Vasile Cepoi, numit recent Ministrul Sănătăţii, a acordat un interviu revistei Medica Academica in numarul din martie. Reluam mai jos acest interviu.
Dr. Vasile Cepoi a venit în MInisterul Sănătății cu misiunea de a propune a nouă lege a sănătăţii care să vină în întâmpinarea așteptărilor pacienţilor, în primul rând, dar și a medicilor și farmaciștilor, asiguratorilor, furnizorilor de servicii medicale, administraţiilor locale, producătorilor de medicamente și dispozitive medicale, distribuitorilor și retailerilor de medicamente. Spune că proiectul anterior este bun, dar a fost insuficient explicat, și are nevoie de implementare mai îndelungată. Și că este nevoie de un sistem de asigurări flexibil, care dea cetăţeanului posibilitatea de a opta între un asigurator public și unul privat, atât pentru pachetul de servicii de bază, cât și pentru cel suplimentar și complementar.
Cum aţi aprecia proiectul noii legi a sănătăţii finalizat anterior şi retras apoi de președintele Traian Băsescu?
Proiectul noii legi a sănătăţii care a fost retras este un proiect bun, dar insuficient explicat. Acest proiect a căutat să răspundă nevoii de deblocare a sistemului de sănătate propunând câteva modificări radicale vizând, în principal, asigurările de sănătate, reorganizarea spitalelor publice în instituţii nebugetare și implementarea unui sistem de management al calităţii.
Aţi declarat despre acest proiect că „poate fi un schelet de la care se poate lucra”. Înţeleg deci că îi menţineţi coloana vertebrală! Ce e bun, ce veţi păstra?
Capitolele propuse în vechiul proiect cuprind toate aspectele care privesc funcţionarea sistemului de sănătate.
Ce e perfectibil, unde trebuie făcute schimbări / îmbunătăţiri?
Insistenţa de a analiza proiectul care a fost retras nu o consider justificată, de vreme ce vorbim despre un nou proiect, fundamentat pe așteptările actorilor din sănătate și ale societăţii, rezultate în urma dezbaterilor publice ale principalelor probleme vizate de schimbare.
Aţi avut deja o bună parte din întâlnirile programate la Ministerul Sănătăţii cu părţile implicate. Care ar fi concluziile acestor întâlniri, cel puţin până la acest moment?
Nu suntem încă în faza de a trage concluzii, dar pot să vă spun că s-au conturat câteva cerinţe general acceptate. Mă refer atât la necesitatea de implementare graduală a legii într-o perioadă de timp mai lungă, informând corect populaţia și pregătind-o pentru schimbările ce sunt propuse, cât şi la necesitatea de a defini un pachet de servicii medicale de bază al cărui cost să fie acoperit de contribuţia obligatorie la asigurările de sănătate. Este o realitate şi nevoia de creștere a veniturilor alocate sănătăţii, ca și stabilirea unui raport optim între responsabilitatea individuală și responsabilitatea statului în ceea ce privește acoperirea riscului de boală.
Care are fi, de exemplu, o idee concretă pe care o consideraţi valoroasă și consideraţi că poate fi implementată?
Un exemplu ar putea fi implementarea unui sistem de asigurări de sănătate flexibil, care să satisfacă o majoritate a cerinţelor populaţiei privind asigurările de sănătate, dând totodată posibilitatea cetăţeanului de a opta între un asigurator public și unul privat, atât pentru pachetul de servicii medicale de bază, cât și pentru cel suplimentar și complementar.
Până unde vedeţi implicarea sectorului privat în sănătate?
Ponderea asigurărilor de sănătate și a serviciilor medicale furnizate în regim privat va fi decisă de comportamentul populaţiei. Legea va trebui să permită dezvoltarea celor două sisteme în condiţii egale de competiţie bazată pe calitate și să asigure o corectă informare a pacienţilor cu privire la aceasta.
Una din criticile aduse proiectului anterior era legată de faptul că specialiștii nu au fost consultaţi, astfel încât cei care efectiv se confruntă cu problemele unui domeniu să fie chemaţi să le rezolve.
După cum știţi și aţi și precizat mai înainte, prima etapă în elaborarea acestei legi o constituie consultarea cât mai largă a tuturor celor interesaţi și, în special, a experţilor din domeniu. Am avut deja o primă rundă de consultări cu Colegiul Medicilor, Colegiul Farmaciștilor, cu Academia de Știinţe Medicale, cu producătorii și distribuitorii de medicamente, cu asociaţiile de pacienţi, cu reprezentanţii autorităţilor locale, cu organizaţiile reprezentative ale societăţii civile etc. și continuăm aceste consultări cu toate organizaţiile care solicită.
Legea sănătăţii are multe probleme sensibile, care provin din interesele contrare ale părţilor. Cum veţi „media” aceste conflicte?
Nu aș folosi termenul de „conflict” pentru a defini punctele de vedere diferite privind modul de rezolvare a unor probleme, cum ar fi: definirea principiului solidarităţii, a modului de asigurare a asistenţei medicale pentru persoanele defavorizate, creșterea veniturilor destinate sănătăţii, definirea pachetului de servicii prin lista negativă, coplata și/sau criterii de limitare a accesului la numite servicii și trecerea acestora în pachetul complementar și suplimentar. Aș spune că există mai multe puncte de vedere pentru rezolvarea acestor probleme și că nu am identificat, deocamdată, poziţii inflexibile și neargumentate. Vom opta pentru acele soluţii care vor fi mai bine argumentate.
Sunteţi partizanul transformării spitalelor în fundaţii și societăţi comerciale?
Eu nu expun aici un punct de vedere personal, pentru ca nu sunt eu deţinătorul adevărului absolut. Am supus discuţiilor varianta care a fost propusă și în vechiul proiect, ca spitalele să nu mai fie unităţi bugetare și, până în prezent, acest punct de vedere a fost unanim acceptat.
Dar al transformării caselor judeţene în case private?
Varianta transformării caselor judeţene în case private nu s-a pus nici în vechiul proiect și nu a fost propusă nici în prezent. S-a discutat despre posibilitatea intrării în piaţa asigurărilor obligatorii a unor societăţi private de asigurări de sănătate și a înfiinţării unor asociaţii, având ca obiect de activitate acoperirea riscului de boală pentru membrii acestora, după modelul mutualist francez.
Pentru textul integral vezi ediţia print Medica Academica, Martie 2012.