Raluca Băjenaru
Sistemul de sănătate din Elveția este o combinație complexă de unități publice, de clinici private și de servicii private subvenționate de sistemul public. Ţara Cantoanelor are cele mai mari cheltuieli cu sănătatea per capita după Statele Unite ale Americii, în 2007 nivelul cheltuielilor cu sănătatea fiind de aproape 11% din PIB. Cheltuielile publice în sănătate sunt printre cele mai reduse din Europa, în condițiile în care legea elvețiană stipulează că statul trebuie să susțină costul îngrijirilor medicale doar atunci când sectorul privat nu oferă rezultate satisfăcătoare. >>>
Rolurile și res-pon-sa-bilitățile pentru sistemul de sănătate din Elveția reflectă structura federală a țării. Astfel, cele 26 de autorități locale care conduc Cantoanele au un cuvânt important de spus, fiind responsabile de autorizarea și licențierea profesioniștilor din domeniul medical, de reglementările privind funcționarea spitalelor, precum și de operarea propriilor spitale și de negocierea costurilor cu furnizorii de servicii. În acest cadru al sistemului sanitar, funcționează un element specific Elveției, determinat de către modul în care este înțeleasă democrația: cetăţenii joacă un rol direct în administrarea sistemului de sănătate, având posibilitatea de a vota prin referendumuri pentru sau împotriva extinderii unui spital, de exemplu.
Spitale private, mai ales în domeniul psihiatriei
În afara spitalelor subordonate Cantoanelor, în Elveţia mai funcţionează spitale regionale şi universitare, precum şi peste 120 de clinici private, cele mai multe concentrate în jurul oraşelor Geneva, Zürich, Berna şi Basel. Aproximativ 20% din zilele de spitalizare înregistrate anual în Elveţia (circa trei milioane de zile) sunt petrecute de către pacienți în aceste clinici.
Numărul spitalelor private este crescut mai ales în aria de expertiză psihiatrică, unde reprezintă aproape jumătate din totalitatea spitalelor.
Atât spitalele publice, cât și cele private își negociază tarifele cu fondurile de asigurări în sănătate, dar acestea acoperă doar până la 85% din costuri în cazul spitalelor private, potrivit datelor Federației Spitalelor Private din Elveția. În plus, conform aceleiaşi surse, Cantoanele își asumă cel puțin jumătate din cheltuielile operaţionale ale spitalelor publice. Fondurile de asigurări de sănătate susțin un procentaj de sub 50% din cheltuieli, iar această valoare apare distinct pe factura emisă de spital, reprezentând mai puțin de jumătate din costul efectiv al tratamentului.
Cantoanele finanțează și con-struc-ția de noi clădiri sau achiziţia de echipamente medicale în spitalele publice, cheltuieli care nu sunt trecute pe chitanţa trimisă pacientului, dar care sunt în fapt suportate de către acesta prin taxele plătite către Stat.
Densitatea paturilor în spitalele de urgenţă din Elveţia – 3,5 la mia de locuitori – este la nivelul mediei din Europa de Vest. Pentru comparaţie, în Franţa şi în Germania acest indice este de 3,6, iar în Austria de 6,1. În Elveţia, acest indicator a înregistrat o scădere în ultimii ani, de la 4,1 la mia de locuitori în anul 2000 la 3,8 în 2004.
Durata spitalizării, în scădere constantă
Durata medie de spitalizare în cadrul unităţilor de urgenţă a scăzut constant în ultimii ani, de la 9,3 zile în anul 2000 la 8,8 zile în 2004 şi la 7,8 zile în 2007.
Potrivit statisticilor realizate de OECD, la nivelul anului 2007 Elveţia avea 3,9 medici la o mie de locuitori, nivel similar cu media europeană şi în uşoară creştere faţă de anul 2002, când era de 3,5. Densitatea personalului mediu este peste media europeană, fiind de 14,9 la o mie de locuitori, de asemenea în creştere faţă de nivelul de 12,9 înregistrat în anul 2000. În majoritatea ţărilor Europei de Vest acest nivel ajunge doar până la 7-10 la o mie de locuitori, cu excepţia Irlandei, unde densitatea personalului mediu este de 15,5 şi a Norvegiei, care înregistrează un nivel record de 33 de asistenţi medicali la o mie de locuitori.
Planuri de viitor: reducerea costurilor
În ciuda eforturilor de control al costurilor care au generat o scădere în cheltuielile de sănătate de la un vârf de 11,3% din Produsul Intern Brut în 2003 şi 2004 la 10,8% în 2007, Elveţia rămâne a doua ţară după Statele Unite la capitolul cheltuieli pentru sănătate, având cel mai mare nivel per capita în acest domeniu. Este de aşteptat ca alte reforme să fie iniţiate pentru scăderea cheltuielilor. O metodă de reducere a costurilor aflată în prezent în discuție este legată de finanțarea unitară a serviciilor de sănătate, astfel încât să existe un singur cumpărător final, sub forma firmelor de asigurari. Contribuțiile publice vor fi plătite direct către asigurătorii de sănătate, iar acestea se vor încadra în gama serviciilor medicale de bază. Pe de altă parte, în loc să ofere subvenții pentru serviciile oferite de către spitalele publice sau pentru îngrijiri la domiciliu, Cantoanele ar urma să plătească o contribuție stabilită ca un procent fix din toate serviciile acoperite de o asigurare de sănătate de bază.
Strategia e-Health
Strategia Elveției în ceea ce privește programele de e-Health a fost lansată oficial în 2007, vizează o perioadă de până în 2015 și își propune să implementeze un sistem informatic de stocare și gestionare a istoricului medical aparținând fiecărui pacient. Această inițiativă a dat naștere unor controverse atât din partea guvernului federal şi a autorităților locale, dar și a specialiștilor din sistemul de sănătate.
Susținătorii strategiei e-Health consideră, însă, că acesta reprezintă cel mai bun compromis având în vedere puternicul sistem federal al țării, pornind şi de la faptul că principiul după care funcționează – de la bază către vârf, axat pe găsirea de soluții reale – reflectă procese similare care se desfășoară în țări vecine, cum ar fi Austria, precum și în mari state europene, precum Franța și Germania.
Principalul element al strategiei de e-Health prevede implementarea etapizată, până în 2015, a unui sistem naţional de gestiune a istoricului medical al fiecărui pacient pe bază de smart-carduri. Până în 2012 este prevăzută crearea unei platforme web la nivel național cu astfel de date. Această platformă ar urma să asigure şi o mai bună informare a pacienților în legătură cu propria lor sănătate.
Smart-cardul va fi folosit și pentru plata asigurărilor de sănătate, reducându-se astfel costurile administrative prin renunțarea la folosirea hârtiei. Datele personale referitoare la boli, alergii și tratamentul urmat, stocate pe card, vor fi protejate de un cod PIN, însă pot fi șterse dacă deținătorul cardului solicită acest lucru.
Renunţarea la suportul hârtie este vizată şi în spitale, unde s-a implementat recent un sistem wireless care oferă medicilor și personalului mediu posibilitatea de a utiliza dispozitive electronice și software-uri pentru a gestiona documentația aferentă muncii lor în spital. (adaptare după un articol apărut în revista Healthcare IT Management)
Pacientul, localizat prin GPS
Ţara Cantoanelor a lansat recent un sistem de siguranță personală și de localizare a pacienților denumit Alarm Touch. Dispozitivul de monitorizare la distanţă, echipat cu GPS, trimite un SMS sau iniţiază o apel telefonic automat către un Centru de monitorizare, ori de câte ori cel care îl poartă depăşeşte un anumit areal. Prin acest sistem pacientul este localizat cu exactitate, înlesnind posibilitatea ca acestuia să i se poată acorda îngrijiri în cel mai scurt timp, în caz de urgenţă.
e-toile
Proiect inițiat la Geneva, e-toile este centrat pe gestionarea istoricului medical al pacienților și este construit astfel încât să poată primi și transmite infomații despre tratamente realizate la distanță. Scopul final al proiectului e-toile este de a conecta toate spitalele și clinicile din Elveția printr-o rețea securizată. Problema informațiilor cu caracter personal a fost deja dezbătută și rezolvată astfel: pacienții pot folosi un smart card pentru a decide asupra accesului la datele care le aparțin, precum și pentru a crea diverse nivele de acces. Costul de dezvoltare al acestui proiect este estimat la 50 de milioane de franci elvețieni.
Administrare
Cetăţenii sunt implicaţi direct în administrarea sistemului de sănătate, având posibilitatea de a vota prin referendum pentru extinderea unui spital.
Elveția – cifre
10,8
% din PIB – nivelul cheltuielilor pentru sănătate în 2007
11,3
% din PIB – nivelul cheltielilor pentru sănătate în 2003
3,9 medici / o mie de locuitori
14,9
asistenţi medicali / o mie de locuitori
