Sklodovska Curie” din București, s-a consacrat deja în spațiul public ca vajnicul apărător al bebelușilor defavorizați de boli, ca omul care nu ezită în a aloca totul pentru viața fără de preț a copiilor noștri.

În acest interviu a dorit să atragă atenția asupra unei afecțiuni mai puțin celebre în spațiul public decât cele legate de inimile bebelușilor, și anume insuficiența intestinală și nutriția parenterală la domiciliu, însă o afecțiune în care Secția de ATI nou-născuți de la Spitalul “Marie Curie” din România a reușit să obțină rezultate comparabile cu cele ale unor colective de referință la nivel mondial.

Revenind la inimile bebelușilor, reușim să operăm în România jumătate din cazurile de malformații congenitale cardiace, și, apreciază Dr. Cătălin Cîrstoveanu, ar mai fi nevoie de 20 de ani de lupte de-acum înainte pentru a reuși să devenim autonomi și în acest domeniu.

Ce înseamnă insuficiența intestinală la nou-născuți?

Insuficiența intestinală la nou-născut este o condiție medicală care arată incapacitatea intestinală neonatală de absorbție a nutrienților și fluidelor pentru susținerea vieții și creșterii. Insuficiența intestinală la nou-născut nu are o definiție universală în literatura internațională, dar o nutriție exclusiv parenterală pe termen lung, să spunem peste o lună de zile, sau o nutriție parțială (sau mixtă, enterală și parenterală) de peste 3 luni definesc destul de clar ce înseamnă insuficiența intestinală.

Cât de frecvent vă confruntați cu această afecțiune?

Există cazuri anuale în clinica noastră, de când există spitalul Marie Sklodovska Curie, acesta având un specific chirurgical neonatal. Întâlnim cel puțin zece cazuri anual, cele mai multe se rezolvă prin spitalizare și un număr mic prin nutriție la domiciliu, pe termen foarte lung.

Care sunt motivele pentru care apare?

Etiologia variază – de la sindromul intestinului scurt, la tulburări de motilitate și enteropatii intestinale. Sindromul de intestin scurt este cauza cea mai frecventă, aici întâlnind afecțiuni cum ar fi enterita ulceronecrotică – aici prematurii fiind cei mai afectați, gastroschizis, atrezia intestinală, boala Hirschprung extensivă, volvulus și altele.

Care sunt simptomele, cum își pot da seama părinții că ar putea fi vorba de o asemenea afecțiune?

Afecțiunea este diagnosticată de obicei în perioada neonatală și este una severă, semnul cel mai elocvent fiind prezența nutriției parenterale, în lipsa căreia nu poate exista creșterea în greutate. Părinții văd ceea ce se întâmplă în spital, sunt informați de cauza acestei insuficiențe intestinale și, după experiența noastră de peste 20 de ani în această afecțiune, putem spune că acești părinți chiar devin cei mai fideli și buni colaboratori în tratarea afecțiunii propriului copil. Ei sunt educați și dobândesc cunoștințe vaste privind afecțiunea aceasta, nutriția prenterală, tratamentul, complicațiile… O mamă chiar a primit o ofertă de a rămâne într-o țară occidentală ca asistentă!!!, deoarece are un nivel de practică și înțelegere deosebite pentru boala respectivă.

Care sunt strategiile terapeutice care se pot aplica?

Strategia aplicată este una multidisciplinară, și subliniez acest lucru. Principala intervenție este nutriția prenterală, în spital, și apoi continuată la domiciliu, în cazurile cu nutriție parenterală pe ani de zile. Chirurgia are rol esențial – o intervenție sau mai multe intervenții chirurgicale, salvatoare, aduc acești copii la viață. Uneori ei suferă multiple operații, copiii noștri au avut unii câte 4-5 intervenții chirurgicale. Perioada critică în terapia intensivă neonatală, postoperator, și apoi nutriția pe termen lung aduc în mod clar la viață pacienți pe care nu îi vedem foarte frecvent în țara noastră. Se spune în Occident că spitalele pediatrice care fac nutriție parenterală eficient sunt “Spitale”. Este o muncă extrem de laborioasă, repetată, și repetată, îmbunătățită, controlată, computerizată, cu complicații care pot fi foarte, foarte mult minimalizate, atunci când este făcută cât mai corect, protocolizat. Există un tratament al complicațiilor, da, trebuie să le recunoaștem și să le tratăm. În același timp, există și alte tratamente inovatoare, care din fericire au ajuns și în Romania, și sperăm să îmbunătățească prognosticul acestor copii. Vorbim despre Teduglutide, care a început să fie administrat copiilor noștri de anul acesta. Unele cazuri beneficiază de transplant intestinal, sau transplant multiorganic – ficat, intestin, pancreas – o problemă foarte serioasă în chirurgia pediatrică, centrele internaționale care efectuează aceste intervenții fiind destul de puține la număr. În România, din nefericire, nu se poate efectua transplant de intestin sau transplant multiorganic – noi colaborăm foarte bine cu un centru din Italia, cu rezultate foarte bune.

În ce măsură poate fi aplicată nutriția parenterală la domiciliu?

În trecut, noi am tratat acești copii evident în spital, unii stăteau 6 luni, alții aproape un an… Dar a venit vremea când alții au stat 4 ani, și nu știam unde să îi mai trimitem, nimeni nu putea să îi preia… Și așa am spus, pleacă la domiciliu, așa cum se întâmpla în Europa. A fost greu, schimbare de mentalitate, legislație, înțelegerea legislației și, după 4 ani de nutriție parenterală la domiciliu, putem spune chiar că este un succes pentru acești copii care au primit Viața. Ei sunt îngrijiți la domiciliu, statul asigură plata pentru nutriția parenterală zilnică și tratamentul complicațiilor minore la domiciliu. Deci da, se poate! Acum avem 7 copii cu nutriție parenterală, cu multiple diagnostice – sindrom de intestin scurt post malformații de tub digestiv și enterită ulceronecrotică. Erica este decanul de vârstă, aproape 8 ani, și a avut 10 – ZECE – centrimetri de intestin subțire și foarte puțin intestin gros, fără valvula ileocaecală… Avem un copil cu dismotilitate intestinală – Sindrom Berdon sau Megacystis-microcolon – intestinal hypoperistalsis syndrome (MMIH syndrome). Sunt foarte puțini supraviețuitori în lume, la ora actuală. De exemplu, Ann Arbor, un centru de referință internațional, din SUA, raporta în 2015 un supraviețuitor de 5 ani… Copilul nostru astăzi are 7 ani. Nu poate avea sub nicio formă nutriție enterală și, în același timp, vezica este sondată de 4 ori pe zi, fiind și la nivel vezical o deficiență asemănătoare, de contractilitate. Mama știe să facă acest lucru, de foarte, foarte mulți ani. Avem un alt copil în tratament cu nutriție parenterală la domiciliu, având o enteropatie intestinală, cu malabsorbție importantă, în urma insuficienței pancreatice, Mitchell Riley. A suferit și mai multe intervenții chirurgicale, pentru o stenoză duodenală, aparent singura afecțiune pentru care a fost tratat… Apoi, cu un coleg diabetolog, am reușit să îi punem un senzor de glicemie, la câteva luni, și apoi pompa de insulină… Sunt foarte puțini supraviețuitori în lume.

Cum funcționează practic, care sunt coordonatele?! În ce măsură se pot implica părinții?!

Acum, după atâția ani, putem spune că este “simplu”. Copiii ajung din maternități în terapie intensivă, la noi, apoi, după multe intervenții chirurgicale, devin ocupanții unui loc pe termen lung în terapie intensivă, cu multe intervenții multidisciplinare, numeroase catetere centrale, un pacient al nostru a avut aproape 20 de linii centrale și are vasele centrale indemne. Asta înseamnă o îngrijire bună, atentă, pe termen foarte lung. Îmi aduc aminte, în urmă cu mulți ani, am plecat la Paris într-unul dintre cele mai bune centre din Europa cu un copil care avea 7 luni, 50 cm de intestin restant (normal este între 1-3 m), în urma intervențiilor chirurgicale, era crescut bine, avea nutriție enterală, și eram intrigați cum de crește în greutate… Și ne-am dus la cei mai buni. Ei imediat au pus copilul pe nutriție prenterală, analize peste analize, analiza vaselor centrale… După o săptămână de stat la Paris, au admis și colegii noștri ca este bine și nu îi trebuie nutriție parenterală și nici transplant de intestin. Era contrar a ceea ce este scris în carte… Am fost bucuroși, ne-am întors acasă, l-am externat și am prins mult curaj pentru astfel de cazuri… Când știm că am făcut tot ce trebuie pentru acești copii pregătim părinții, știm sigur că se vor descurca la domiciliu, le asigurăm tot suportul și îi externăm, intră în program, și zilnic le pregătim nutriția prenterală în spital, pe care le-o trimitem la domiciliu. DHL, părinții sau bunicii, uneori, ei sunt “cărăușii” vieții. A fost greu să bătătorim aceste căi, dar funcționează. Și sperăm să îmbunătățim lucrurile.

V-ați implicat permanent pentru salvarea micuților cu malformații cardiace, faceți frecvent drumuri în Italia, inclusiv acest interviu a fost făcut între două drumuri. Care sunt noutățile aici?!

M-am implicat, da, dar mai mult de-atât, secția noastră a devenit un loc important pe harta României unde se tratează acești copii. Am plecat la drum acum 20 de ani, am avut multe probleme de parcurs, avem atâtea de făcut… Între timp spitalul nostru operează peste 200 de copii anual, mulți nou-născuți, care sunt urgențe…

Dar mai este mult, încă facem drumuri în Italia, alții merg în Germania, alții merg în diverse locuri de pe harta lumii… Poate că jumătate dintre copiii noștri se operează acasă. Și trebuie să vorbim și despre câți supraviețuiesc. Este o specialitate cu mult, foarte mult personal… Când un copil este operat sunt implicate vreo 30 de cadre medicale. Cred că ne trebuie încă 10 – 20 de ani până când vom fi autonomi, ca țară, în acest domeniu.

Dr. Cătălin Cîrstoveanu

Născut la 19.06.1967, în Pitești, căsătorit, doi copii – Daniel și Sabin

Liceul “N. Bălcescu”, Piteşti (acum CN “IC Brătianu”), matematică-fizică

UMF Târgu-Mureş, 1995

Doctor “Magna cum laude” în ştiinţe medicale, mai 2014, UMF “Carol Davila”

Medic stagiar, Spitalul Judeţean Piteşti, 1996

Medic Specialist Neonatologie, 2001

Medic primar neonatologie, 2006

Şef Secţie al Secţiei de Terapie Intensivă nou-născuţi, Sp. de urgență pentru copii “Maria Sklodowska Curie”, 2008 – prezent

UMF “Carol Davila”, Bucureşti, Şef Lucrări

Experienţă în dializă acută peritoneală şi hemodiafiltrare neonatală/pediatrică, peste 30 cazuri, din 2007
Experienţă vastă în managementul pacientului critic neontal cu maladii congentale de cord, peste 500 de cazuri, din 2007
Experienţă vastă în transportul aerian al pacientului critic neonatal şi pediatric, peste 300 cazuri, niciun deces, din 2003
Experienţă vastă în abordul intraventricular de urgenţă şi ghidat ecografic, peste 2.000 puncții intraventriculare, din 2001
Experienţă vastă în abordul vascular la prematur, nou-născut şi sugar, peste 3.000 catetere Seldinger şi PICC line, din 2001
Experienţă vastă în protezarea respiratorie şi managementul pacientului neonatal cu afecţiuni respiratorii severe, peste 1.500 cazuri, din 2001
Prima bancă de lapte uman din România, 2017
Primul pacient transportat cu administrare continuă de oxid nitric, 2016
Prima oară în România, realizarea de infrastructură medicală cu camere individuale în Secţia de Terapie Intensivă Neonatală, 2013
Colaborator în prima echipa medicală care a efectuat transport neonatal în Bucureşti şi sudul României, Coordonator Dr. Alin Stănescu, IOMC, 2001-2002
“visiting doctor” în spitale din Republica Moldova, Italia, Mexic, Germania, Marea Britanie, Israel, SUA
2004-2006, Grant al Academiei Române de Ştiinţe pentru studiul administrării oxidului nitric la nou-născut (PNCDI), director de program. Introducerea tratamentului în secţiile de terapie intensivă pediatrice şi neonatale din România. Utilizarea pentru prima oară în România a ventilatoarelor cu frecvenţă înaltă oscilatorie.
2004-2006, Grant al Academiei Române de Ştiinţe pentru studiul Electroencefalografiei la nou-născut; membru al echipei de cercetare
2003-2004, 3 luni, grant al Societăţii Europene de Terapie Respiratorie pentru studiul administrării oxidului nitric, ventilaţiei cu frecvenţă înaltă şi ventilaţiei cu trigger la nou-născut, Belfast, UK
Membru în Societatea Europeană de Terapie Intensivă şi American College of Chest Phisicians
Consilier al Ministrului Sănătăţii, 2016
Şef Comisia Consultativă de Neonatologie, Ministerul Sănătăţii, 2016 – 2017
Promovarea şi dezvoltarea centrului de Terapie Intensivă Neonatală Constanţa. Grant Fundaţia Vodafone – 1,3 milioane euro, Asociaţia Dăruieşte Aripi – 150.000 euro şi Asociaţia Inima copiilor – 150.000 euro, 2015-2019
Construcţia noului Centru de Terapie Intensivă Neonatală la MS Curie. Strângere de fonduri, proiectare şi organizare. Grant Fundaţia Vodafone 1.700.000 euro şi Asociaţia Inima Copiilor 700.000 euro
Promovarea dezvoltării Spitalului regional Marie Curie – aripa nouă – 40.000 mp şi a centrului spitalicesc afferent, 2007- 2012, în colaborare cu Asociaţii/Fundaţii
Promovarea şi organizarea Centrului de Cardiochirugie Pediatrică, Sp. “MS Curie”, 2009, Şef Proiect. Campanii publice de strângere de fonduri cu Asociaţia Inima Copiilor şi Liana Stanciu – 1.200.000 euro, Cu Procter& Gamble – 300.000 euro, cu Fundaţia Sensiblu – 100.000 euro. Atragerea Ministerului Sănătăţii şi oameni politici guvernamentali în proiect cu 1.700.000 euro. Aducerea de specialişti chirurgi cardiaci din ţări europene.
Promovarea şi dotarea Compartimentului de Neurochirurgie Pediatrică, Sp. “Marie Curie”, 2002-2007. Campanie publică pentru strângere fonduri, 2007; 650.000 euro împreună cu Fundaţia Mereu Aproape. Aducerea unui specialist cu training în străînătate.
Înfiinţarea Compartimentului şi apoi a Secţiei de Terapie Intensivă nou-născuţi, Spitalul Clinc de Urgenţă pentru Copii “Marie Curie”, 2001-2009