Sătul de referate şi aprobări pentru ceea ce era normal să aibă la îndemână, un chirurg experimentat a decis să-şi facă spitalul lui, unde normalitatea pe care o percepem în străinătate să fie la ea acasă. De la ideea din 2007 a medicului Cătălin Copăescu, expert în chirurgie bariatrică şi chirurgie minim invazivă, la materializarea acesteia, anul trecut, proiectul de spital a trecut prin 15 variante. Este doar un exemplu de perseverenţă. Într-un an de zile la Delta Hospital s-au tratat 1200 de pacienţi, peste 95% prin chirurgie minim-invazivă. Tot aici există o adevărată şcoală de chirurgie minim-invazivă, de nivel european, şi singurul Centru de excelenţă în chirurgia bariatrică din România.
De când visați acest spital?
Ideea realizării unui spital privat, a unei instituții unde să ne desfășurăm activitatea într-un mod respectabil, zace în mintea fiecărui medic care ține foarte mult la meseria sa și dorește același respect și pentru el, și pentru pacient. În acest spital firul principal a fost constituit de chirurgia bariatrică, chirurgia obezității. Se adresează pacienților care au o acumulare excesivă de țesut adipos, și în consecință multe suferințe ale organelor, situație care îi transformă din pacienți voluminoși, cu o apariție impresionantă de cele mai multe ori, în pacienți foarte sensibili, care sunt la mare risc de evoluție a oricărui tratament, mai ales chirurgical. Nu o dată se întâmplă ca în momentul apariției unui asemenea pacient în fața unui chirurg să i se spună: „Mergi dumneata acasă și mai slăbește, pentru că ești prea gras! Riscurile sunt prea mari, s-a putea să rămâi pe masa de operație, să nu prindă anestezia, să evoluezi cu multă dificultate!”
Majoritatea au diabet zaharat, hipertensiune arterială și multe alte comorbidități care le transformă viața într-un coșmar; sunt pensionați la vârste tinere, sunt purtători ai unui handicap permanent. Și într-un astfel de caz trebuie să îi tratăm. Cum am putea?! Într-un spital care nu acceptă niciun fel de compromis din punct de vedere al dotării, al performanței, al experienței, al echipei. Nicio instituție, până la data înmuguririi ideii de a crea Spitalul Delta Hospital – anul 2007 – nu mi-a oferit condiții pentru așa ceva.
Mai mult, de aproape 20 de ani am fost implicat într-o activitate de educație, instruire și antrenament în chirurgia laparoscopică. Am făcut parte dintre pionierii chirurgiei laparoscopice în România și mi-am luat ca responsabilitate, încă de la început, să îi instruim și pe colegii noștri pentru ca tot mai mulți pacienți să beneficieze de avantajele chirurgiei minim invazive. Astăzi, chirurgia nu poate fi concepută fără laparoscopie, fără tehnici video asistate. Dezvoltarea acestor cursuri avea nevoie de un cadru adecvat, cu dotare specială, unde o echipă experimentată, avându-l în frunte pe dl. prof. Corneliu Dragomirescu, care mi-a fost și îmi este în continuare mentor, să-și desfășoare activitatea.
Din acest an Delta Hospital deține și singurul centru de antrenament în chirurgia endoscopică din mediul privat, un centru de referință europeană, care găzduiește șapte cursuri pe an în chirurgia laparoscopică, la care participă câte 18 chirurgi din țară și din străinătate. Aceștia se antrenează pe porci anesteziați, exersând intervenții chirurgicale foarte delicate.
Mai există un astfel de centru în România?
În mediul privat nu, mai există la Timișoara și la Cluj-Napoca, în universități. Colaborăm cu aceste centre, și chirurgii care participă la cursurile noastre, dar și la ale lor, beneficiază de transmiterea intervențiilor chirurgicale din celelalte centre. Practic, este o cuprindere națională a procesului de educație în chirurgia laparoscopică! Toate aceste activități se desfășoară sub umbrela Asociației Române de Chirurgie Endoscopică (ARCE). Proiectul de educație a fost un subiect principal și un obiectiv în activitatea ultimilor ani.
Câți chirurgi au fost instruiți?
În 2011 – 2012, în ultimele șapte cursuri, au fost instruiți 135 de chirurgi din țară și din străinătate – Italia, Republica Moldova, etc. De asemenea, în fiecare lună, în Centrul de excelență în chirurgia obezității sosesc din Serbia, Macedonia, Croația, Iordania, Arabia Saudită, Liban, chirurgi pentru clinical imersion. Sunt perioade de până la o săptămână în care chirurgii se instruiesc vizavi de tehnicile pe care le realizăm aici. Mă refer la chirurgia bariatrică, la chirurgia laparoscopică a cancerului de colon, de rect. Este și un element de mândrie națională, până la urmă, pentru că au ajuns să bată la ușile școlii chirurgicale românești chirurgi din întreaga lume. Recent am transmis în direct în cadrul Congresului Internaţional de Chirurgie Digestivă, care s-a desfășurat la Roma, patru intervenții chirurgicale, urmărite în direct de 1850 de chirurgi din întreaga lume. Este un motiv de mândrie și o onoare pentru noi să fim invitaţi pentru a doua oară să realizăm o astfel de transmisie.
Câți specialiști în chirurgia minim invazivă există în România?
Asociația Română de Chirurgie Endoscopică reunește forțele și ambițiile a peste 500 de chirurgi care doresc progres pe calea chirurgiei minim-invazive, laparoscopice, toracoscopice.
Ca o încununare a eforturilor din ultimii ani și o recunoaștere a progresului, la nivel european s-a hotărât ca în 2015 Congresul European de Chirurgie Endoscopică organizat de EAES (European Asociation of Endoscopic Surgery) să fie organizat la București, sub președinția mea. Înseamnă participarea în România a peste 1500 de chirurgi și faptul că, pentru o săptămână, polul internațional al chirurgiei endoscopice va fi la București.
De ce chirurgia bariatrică?
Chirurgia bariatrică a fost ideea pentru care a apărut acest spital. Este greu, dacă nu imposibil, să modifici structural spitale gândite în urmă cu 40 – 50 de ani; și-atunci a fost creat după un proiect nou, modificat și avizat peste Ocean. De altfel au fost 15 variante de proiect până am ajuns la acest circuit. Spitalul are 7500 mp spații medicale, 55 de paturi, majoritatea dotate pentru chirurgie bariatrică și metabolică, săli de operație dotate pentru chirurgie minim-invazivă video asistată cu posibilități de transmisie și înregistrare a operațiilor, cu mese de operație care rezistă până la 500 de kg, cu sisteme de transfer al pacienților, cu posibilități de îngrijire în terapie intensivă adecvate, cu sisteme de intubație video asistate – pentru că mulți dintre ei nici nu pot să fie intubați – şi o echipă multidisciplinară antrenată, ceea ce ne-a permis să aplicăm pentru a fi Centru de Excelență în Chirurgia Bariatrică.
Cine conferă acest grad?
Este oferit de International Federation of Surgical Obesity (IFSO) care, după mai multe inspecții, după verificarea tututor actelor chirurgicale comise, printr-o înregistrare prospectivă a tuturor rezultatelor într‑un Registru european, în toamna anului 2011 ne-a acordat certificarea de Centru de excelență în chirurgia obezității. Suntem singurul din Europa de est, dintre doar 14 centre certificate din Europa. Peste Ocean se află peste 400, însă Europa se reorganizează din acest punct de vedere, îndreptându-și atenția în tratarea diabetului zaharat de tip 2, vindecabil de altfel prin aceste operații.
Sunteți deci pe un trend crescător…
Exact. Sunt bucuros că această certificare a fost obținută odată cu centre de renume din Italia şi Spania, poziționându-ne și pe noi în cadrul acestui club de înaltă expertiză. Am obţinut această certificare cu felicitări, datorită respectării ireproșabile a normelor și a rezultatelor obținute în tratarea a 500 de pacienți. În total, experienţa noastră în chirurgia bariatrică numără peste 3500 de pacienți. Ei sunt urmăriți în continuare în Registrul european, pentru că statutul de centru de excelență în chirurgia obezității nu este pe viață. Auditul vine o dată la doi ani, și sperăm să obținem în continuare această certificare, mai ales că progresul în calitatea expertizei este vizibil. Am devenit centru de referință și educație pentru chirurgia bariatrică, aici vin să se instruiască chirurgi din întreaga lume, și sunt implicat în acest moment în acreditarea, ca și centre de excelență, și a altor centre.
Aveți un an de la deschidere. Un bilanţ?
Spitalul și-a deschis porțile în 2 mai 2011. În puțin peste un an au fost operați peste 1200 de pacienți cu patologii dintre cele mai complexe, o parte importantă fiind pacienți cu obezitate morbidă, diabet zaharat, dar și cu diferite neoplazii – cancer de colon, de rect, cancer de rinichi, cu eventrații, hernii, cu tumori abdominale, cu cele mai diverse patologii, majoritatea în zona abdominală. Foarte interesant este că 95% din aceste intervenții chirurgicale s-au desfășurat laparoscopic sau toracoscopic. Sunt intervenții minim-invazive, fără incizii largi, specifice chirurgiei clasice. Ne încadrăm cu mult peste media oricărui spital chiar și din Europa, nu numai din România, cu nivelul utilizării chirurgiei minim-invazive.
Proiecte?
Mărirea numărului de intervenții pe același trend de chirurgie minim-invazivă, dezvoltarea trainingurilor pentru specialiști care vor beneficia de instalații de înaltă definiție la intervențiile chirurgicale pe animale și de demonstrații 3D pentru intervenții chirurgicale transmise în direct. Am organizat primul Curs de chirurgie robotică, sub conducererea d-lui prof. Irinel Popescu, pe 28-29 mai, cu participare internațională, cu antrenament pe porci anesteziați.
Din septembrie 2012 spitalul va deveni clinică universitară și își deschide porțile pentru studenți. Vom avea posibilitatea de a implica echipa în proiecte de cercetare interne și internaționale. Avem deocamdată doar studii clinice, dar sunt prea puține. Din 2013 va fi dezvoltat împreună cu ARCE, cu Societatea Italiană de Chirurgie Endoscopică și cu Societatea Spaniolă de Chirurgie Endoscopică un Program european de educație a chirurgilor în chirurgie laparoscopică, o școală europeană, cu sesiuni în spitalele din România și din Italia și Spania, care va însemna un schimb de experiență excepțional. Este un proiect ambițios. Începutul a fost făcut în aprilie 2012, când au participat la un curs de instruire pentru chirurgie laparoscopică colorectală 12 chirurgi din Italia, care au beneficiat de transmisiuni în direct și antrenament pe porci anesteziați. Au fost deosebit de impresionați de nivelul ridicat al chirurgiei minim-invazive practicate în România.
E mai ieftin în România?
Nu prețul a primat! Vor reveni aici nu pentru că este mai ieftin, ci pentru că nivelul cunoștințelor este cel puțin egal, dacă nu superior, cu ce pot obține în Italia. Din aprilie Delta Hospital își desfășoară activitățile educative sub egida Academiei de Științe Medicale, și din septembrie 2012 această activitate va primi credite europene, cursurile desfășurându-se sub endosarea EAES (European Asociation of Endoscopic Surgery).
Discutăm despre o educație medicală continuă. În principiu ar fi necesar ca fiecare dintre noi să participe cel puțin la o activitate de instruire pe an, în țară sau în străinătate. Existența acestor posibilități de educație în România este o facilitate în plus pentru chirurgii noștri, care nu trebuie să se mai deplaseze în străinătate pentru a accesa un nivel similar de instruire în tehnicile moderne.
Putem vorbi de o adresabilitate regională în ceea ce priveşte pacienţii?
Statutul de Centru de excelență în chirurgia obezității nu este exclusiv. Este doar un nivel la care doar acest spital a ajuns, pentru moment. Dezideratul este să existe tot mai multe astfel de centre unde pacienți cu probleme atât de grave din punct de vedere metabolic și al morbidității să fie tratați cu un minim de risc. Ca exemplu, mortalitatea și morbiditatea post-operatorie pentru un pacient cu obezitate morbidă, diabet şi hipertensiune poate fi uneori până la 5-6%. În centrele de excelență cum este Delta Hospital, mortalitatea este mai mică decât pentru colecistectomia laparoscopică, adică 0,28% (la nivelul tuturor centrelor de excelență în chirurgia obezității). Centrul de chirurgia obezității Delta Hospital are o mortalitate de 0%.
Există credința că medicina privată își selectează cumva pacienții, alegându–i pe cei cu riscuri reduse, şi de aici asemenea rezultate…
Asta face diferența între Delta Hospital și ideile cu care, în general, concetățenii noștri s-au obișnuit a le asocia medicinei private – selecția cazurilor, și mă bucur că ați ridicat această problemă. Dimpotrivă, nu există niciun fel de selecție, ba chiar primim pacienți care n-au putut fi rezolvați în mediul de stat, care n-au putut fi intubați, tratați, suportați de mesele de operație în alte spitale. Deci nici discuție despre limitarea, cumva, a accesului, din acest punct de vedere.
Ne putem mândri cu rezolvarea unor cazuri extraordinar de complicate, pe care am credința că nu aș fi putut să le conduc la un bun sfârșit dacă n-aș fi avut dotarea, disponibilitatea, priceperea personalului din acest spital. Câteva exemple: pacient care are colecistită acută și hernie ombilicală cu pierderea dreptului de domiciliu, la 225 kg, pe care l-au refuzat toate spitalele, și care a fost tratat aici şi ținut internat o lună de zile; s-au realizat succesiv colecistectomie laparoscopică, excizia șorțului abdominal, hernioplastie, în condiții care nu puteau fi îndeplinite în alt spital. Săptămâna trecută am avut un pacient cu gangrenă veziculară, internat într-un spital de provincie cu insuficiență respiratorie restrictivă, cu o pneumopatie obstructivă de 15 ani, dependent de oxigen, care a fost refuzat pentru anestezie în alt spital, căruia i s-a refuzat intervenția chirurgicală laparoscopică de care avea nevoie pentru a reduce major complicațiile postoperatorii. A fost transferat aici, operat laparoscopic, permanent supravegheat vizavi de grava lui problemă respiratorie, având gangrenă veziculară, cu perforație colecistică, cu peritonită biliară – un caz extrem de grav. Sunt două cazuri care îmi vin în minte printre nenumărate alte cazuri. Iată, un altul, o pacientă de 92 de ani cu cancer de rect iradiat, stenozant, operată laparoscopic la această vârstă. Externată la trei zile după intervenția chirurgicală. De altfel unul dintre proiectele pe care le am este de a schimba, la nivel național dacă se poate, percepția concetățenilor noștri vizavi de sistemul privat. Unde, din punctul meu de vedere, putem realiza cel puțin la fel de mult ca și în sistemul public, la un nivel respectabil pentru pacient, pentru profesia de medic, fără compromis în ceea ce privește utilizarea echipamentelor, materialelor, medicamentelor, dispozitivelor, la momentul la care ai nevoie. În sistemul public întotdeauna erau lipsă, și chiar dacă solicitam pacientului să vină cu ele de-acasă, era uneori prea târziu. Putem gândi medical, putem avea o atitudine multidisciplinară, din toate punctele de vedere, și nu consulturi separate. Desfășurăm aici ședințe medicale la intervale regulate de timp, ca în marile institute medicale din România, așa cum se desfășoară și în Institutul Clinic Fundeni.
Există totuși o limitare a adresării pacienților către acest spital – condiția pecuniară. Pe care, din păcate, unii pacienți nu o pot îndeplini. Sper ca în cel mai scurt timp asigurările medicale private să poată fi active și în România, dând posibilitatea pacienților să fie relaxați din punct de vedere al costurilor de tratament. Dacă ar fi să fac o comparație a nivelului de cost pe care un pacient l-ar avea de acoperit în Delta Hospital comparativ cu orice spital din Europa, la același nivel de profesionalism, probabil că prețurile sunt aici la 50 – 60%. Din acest motiv avem și pacienți din străinătate care se adresează spitalului, și, spre satisfacția întregului colectiv, feedbackul primit este foarte bun.
Cum vedeți competiția stat – privat?
Din perspectiva competiției public – privat, ținând cont de aceste limitări pecuniare, sistemul privat este foarte dezavantajat, pentru că pacienții nu pot accede la nivelul de performanță din privat. Este o concurență nedreaptă. Din punct de vedere profesional, competiția poate fi benefică în ambele sensuri, pentru că ținta noastră este creșterea calității actului medical. Și dacă pacientul are o alternativă în sistemul privat, atunci sistemul public va trebui să își reconsidere atitudinea, organizarea, și în plus vor fi atrase beneficii și pentru pacienți. În momentul în care asigurările private vor opera asupra ambelor sisteme, se va deschide o competiție directă și corectă, pe care abia o așteptăm, între public și privat. În fapt ținta noastră este aceeași – pacientul, suferința acestuia, terapia.
Cât este o intervenție chirugicală?
De exemplu, o intervenție chirurgicală pentru extragerea colecistului este 1000 de euro, care include anestezie, operație, medicație, controlul la o lună.
Trebuie corectată această competiție și vizavi de investițiile pe care trebuie să le faci în mediul în care lucrezi. Într-un spital public investițiile le face statul, prin programe, spitalul nu investește nimic. Ceea ce percep la CNAS este numai actul medical. Într-un spital privat plătești chirii, rate la echipamente; accesul la programele naționale e limitat. Din punctul de vedere al unui buget real, este o comparație nedreaptă, pentru că o intervenție chirurgicală nu se limitează la firele pe care le pune chirurgul între două segmente de tub digestiv. De multe ori există această percepție: Dar ce mă costă pe mine la acestă operație?! Un fir pe care l-a pus dl Doctor! Dar cadrul unde pacientul este investigat, anesteziat, operat, la care contribuie sute de salariați?! Toate aceste costuri nu sunt luate în calcul! Și fără să vă expun cheltuielile concrete pe care le are Delta pe minut de sală de operație, o să vă spun cât este în America: 50 de dolari. Dacă se prelungește intervenția chirurgicală cu 60 de minute, înseamnă încă 3000 de dolari. Contează oare dacă la noi, în România, o intervenție chirurgicală se prelungește o oră sau două?! Întreabă cineva?! Poate că în România nu este 50 de dolari minutul, dar vă spun sigur că aici în Delta este 15. Și atunci pentru mine este foarte important ce echipament folosesc și cât de eficient este actul operator, pentru a folosi la maximum o dotare maximală.
Pentru textul integral vezi editia print Medica Academica, iunie 2012.
