A intrat în farma în ’95, era în secundariat, avea ceva timp liber şi s-a gândit să facă o încercare. Încercarea s-a transformat ulterior într-o aventură profesională incitantă, care a dat dependenţă. Este teoria Simonei Melnic, Market Access Director la Novartis, teoria dependenţei biochimice prin catecolamine, concretizată în faptul că emoţia încercării şi bucuria reuşitei creează dependenţă. “A început să îmi placă dinamismul din farma, şi am devenit «un doctor răspopit!»” >>>
Consideră că medicina e o profesiune pentru care “îţi trebuie har, pe care îl ai sau nu îl ai”, iar la decizia de a intra în farma a contribuit şi faptul că tatăl ei era medic, şi unul dintre cei cu har. Standardele erau aşadar foarte sus şi Simona Melnic şi-a ales un drum propriu.
A început cu o companie de produse etice, dar a parcurs, de-a lungul carierei profesionale, toate zonele – generice, vaccinuri, medicamente inovative – de la reprezentant medical la director general, astfel că acum cunoaşte farma în toate detaliile ei. Perioada de început o rememorează cu plăcere, ca pe o perioadă a cuceririi vestului, în care succesul a aparţinut celor curajoşi: “În primii ani era o foame deosebită de informaţii şi te simţeai util venind în întâmpinarea profesioniştilor din medicină. Piaţa i-a răsplătit pe cei curajoşi, vorbeam şi de creşteri de două cifre pe an, de pacienţi, de medici…” Faptul că a acoperit zone de business atât de variate îi dă un avantaj competiţional, spune Simona Melnic, prin perspectiva completă, rotundă, pe care şi-a creat-o.
Entuziasmul începutului şi al descoperirilor a fost rafinat în timp şi înlocuit ulterior de reglementări şi norme. “Acum piaţa se regularizează, şi principala mea problemă, în partea de corporate affairs, nu este atât competiţia – competiţia este acolo, la nivel molecular, şi este sănătoasă – cât provocarea de a contribui printr-o abordare consolidată, sectorială, la regularizarea pieţei farmaceutice, de o manieră cât mai raţională, asfel încât să asigurăm accesul la tratament al cât mai multor pacienţi”, spune Simona Melnic. Consideră că reglementările nu sunt o problemă în sine, ci lipsa de predictibilitate cu care se iau, precum şi numărul lor. “Nu există o abordare strategică, holistică, şi probabil că nu din rea intenţie, dar consecinţa este aceeaşi: lipsa de predictibilitate şi impactul atât asupra interesului legitim, de business, şi, nu în ultimul rând, asupra pacientului”, spune Simona Melnic. Exact această impredictibilitate este o măsură a eşecului profesional, pe care şi-l asumă ca şi contributor la nivel de industrie, dar şi la nivel personal. “Eşecul se poate cuantifica prin lipsa unei legislaţii predictibile; până în 2008 trebuie să recunosc că situaţia a mers ascendent, în ritm cu dezvoltarea economică, iar 2008 a fost un an favorabil, în care s-a structurat diferit dialogul. Astăzi, înţeleg şi încerc să empatizez cu guvernanţii, puşi în situaţia de a lua decizii dificile în condiţii de mari restricţii şi uneori îmbrăcând haina de pompier, pe de altă parte nu pot să nu constat că deciziile au fost luate în pripă, sub presiunea crizei, nu se calibrează unele faţă de altele, iar consecinţele se văd şi se vor vedea”.
La nivel de politici publice farma mai are de lucrat. “Suntem unul dintre interlocutorii din sistem; ne-am rafinat şi am învăţat să dialogăm, dar am omis partea de politici publice. Este de neiertat că deşi ne-am făcut lecţiile în ceea ce îi priveşte pe medici şi, cu măsură etică, pe pacienţi, am evitat partea de politici publice. Farma plăteşte acum pentru că nu şi-a conturat rolul adevărat în raport cu nevoile societăţii româneşti. Farma a greşit stând izolată în turnul de fildeş”, spune Simona Melnic.
Este ceea ce încearcă acum industria farma să facă. Se poate menţiona un studiu de caz, iniţiativa pe Health Technology Assessment (Evaluarea tehnologiilor medicale), unde farma încearcă, de data aceasta, “să-şi facă lecţiile din timp”, asigurându-şi, printr-o bună pregătire, locul său legitim la masa de discuţie şi evitând “accentele patetice” pe care le-a mai căpătat dialogul dintre farma şi autorităţi, pe alocuri.
Scopul, crede Simona Melnic, este alinierea intereselor pentru obţinerea unui rezultat optim, funcţional, pentru pacienţi şi pentru fiecare dintre părţile care activează în acest complex domeniu, al sănătăţii.
Cum e farma? “Elitistă, dinamică! Şi dă dependenţă!” <<<