Florentin Scarlat, director de comunicare la filiala locală a MSD, una din primele zece companii farmaceutice la nivel mondial, spune că taxa de clawback impusă industriei farmaceutice în România reprezintă nu numai o suprataxare injustă, ci şi o provocare profesională. Ca diferenţă faţă de Statele Unite, unde dialogul mediului de afaceri cu instituţiile publice este „legitim şi încurajat”, în România majoritatea deciziilor cu impact major asupra mediului de afaceri sunt luate cu o minimă consultare cu acesta. Atunci când această consultare există!
Activaţi de zece ani în domeniul comunicării, în special în farma. Ce v-a determinat să faceţi această alegere?
Mai degrabă aş spune că am peste zece ani de experienţă în afaceri publice şi comunicare, din care patru ani în farma, trei ani în domeniul bunurilor de larg consum şi patru ani de consultanţă. Cred că alegerea a fost în mare parte influenţată de faptul că sectorul farmaceutic este unul care interacţionează destul de mult cu sectorul public, fie că vorbim de autorizarea, de punerea pe piaţă sau de compensarea medicamentelor, de termenele de plată, şamd. Mai mult, recenta criză economică pune o presiune suplimentară pe bugetele publice şi, pe cale de consecinţă, pe zona de business farmaceutic. Un exemplu este suprataxarea industriei farmaceutice – greşit numita taxă de clawback – care reprezintă un element de interes major şi o provocare. Este o taxă profund injustă, dar care este impusă şi tolerată de Ministerul de Finanţe pentru a acoperi un deficit al sectorului de sănătate, deficit în mare parte datorat unei finanţări voit precare. Din punct de vedere al carierei, cred că două au fost schimbările care au reprezentat schimbări profunde: în momentul în care am început să lucrez la Unilever South-Central Europe, ca director de comunicare şi afaceri publice, şi mai apoi întoarcerea în business-ul farmaceutic, la Merck Sharp & Dohme (MSD).
Aţi participat la specializări atât în ţară cât şi în străinătate. Care sunt elementele de noutate şi cum le-aţi aplicat la mediul de afaceri românesc?
Am participat, într-adevăr, la mai multe cursuri în Europa, Statele Unite şi Asia şi pot spune că niciunul nu a adus foarte multe elemente de noutate, deoarece în mare parte activitatea de comunicare şi afaceri publice este similară. În plus, experienţa se câştigă prin expunere la situaţii noi şi nu neapărat prin participarea la cursuri de specializare. Diferenţele care pot apărea ţin mai degrabă de cultura diferită, de felul în care este percepută interacţiunea mediului de business cu autoritatea publică. În Statele Unite dialogul mediului de afaceri cu instituţiile publice este legitim şi încurajat, în timp ce în România lucrurile sunt un pic diferite. Majoritatea deciziilor cu impact major asupra mediului de afaceri sunt luate unilateral de autorităţile publice cu o minimă consultare cu mediul de afaceri, atunci când această consultare există.
Dacă ar trebui să evidenţiaţi trei calităţi care asigură succesul în carieră, care ar fi acestea?
A putea lucra în echipă reprezintă o calitate majoră, ce poate părea supraevaluată, dar care nu este. Apoi, seriozitatea este foarte importantă – a nu depăşi termenele limită, etc; nu am să spun neapărat profesionalismul, deoarece expertiza se dobândeşte pe parcursul carierei, însă de multe ori atitudinea este mai importantă. Am cunoscut foarte buni profesionişti a căror atitudine i-a împiedicat să fie de succes în carieră.
Consideraţi că succesul în carieră este suficient?
Nu! Viaţa personală este de asemenea foarte importantă şi, din păcate, nu de puţine ori succesul în viaţa profesională şi cel în viaţa personală sunt invers proporţionale. Nu spun că nu există şi excepţii, însă priorităţile evoluează: dacă tinerii îşi doresc la început o carieră de succes, ulterior ajung să valorizeze timpul petrecut în familie, cu prietenii, etc.
Pentru că v-aţi extins expertiza şi în consultanţă, ce aţi recomanda tinerilor care doresc o carieră asemănătoare?
Să îşi stabilească obiectivele clar şi să aibă o atitudine care să le permită să le atingă. Experienţa profesională se dobândeşte în timp, dar persoanele dificile au probleme în a avea o carieră de succes, chiar dacă sunt buni profesionişti.
Care sunt principalele obiective stabilite pentru perioada următoare?
O implicare mai mare în proiecte europene de anvergură.
Pentru textul integral vezi ediția print Medica Academica, Septembrie 2012.