Sistemul de sănătate din Singapore este unul dintre cele mai performante sisteme medicale din lume, atât în ceea ce priveşte eficienţa finanţării, cât şi rezultatele referitoare la starea de sănătate a populaţiei. Clasat pe locul doi în lume după Hong Kong, potrivit unei analize Bloomberg, și pe locul șase potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), sistemul din Singapore are trăsături unice şi foarte dificil de adoptat în multe ţări, consideră experţii. Totul – cu o investiţie de doar 4% din PIB, un sfert din cât alocă SUA, în condiţiile în care OMS recomandă ca nivelul cheltuielilor unei ţări cu sănătatea să se ridice la cel puţin 5% din PIB. Pentru comparaţie, SUA s-a situat pe locul 37 în clasamentul OMS.
Singapore era încă o colonie britanică în 1948, când a luat naștere sistemul naţional de sănătate britanic. Totuși, în decursul unei singure generaţii, a reușit să transforme modelul de finanţare a sănătăţii, aducându-l de la 70% finanţare de stat în 1980, la doar 30% în 2012.
Pușculiţa pentru sănătate
Singapore asigură acoperire medicală universală, însă printr-un sistem naţional de asigurare bazat pe economii obligatorii din deducerea de taxe, subvenţii şi controlul preţurilor, numit Medisave, singurul de acest fel din lume. În cadrul acestui sistem, fiecare cetăţean acumulează fonduri care sunt urmărite individual şi care pot fi comasate în cadrul aceleiaşi familii. Marea majoritate a singaporenilor au economii substanţiale în cadrul acestei scheme de asigurare, iar atunci când se îmbolnăvesc pot alege de ce nivel al subvenţiei de stat vor să beneficieze pentru tratament.
Un principiu cheie al organizării sistemului de sănătate este acela că niciun serviciu medical nu este acordat gratis, indiferent de nivelul de finanţare, această regulă fiind valabilă şi în instituţiile medicale publice.
Mecanismul are drept scop reducerea suprautilizarii serviciilor sanitare, un fenomen deseori întâlnit în sistemele care oferă populaţiei acoperire universală a serviciilor de sănătate. Taxele pe care pacienţii sunt nevoiţi să le plătească din buzunar variază considerabil pentru fiecare serviciu şi nivel de subvenţie. Pentru serviciile cu cel mai ridicat nivel de subvenţie din partea statului, deşi în prinicipiu aceste costuri sunt mici, ele se acumulează şi se poate ajunge la sume consistente pentru pacienţi şi familiile acestora. Pentru serviciile cu un grad redus de subvenţionare sau pentru care subvenţiile nu există, se poate ajunge ca pacientul să plătească în totalitate tratamentul, ca un pacient privat, deşi se află în grija sistemului public.
Sectorul privat, aflat în creştere continuă, oferă îngrijiri pacienţilor cu asigurare privată, pacienţilor străini, dar şi pacienţilor asiguraţi în sectorul public care își permit să plătească serviciile deseori foarte scumpe, peste nivelul asigurat de subvenţiile guvernului. Aproximativ 20-30% dintre singaporeni apelează la îngrijirile medicale private, mulţi beneficiind de asigurare medicală oferită de către angajator pentru servicii neacoperite de programele de stat.
Guvernul își adaptează constant politicile pentru a reglementa furnizarea serviciilor și preţurile acestora la nivelul ţării. Oricum, în cele mai multe cazuri, guvernul nu reglementează direct costurile îngrijirilor medicale private; acestea sunt supuse forţelor economiei de piaţă și variază enorm în cadrul sectorului privat, în funcţie de specialitatea medicală și de serviciul oferit.
Singapore are în prezent cea mai scăzută rată a mortalităţii infantile din lume, egalată doar de Islanda, şi se află printre ţările cu cea mai ridicată speranţa de viaţă, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.
Pentru articolul complet, vezi editia print Medica Academica, noiembrie 2013.