Ne-a părăsit, într-un mod neașteptat, Acad. Mircea Ifrim (4 mai 1939 – 22 martie 2020), la puțin timp după ce fusese ales Președinte al Academiei de Științe Medicale (ASM) și cu mult înainte de a putea da întreaga măsură a capacității și talentului său organizatoric la cârma acestei instituții.
Contribuția Acad. Mircea Ifrim la dezvoltarea ASM a fost una cu totul deosebită, începând cu anul 2004, când a contribuit la elaborarea și promovarea Legii 264/2004, după care instituția noastră funcționează și în prezent.
A fost ales, apoi, secretar general al ASM, în două mandate (2011-2015 și 2015-2019), în care am avut ocazia să colaborez în mod direct cu domnia sa.
De-a lungul celor opt ani de colaborare, am fost conduși amândoi de o singură dominantă: respectul față de instituție și necesitatea de a o proteja, în vremuri deloc ușoare și în condițiile în care agresiunile, din afară sau dinăuntru, nu au fost puține.
În anul 2011 am preluat o instituție care nu mai avea nicio finanțare. Este meritul Acad. Mircea Ifrim de a fi obținut, prin eforturi personale, atât finanțarea de la bugetul de stat a ASM, cât și acordarea unei indemnizații membrilor săi.
Acad. Mircea Ifrim s-a implicat în organizarea celor două sedii – de la Spitalul Colțea și de la Spitalul Colentina – mărind lista de personal și supraveghindu-le îndeaproape activitatea.
A stabilit o bună relație cu forul tutelar, Ministerul Sănătății, fiind desemnat coordonator al planului de cercetare sectorială al ministerului, plan care din păcate nu s-a finalizat, dar la care Acad. Ifrim nu a renunțat niciodată. Consider că rămâne o moștenire pentru care urmașii săi trebuie să lupte în continuare.
După cum, tot la fel, ne-a lăsat moștenire și lupta pentru recuperarea bunurilor Academiei de Științe Medicale confiscate de regimul comunist.
În colaborare cu domnii profesori George Litarczek și Dinu Antonescu, Acad. Mircea Ifrim a reorganizat Comisia de Bioetică a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale care, lucrând sub tutela ASM, și-a recâștigat rolul și prestigiul pe care le-a avut întotdeauna.
A organizat nucleele de cercetare ale ASM în marile spitale și în universități, a căror activitate a susținut-o și a urmărit-o îndeaproape.
În mod special a susținut activitatea Asociației “One Health” Romania, condusă de Prof. dr. Nicolae Manolescu, membru corespondent al Academiei Române, sesizând importanța acestui nou concept pentru dezvoltarea medicinei contemporane.
A sprijinit activitatea internațională a ASM; în cursul celor două mandate de secretar general a avut loc la București un Congres Internațional al Federației Europene a Academiilor de Medicină (mai 2014), o vizită a unei delegații ASM la Paris, la invitația Academiei Franceze de Medicină (octombrie 2015), și, din nou la București, o Conferință Europeană “One Health” (iunie 2019).
O realizare remarcabilă a Acad. Mircea Ifrim este lucrarea monumentală “Medicina românească în evoluție – Viziune enciclopedică” (vol. I și II) dedicată centenarului Marii Uniri și apărută la Editura “Vasile Goldiș” University Press din Arad. Această importantă inițiativă editorială merită continuată și dincolo de prima ediție, pentru apariția căreia Acad. Mircea Ifrim a depus un uriaș volum de muncă împreună cu un numeros colectiv; este de datoria unei instituții academice să elaboreze în mod permanent ediții aduse la zi ale unei asemenea lucrări și este marele merit al Acad. Mircea Ifrim că a inițiat-o.
În cei opt ani de colaborare în cadrul ASM s-au întâmplat multe, și mai bune și mai rele. Dar în spirit academic am căutat, atât eu cât și Dl Acad. Ifrim, să găsim căi de mijloc și, mai ales, soluții ca să ducem instituția înainte și să o protejăm de orice atacuri.
Am admirat în mod special la dânsul curajul și stoicismul pe care le-a dovedit atunci când problemele de sănătate l-au obligat la internări repetate și la multiple intervenții chirurgicale. Pe patul de spital, pe care din nefericire a petrecut îndelungi perioade în acești opt ani, a dovedit o incredibilă capacitate de luptă cu boala, dar și un admirabil simț al responsabilității față de instituție. Acest simț al responsabilității cred că a fost cel care l-a ajutat în mare măsură, întrucât l-a obligat să lupte și să treacă boala pe planul secund, chiar dacă aceasta îl chinuia și îl măcina. De pe patul de spital s-a ocupat de problemele ASM cu aceeași seriozitate și rigoare cu care o făcea și în restul timpului. A semnat documente importante, și-a asumat decizii majore și nu a făcut niciun rabat de la îndatoririle pe care le avea.
Cu siguranță ar fi putut face încă multe pentru Academia de Științe Medicale în calitatea de Președinte pe care o câștigase, absolut meritat, la ultimele alegeri, din noiembrie 2019. Dar din păcate timpul n-a mai avut răbdare! Această sarcină însă ne revine de acum nouă, celorlalți, și, așa cum l-am cunoscut pe Acad. Ifrim, continuarea proiectelor pe care le-a început și consolidarea prestigiului ASM ar fi cel mai bun omagiu pe care i l-am putea aduce!
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Prof. Dr. Irinel Popescu
Fost Președinte ASM (2011-2019)
