Close Menu
    Facebook X (Twitter) Instagram
    Trending
    • Vaccinarea anti-HPV în România, mult sub obiectivul OMS
    • Un nou CEO la Monza Ares
    • Hematologii cer trasee mai rapide spre diagnostic și registre moderne de pacienți
    • Investigații respiratorii gratuite în București și Timișoara
    • Regina Maria invită bărbații la service
    • AI avantaje, AI vulnerabilități
    • Fiona Sartoretto Verna, arhitect, director vânzări SARTORETTO VERNA Farmacia la nivelul următor – un Hub de sănătate
    • Ministrul Sănătății susține instalarea roboților BD Rowa în spitale
    Medica Academica
    • Home
    • Leadership
      • Premiere româneşti în medicina universală
    • Știri
    • Strategii in sanatate
    • Vox patientis
    • Medicalia
    • Opinii
      • Bibliofilia
      • E-health
      • Educatie
      • Fonduri Europene
      • Institutii Europene
      • Invatamant European
      • Istorie
      • Lexmedica
      • Pantheon
      • Puncte de vedere
      • Replici inconfortabile
    Medica Academica
    You are at:Home»2010»Factori celulari implicaţi în infecţia celulelor hepatice cu virusul hepatitei B umane (HBV)

    Factori celulari implicaţi în infecţia celulelor hepatice cu virusul hepatitei B umane (HBV)

    0
    By Redactia Medica Academica on June 18, 2010 2010, Excelenta medicala

    Prezentare distinsă cu “Premiul pentru cea mai valoroasă lucrare de virusologie” în cadrul celui de-al V-lea Simpozion “Academician Nicolae Cajal”

    Norica Nichita, Institutul de Biochimie al Academiei Române

    Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, aproximativ 400 milioane de persoane sunt astăzi infectate cu virusul hepatitei B (HBV), cu toate că există un vaccin eficient disponibil. Infecţia cu acest virus are consecinţe dintre cele mai grave, determinând apariţia fibrozei hepatice, a cirozei şi a carcinomului hepatic şi, în final, moartea a 600 000 de pacienţi în fiecare an, în întreaga lume. >>>

    34_35_1

    Curriculum Vitae

    • 
Cercetător Ştiinţific gradul II, Şef Departament ‘Glicoproteine virale’, Institutul de Biochimie, Bucureşti

    2000 – Doctorat in Biochimie

    1993 – Facultatea de Biochimie Bucureşti, şef de promoţie

    Domenii de interes :

    Tehnologia ADN recombinant ; proteine eucariote si virale: biosinteză, glicozilare, pliere, degradare, trafic intracelular, secreție, prezentare antigen; morfologie virală; screening de compuși cu activitate antivirală.

    Premii, burse și granturi internaționale:

    2004 – Premiul «Emanoil Teodorescu» al Academiei Române

    2004-2007 – Collaborative Research Initiative Grant, Wellcome Trust: “Mechanism of antiviral activity of iminosugar derivatives against Hepatitis B virus”, colaborare cu Univ. Oxford, director de grant

    2004-2005 United Therapeutics Grant: “Screening of antiviral drugs using BVDV as a model for HCV”, colaborare cu Univ. Oxford

    2001-2004 – International Research Development Award, Wellcome Trust: “Effect of a-glucosidase inhibitors on the morphogenesis of enveloped viruses”, colaborare cu Univ. Oxford, director de grant

    NATO/Royal Society Postdoctoral Fellowship, Univ. Oxford

    1996 – PECO Fellowship, Lille, Franța;

    1995 – PICS Fellowship, CNRS Grenoble, Franța (3 luni);

    1993-1994 – TEMPUS Fellowship, Universitatea Leuven, Belgia

    Granturi naționale:

    2001-2009 – 11 (director de proiect -4, colaborator -7).

    Publicaţii:

    Factor impact cumulat ~ 80.  Total citări 370 . Indice Hirsh 11 (conform Scopus, http://www.scopus.com).

    D

    eşi replicarea acestui virus este descifrată la nivel molecular, aceasta fiind şi principala ţintă în tratamentul antiviral, etapele timpurii ale ciclului viral, cuprinzând ataşarea virusului de celula gazdă, interacţia cu receptorii specifici, internalizarea şi traficul intracelular al virionilor au rămas obscure. Această lipsă de date experimentale se explică prin absenţa unui model robust de infectivitate in vitro, în culturi celulare, hepatocitele primare umane fiind, până recent, singurele celule permisive infecţiei cu HBV. Aceste celule sunt însă greu de obţinut (rezecţiile hepatice fiind principala sursă), se dediferenţiază rapid în condiţiile specifice cultivării in vitro, iar eficienţa infecţiei cu HBV este redusă, ceea ce face ca rezultatele obţinute să fie nereproductibile şi greu de interpretat.

    Obţinerea recentă şi caracterizarea liniei celulare de hepatom uman HepaRG, proliferativă şi permisivă infecţiei cu HBV în urma unui proces complex de diferenţiere, a deschis însă noi perspective pentru analiza internalizării HBV în celula gazdă, la nivel molecular.

    În general, virusurile anvelopate pătrund în celulă prin endocitoza mediată de receptor, care poate avea loc pe mai multe căi, în funcţie de proteinele celulae structurale care formează învelişul veziculelor endocitate. Astfel, internalizarea prin caveolae are loc la nivelul regiunilor membranei plasmatice bogate în colesterol (“lipid rafts”), este un proces lent (minute-ore) şi depinde de asamblarea caveolinei‑1 (Cav-1), dar nu de pH; internalizarea mediată de clatrină depinde de asocierea acestei proteine la nivelul veziculelor endocitare, are loc doar la pH acid şi este foarte rapidă (milisecunde). Ambele căi sunt controlate de dinamina-2 (Dyn-2), o proteină cu activitate GTP-azică, importantă în strangularea mecanică a veziculelor endocitare în timpul internalizării ligandului. Virusurile mai pot fi internalizate şi pe căi independente de Cav-1 şi clatrină, sau prin micropinocitoză, dar aceste căi sunt mai puţin studiate, iar exemplele raportate sunt destul de rare.

    Identificarea căilor de internalizare folosite de virusuri

    Există mai multe abordări experimentale pentru identificarea căilor de internalizare folosite de virusuri. O opţiune simplă constă în tratarea celulelor cu inhibitori chimici. De exemplu, clorpromazina inhibă asamblarea clatrinei, iar compuşii cu rol alcalinizator (bafilomicina A, clorura de amoniu) blochează traficul post-internalizare caracteristic acestei căi. Internalizarea prin caveolae este inhibată de genisteină, care interferă cu căile de semnalizare cu rol în funcţia Cav-1, dar şi de compuşi chimici care inhibă sinteza de colesterol (statine) sau îl extrag din membranele celulare (ciclodextrine).

    O altă modalitate, mai complexă şi mai specifică, se referă la silenţierea la nivel transcripţional a expresiei proteinelor structurale implicate într-o cale sau alta, sau la co-expresia de variante mutante, care competiţionează cu proteinele endogene, de tip sălbatic, pentru o anumită funcţie (dominanta negativă). În acest caz, secvenţa de ADN care codifică proteinele luate în studiu este modificată şi introdusă în celule prin procedee specifice de transfecţie. În proiectul finalizat cu lucrarea prezentată la conferinţă, pentru stabilirea căii de internalizare a HBV şi a proteinelor celulare implicate au fost folosite ambele metode descrise mai sus. Deoarece celulele HepaRG diferenţiate nu mai pot fi modificate genetic, secevenţele de ADN corespunzătoare proteinelor mutante Cav-1 şi Dyn-2 au fost introduse în linia proliferativă, prin transducţie, folosind vectori retrovirali, în urma selecţiei clonale rezultând patru noi linii celulare. Acestea au fost caracterizate din punct de vedere al nivelului expresiei proteinelor mutante, al stabilităţii acestora pe parcursul procesului de diferenţiere celulară şi al capacităţii de a endocita anumiţi liganzi-markeri specifici pentru internalizarea mediată de clatrină sau caveolină. Prin teste cantitative specifice s-a analizat, de asemenea, susceptibilitatea noilor linii celulare obţinute la infecţia cu HBV.  Datele experimentale obţinute au demonstrat, în premieră, rolul esenţial al proteinelor celulare Cav-1 şi Dyn-2 în infecţia cu HBV şi implicarea zonelor bogate în colesterol de la nivelul membranei plasmatice în acest proces. Aceste rezultate deschid noi căi de investigare a unor compuşi cu posibilă activitate antivirală care acţionează la nivelul traficului intracelular, post-internalizare mediată de caveolae, cum este, de exemplu, genisteina.

    Lucrarea prezentată a fost publicată în prestigiosul jurnal al Societăţii Americane de Microbiologie (ASM), Journal of Virology: “Hepatitis B virus requires intact caveolin-1 function for productive infection in HepaRG cells”. Macovei A, Radulescu C, Lazar C, Petrescu S, Durantel D, Dwek RA, Zitzmann N and Nichita NB (corresponding author) J Virol. 2010 Jan;84(1):243-253. <<<

    Share this:

    • Share on X (Opens in new window) X
    • Share on Facebook (Opens in new window) Facebook

    Related

    Redactia Medica Academica

    Related Posts

    Dislipidemia și Bolile Cardiovasculare

    A încetat din viață dr. Adrian Lobonțiu, pionier al chirurgiei robotice

    Calitatea vieții pacientului pediatric diagnosticat cu BII și a familiei sale

    Comments are closed.

    Tarus Media
    • Echipa
    • Board Consultativ
    • Evenimente
    • Chestionare EMC
    • Magazin online
    Legaturi utile
    • Five Plus Art Gallery
    • Cabana Cascada Retezat
    • Pensiunea Anastasia Jurilovca
    • Farmaceutica Remedia
    • Farmaciile Remedia
    Pagina Facebook
    Loading...
    Medica Academica se adreseaza profesionistilor din sistemul de sanatate iar afirmatiile din materialele publicate in revista sunt exclusiv responsabilitatea autorilor si nu reprezinta un punct de vedere al institutiilor in care lucreaza acestia. TARUS Media SRL este operator de date cu caracter personal (Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal - 24150/13.07.2012) STANDARDE DE PUBLICARE

    Type above and press Enter to search. Press Esc to cancel.

    Loading Comments...

    You must be logged in to post a comment.