A decedat Academician Prof. Dr. Docent Dumitru Dobrescu (1927 – 2020), una dintre personalitățile științifice ale României de anvergură internațională, deschizător de drumuri, creator de școală și de instituții în domeniul farmacologiei. A fost medic și farmacist, practician alopat și homeopat, profesor de farmacologie și membru corespondent (1992) al Academiei Române.
A fost autor al primului Tratat de farmacologie homeopată din lume – publicat în 2007, în dorința de a propaga și de a fundamenta științific homeopatia la scară mondială. Activitatea sa științifică prodigioasă, de anvergură internațională, s-a concretizat în peste 200 de lucrări de cercetare și 12 brevete de invenție.
Prof. Dumitru Dobrescu a absolvit Facultatea de Farmacie în 1949, iar în 1958 Facultatea de Medicină, cu specializări ulterioare la Praga, Bratislava, Bruxelles, Washington. A fost profesor în cadrul Facultății de Farmacie din București, Catedra de Farmacologie, autor a numeroase lucrări de specialitate, între care se distinge lucrarea “Farmacoterapie practică-vol. I și II”, baza formării a generații de specialiști.
Între 1972-1981 a fost decan al Facultății de Farmacie din București, iar după 1990 (1990 – 1993) și (1997 – 1998) directorul Institutului pentru Controlul de Stat al Medicamentului și Cercetări Farmaceutice. A fost fondatorul, practic, al organismului de azi de reglementare a pieței farmaceutice, Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, autor al proiectului de Ordonanță de Guvern privind înființarea ANM prin transformarea ICSMCF, într-un proces de aliniere la practica europeană. A avut o activitate susținută și îndelungată în Comisia Medicamentului a Ministerului Sănătății, începând din 1968, ca vicepreședinte (1973-1977) și președinte (1977-1993 și 1997-1998). A fost co-fondator al Centrului Național de Farmacovigilență (1973).
Autorul unor concepte originale, precum farmacotoxicologia (1977), farmacoepidemiologia (1981) și farmacologia ecologică (1993); autorul “Metodologiei de introducere a unor medicamente noi în terapeutică” (1979) și al “Ghidului de autorizare, înregistrare și supraveghere a medicamentelor” (1991), ambele aprobate ca documente normative de către Ministerul Sănătății din România; autorul a 220 de lucrări științifice (175 publicate în România, alte 27 fiind apărute în publicații internaționale importante, a 18 cursuri); descoperitorul a 20 de medicamente originale, deținătorul a 12 patente de invenții. Autorul a 33 de cărți despre medicamente (autor unic a 10 dintre ele, considerate premiere internaționale și coautor la alte 16, dintre care una în premieră internațională). Autorul primei cărți din lume despre farmacologia homeopată și fondatorul unei noi științe medicale cu acest nume.
În 1981 a primit Premiul Academiei Române, în 2001 Ordinul Național “Steaua României” în grad de cavaler. A fost membru corespondent al Academiei Române, membru al Academiei Regale de Farmacie din Spania, membru al Academiei Naționale de Farmacie din Franța și expert pentru medicamente al OMS, doctor Honoris Causa al UMF “Gr.T Popa” din Iași (1994) și UMF “Iuliu Hațieganu” Cluj Napoca (1997).
