Alterarea calităţii mediului şi mutaţii majore în morbiditate la om, în contextul promovării conceptului dezvoltării durabile şi al conflictului tehnosferă-biosferă
Problematica relaţiei între mediul natural şi viaţă nu este nouă. Acum 2 500 de ani Hipocrate, din insula grecească Kos, cel mai mare medic al Antichităţii, scria într-unul din cele 72 volume pe care le-am admirat la Institutul din insulă, sub titlul “Despre aer, ape şi locuri”, că omul şi aşezămintele de locuit sunt influenţate de calitatea apei, a solului şi a aerului. Încă de atunci miasmele locurilor insalubre erau incriminate în producerea unor molime. Proorocul Moise (sec 13 î.Hr.), legislatorul evreilor, a hotărât că „arborii trebuie cruţaţi chiar dacă aceasta ar îngrădi ducerea cu succes a războiului”.
În 1866, savantul naturalist şi darwinist evoluţionist de la Jena, E. Haeckel, definea relaţia om‑mediu în conceptul său ecologic. În epoca industrializării, oamenii de ştiinţă şi filosofii vremii au remarcat relaţia între mediul natural şi sănătatea omului. În zorii civilizaţiei industriale, J. J. Rousseau întrevedea înstrăinarea omului prin existenţa citadină, departe de natură. La capătul lumii, sesizând aceeaşi tendinţă, poetul indian Rabindranath Tagore (1861-1941), laureat Nobel în 1913, clama în dis-cursurile sale prin Europa: „Vă dau oraşele, daţi-mi pădurea!“.
„Dezastre industriale” şi patologia de mediu
Relaţia între poluare şi sănătate este tot mai frecvent afirmată şi dovedită în condiţiile industrializării, care sacrifică în primul rând calităţile mediului în goana furibundă după profit. În 1960, Edith Carlson tipărea volumul Primăvara liniştită. Liniştea se datora dispariţiei păsărilor într-un oraş suprapoluat de industriile zonei. Industriaşii, aflând că sunt vizaţi, au cumpărat întreaga ediţie. Dar publicul a aflat ce trebuia, şi anume că nivelul unui insecticid, DDT-ul (liposolubil), crescuse alarmant de mult în corpul păsărilor, al mamiferelor şi al omului. Am participat acum câţiva ani la un simpozion european cu tema ‘’Dezastre industriale”, la Wroc1av (Polonia). Am aflat atunci despre marile tragedii umane din India (Bophal) datorate pesticidelor, unde au murit mii de oameni. La la fel de grav a fost accidentul colectiv de la Sevesso (Italia), datorită dioxinei, un gaz fabricat pentru războiul din Vietnam. Tot în acei ani, cu prilejul unui seminar internaţional la Varşovia, am aflat de perspectivele crizei apei dulci în lume datorită poluării apelor de suprafaţă şi a celor de profunzime, în urma unor activităţi antropice haotice.
Nefropatia endemică balcanică
Nefropatia endemică balcanică (N.E.B.) este o boală fatală care afectează populaţia unor ţări balcanice (Serbia, Croaţia, Bulgaria şi România), în apropierea Porţilor de Fier, pe ambele maluri. Se manifestă prin atrofia rinichilor, care ajung de mărimea unei nuci, sau cancerul de rinichi. Boala era mortală până la răspândirea dializei, care întreţine azi viaţa bolnavilor cu insuficienţă renală. Anchetele au arătat că locuitorii din zonă beau apă din fântâni sub care, la 7-10 m, se află un strat de lignit. Medicii timişoreni, ajutaţi de un grup de cercetători americani de la US Geological Survey, au constatat că în arealul românesc de răspândire a bolii se află 20 000 persoane în stadiu preclinic, şi dintre aceştia mulţi dezvoltă cancer al căilor renale superioare. În mod obişnuit, can-cerul renal are o frecvenţă de 1/200 000 loc., în aceste zone frecvenţa fiind de 40-50 ori mai mare, după afirmaţiile Dr. Călin Ţaţu de la Univ. de Medicină din Timişoara. Apa e foarte concentrată în nitraţi şi pesticide, dar şi în substanţe organice, apele freatice fiind contaminate de la minele de cărbuni. Apa are o duritate foarte mare, iar conductivitatea măsurată în unităţi microsimens este de 2 130 unităţi faţă de normalul de 200-300 unităţi. Relativ recent, mass media aducea la cunoştinţa publicului o altă dramă ecologică, concretizată în frecvenţa alarmantă a malformaţiilor congenitale într-o zonă apropiată a NEB, unde o exploatare de minereuri radioactive a fost dezafectată prin inundare.
Pentru textul integral vezi editia print Medica Academica
dr. Ioan Ieţcu, medic primar, doctor în ştiinţe medicale, membru corespondent al A.O.Ş.-R., Preşedinte al Fundaţiei Ecologiste din Bucovina
Vlad Rădăşanu, student la U.M.F. Iaşi
