Prof. Marin Burlea, preşedintele Societăţii Române de Pediatrie, consideră că progresul în îngrijirea sănătăţii copiilor rezidă în supraspecializare, iar programele cu finanţare europeană ar putea fi contribui la rezolvarea problemelor de sănătate frecvente în România. Principala recomandare făcută pediatrilor este cea a unei comunicări susţinute cu familia, care poate preveni malnutriţia, rahitismul şi alte afecţiuni greu de corectat ulterior. >>>
– Ce înseamnă pentru dvs. conducerea Societatăţii Române de Pediatrie ?
– Este o responsabilitate maximă, obiectivul esenţial este de a reuşi să adunăm la un loc toţi medicii pediatri din spitale şi policlinici, dar şi pe medicii de familie -ca membri asociaţi- care au un rol esenţial în creşterea şi educaţia sugarului şi copilului mic. De asemenea, implică organizarea de manifestări ştiinţifice axate, în special, pe elementele practicii pediatrice. Tot Societatea Română de Pediatrie (SRP) trebuie să se implice şi în organizarea unor programe de educaţie medicală continuă în ţară sau în străinatate, atât pentru medicii de familie şi practicienii din zonele apropiate mediului familial, cât şi pentru supraspecializările din pediatrie şi pentru medicii tineri în formare.
– Cu ce probleme vă confruntaţi în diagnosticul afecţiunilor din pediatrie ?
– Dacă discutăm de serviciile de pediatrie municipale şi judeţene din zonele în care nu sunt centre universitare, achiziţia de echipamente noi pentru diagnostic parcurge o perioadă dificilă din cauza subfinanţării sistemului. În centrele universitare sunt posibilităţi tehnice pentru a explora majoritatea bolilor specifice copilăriei, pentru cazurile care provin din municipiul şi judeţul respectiv, dar şi din judeţele limitrofe. Majoritatea centrelor pediatrice deţin laboratoare care execută o paletă largă de investigaţii imagistice. Astfel, sunt condiţii de realizare a tomografiilor computerizate, investigaţiilor de rezonanţă magnetică nucleară şi, în mai mică măsură, PET-CT. Endoscopia digestivă, urinară şi bronhoscopia se pot realiza în majoritatea centrelor mari.
– Cum vedeţi rolul autorităţilor şi instituţiilor de nivel european în rezolvarea cazurilor de îmbolnăviri la copii ?
– Instituţiile europene pot contribui prin implementarea unor programe cu finanţare comunitară pentru depistarea diagnosticului şi tratamentului unor afecţiuni cu largă răspândire, pentru crearea unor structuri de protecţie a copilului sau de îngrijiri paliative pentru afecţiuni grave din perioada copilăriei.
– Ce recomandări aţi face medicilor pediatri ?
– Medicilor pediatri le recomand să stabilească o comunicare susţinută, permanentă cu familia pentru a convinge mamele de necesitatea alimentaţiei cu lapte matern, de măsurile dietetice necesare pentru a preveni malnutriţia protein-calorică sau obezitatea. De asemenea, să se implice în aplicarea măsurilor necesare pentru profilaxia rahitismului şi pentru evitarea unor handicapuri biologice care pot apărea din cauza unor disfuncţii în îngrijirea şi nutriţia sugarului şi copilului mic.
Johana Toma, redactor
Pentru textul integral vezi editia print Medica Academica
