Iacob Iacobovici – întemeietorul școlii de chirurgie din Transilvania

0

Iacob Iacobovici (n. 1879 – d. 1959) este unul dintre fondatorii Facultății de Medicină din Cluj-Napoca și întemeietorul școlii de chirurgie din Transilvania. Numele său a rămas în istoria medicinii prin contribuțiile aduse în  chirurgia ulcerului duodenal nerezecabil, în chirurgia de război, în arteriologia fetală, în arteriologia chirurgicală, în chirurgia litiazei biliare și în fiziologia paratiroidelor. A introdus în practică operația de rezecție concomitentă a coastei întâi și a nervului frenic care îi poartă numele – „operația Iacobovici”.

Născut pe 18 noiembrie 1879, în satul Costești din judeţul Botoşani, într‑o familie de origine armeană, a absolvit  Liceul „A. T. Laurian” din Botoşani și apoi Facultatea de Medicină din Bucureşti, în 1905, cu o teza dedicată arteriologiei fetale.

În anul 1907, ocupă prin concurs postul de secundar în Clinica profesorului Thoma Ionescu de la Spitalul Colțea, importantă personalitate a chirurgiei din vremea respectivă, celebru în cercurile de specialitate din Europa și chiar din Statele Unite. După patru ani, devine medic consultant la Spitalul Colțea şi bibliotecar la Facultatea de Medicină,  unde își va continua activitatea până în 1919, participând la două războaie: cel din 1913 și primul război mondial.

27.000 de intervenții chirurgicale în 13 ani

În 1919, este numit la Conducerea Clinicii Chirurgicale din Cluj ca profesor titular, în cadrul nou-înființatei Universități a Daciei Superioare, care cuprindea și o Facultate de Medicină cu predare în limba română. La acel moment, după unirea Transilvaniei cu România, în Ardeal chirurgii români erau foarte puțini la număr, foloseau metode chirurgicale învechite, iar literatura didactică chirurgicală în limba română era aproape inexistentă. Iacobovici a pus la punct o clinică de excepţie cu laboratoare biochimico-umorale, radiologice, endoscopice, morfologice, de prosectură, cu un serviciu ambulatoriu, un serviciu de urgențe şi departamente de traumatologie, ortopedie, urologie și chirurgie toracică, formând chirurgi care să lucreze în spitalele din Ardeal și să dezvolte secțiile chirurgicale din întreaga Transilvanie. Iacobovici a devenit decan și apoi rector, realizând în perioada 1920-1933 peste 27.000 de intervenţii chirurgicale.

Rolul școlii de medicină –
de a susține minți excepționale
să-și desăvârșească menirea

În domeniul învăţământului chirurgical, a editat în 1922 „Manualul de chirurgie a etajului abdominal superior”, iar în 1927 a publicat, împreună cu colaboratorii săi L. Câmpeanu, E. Țeposu, O. Filipescu, Al. Pop, M. Albu și alții, volumul „Propedeutica chirurgicală”, o carte considerată drept premieră în țară și în străinătate. Ca rector al Universității (1922-1923), Iacobovici a înființat Editura Universității Cluj, prima editură universitară din țară, la care, câțiva ani mai târziu, a fost publicată „Propedeutica”.

Pe parcursul a zece ani, Iacobovici a format 40 de chirurgi, ajunşi ulterior şefi de secţii, unii chiar profesori universitari, convins

About Author

Raluca Bajenaru

Leave A Reply