Evaluarea tehnologiilor medicale bazată pe dovezi (I)

0

Noile tehnologii medicale au fost privite multă vreme cu neîncredere, atât de către medici, cât şi de către pacienţi. Introducerea stetoscopului de câtre Laennec în 1816 a fost privită cu scepticism de medici, şi chiar în 1850 era privit ca un instrument periculos. Progresele făcute în ştiinţă şi tehnologie s-au succedat în ritm accelerat, ducând la o îmbunătăţire a metodelor de diagnostic şi de tratament. >>>


Dacă în 1900 spe-ran-ţa de viaţă era de numai 47 ani, în anul 2000 a ajuns la 75 de ani, iar în 2100 va ajunge probabil la 100 de ani.

De la suspiciunea iniţială faţă de noile tehnologii asistăm acum la reversul medaliei, concretizat în acceptarea uneori fără discernământ a acestora. Tehnologiile înalte sunt o mare afacere, iar reclama pentru utilizarea acestora se întâlneşte la tot pasul. Concomitent cu proliferarea acestor tehnologii, de cele mai multe ori foarte scumpe, asistăm la o escaladare a costurilor îngrijirilor medicale, determinate şi de schimbările demografice şi de apariția unor boli (HIV-SIDA, hepatita C, etc.). Faţă de această situaţie a apărut tot mai pregnant necesitatea evaluării pe bază de dovezi ştiinţifice a noilor tehnologii.

Prima instituţie consacrată evaluării tehnologiilor medicale a fost înfiinţată în SUA în 1975 (Congressional Office of Technology Assessment), iar în 1978 a fost înființat un Centru Naţional dedicat tehnologiilor de îngrijire a sănătăţii.

Implicarea Uniunii Europene în evaluarea tehnologiilor medicale (HTA) a luat o amploare deosebită după adoptarea tratatului de la Maastricht, culminând cu proiectul EUnetHTA, din 2004, care va constitui obiectul unui articol separat. Menţionez doar că la proiectul din acest program, pentru 2010-2012, participă 31 de organizaţii şi 23 de state europene, printre cele câteva state care nu participă la proiect aflându-se şi România.

Definiţii ale evaluării  tehnologiilor medicale

Evaluarea tehnologiilor medicale constă în identificarea şi evaluarea sistematică a impactului direct şi indirect al tehnologiilor analizate, incluzând siguranţa, eficacitatea, eficienţa, indicaţia de utilizare precum şi implicaţiile sociale, economice şi etice (intenţionate sau nu). Ea cuprinde condiţiile utilizării şi consecinţele folosirii noii tehnologii, servind ca o punte între ştiinţă şi practică.

Congresul SUA priveşte tehnologiile medicale ca “servicii medicale, droguri, instrumente şi tehnici medicale sau chirurgicale folosite în îngrijirile medicale, precum şi organizaţia şi sistemul de susţinere în care aceste îngrijiri sunt acordate”.

Evaluarea trebuie să cuprindă, pe lângă siguranţă, costul şi cost-eficacitatea, şi implicaţiile etice şi legale atât în termeni absoluţi, cât şi faţă de tehnologii asemănătoare.

Tehnologiile medicale disponibile sunt tot mai numeroase, mai eficiente, dar sunt şi scumpe. În condiţiile unor resurse limitate, managerii din domeniul sănătăţii au de luat decizii şi opţiuni tot mai dificile, fiind nevoie de o bază raţională, ştiinţifică, pe care o poate oferi “evaluarea bazată pe dovezi a tehnologiilor medicale”. Dovezile ajută la umplerea golului dintre ceea ce ştim şi ceea ce facem pentru îngrijirea sănătăţii. De multe ori, noile tehnologii, folosite correct, pot îmbunătăţi sănătatea şi pot reduce costurile. Evaluarea trebuie să includă impactul noilor tehnologii din punct de vedere economic, social şi etic, pe lângă analiza standard a siguranţei şi a eficacităţii.

Agenție Naţională de evaluare

Nevoia unei Agenţii Naţionale pentru evaluarea tehnologiilor medicale poate fi sintetizată astfel:

1. rezolvarea promptă după identificare a problemelor ridicate de noile tehnologii cu implicaţii la nivel naţional

2. evaluarea este făcută de o organizaţie în care interesele de grup sunt minime sau absente

3. asigurarea unui suport pentru cercetări şi studii referitoare la tehnologiile de mare prioritate şi cu implicaţii la nivel naţional

4. luarea deciziilor pentru plata unor servicii medicale de către societăţile de asigurări

5. asigurarea colaborării şi a schimbului de informaţii despre tehnologiile medicale.

Evaluarea tehnologiilor de îngrijire a sănătăţii reprezintă un “bun public” şi  în mod normal ar trebui finanţată din bugetul naţional. Evaluarea va viza în primul rând tehnologiile medicale de mare prioritate. O parte relativ mică din economiile realizate (care pot fi foarte mari) poate permite însăși finanţarea unor astfel de activităţi.

Perspectiva plătitorului

Unii finaţatori refuză plata unor servicii care nu sunt “rezonabile sau necesare”, şi cer ca medicamentele şi dispozitivele medicale să fie “sigure şi eficiente”.

Rezonabil şi necesar înseamnă însă mai mult, respectiv ca beneficiile utilizării să depăşească riscurile cu o marjă semnificativă. Un alt criteriu îl constituie probabilitatea de a îmbunătăţi rezultatul, conducând la o mai bună calitate a vieţii.

Un alt criteriu de evaluare este ca noua tehnologie să adauge valoare pentru banii folosiţi în îngrijirea medicală.

În concluzie, evaluarea noii tehnologii trebuie să stabilească dacă este rezonabilă şi necesară, sigură şi eficace, precum şi dacă aduce beneficii care depăşesc riscurile, îmbunătăţesc rezultatul şi adaugă valoare. În ecuaţie trebuie adăugat “costul”, solicitându-se în mod explicit analiza cost-eficienţă a noilor tehnologii.

Conflictul dintre sănătatea publică şi noile tehnologii

Noile tehnologii domină din ce în ce mai mult deciziile şi procesul de alocare a resurselor. Cu excepţia câtorva tehnologii de informatizare şi a unor sisteme de laborator, majoritatea noilor tehnologii majorează substanţial costurile, adesea datorită costului infrastructurii, amenajării spaţiului, a personalului clinic, a instruirii acestuia şi a suportului tehnic necesar.

Majoritatea noilor tehnologii se adresează unor subseturi tot mai mici de pacienţi, astfel încât impactul asupra populaţei tinde să fie minim. De aici rezultă un conflict cu sistemul de sănătate publică, care doreşte să obţină îmbunătăţirea sănătăţii unui număr cât mai mare de pacienţi.

1. Noile tehnologii accelerează creşterea îngrijirilor medicale în general, dar, folosite judicios, pot creşte calitatea şi reduce costurile

2. Viitoarele tehnologii care apar la orizont bazate pe biotehnologii şi genetică vor avea un impact mai mare asupra sănătăţii populaţiei decât progresele din ultimele trei decenii, bazate pe aparate. Pe lângă faptul că sunt scumpe, aceste tehnologii vor crea dileme etice şi filozofice.

Limitarea difuzării noilor tehnologii

Recunoaşterea rolului noilor tehnologii în escaladarea costurilor îngrijirilor medicale a dus la eforturi locale, regionale, naţionale şi chiar internaţionale pentru a limita difuzarea unor tehnologii eficiente şi eliminarea celor ineficiente sau periculoase.

Luarea unor decizii corecte şi bine fundamentate permite alocarea resurselor pentru noi tehnologii, necesitând o politică explicită şi un sistem de management bazat pe dovezi. Aceste activităţi trebui să aibă loc la mai multe nivele (local, regional, naţional) care în mod ideal ar trebui coordonate într-o manieră raţională la nivel naţional.

Câteva principii de alocare a noilor tehnologii sunt:

– să ajute cât mai mulţi bolnavi cu cât mai puţine efecte negative

– costuri cât mai mici

– echitatea distribuirii să domine interesele înguste.

Dr. Mircea Olteanu, medic primar, doctor în ştiințe medicale

Pentru textul integral vezi editia print Medica Academica,  luna Decembrie 2010

About Author

Medica Academica

Leave A Reply