Aceasta este o problemă la care nu reflectăm zilnic, însă de multe ori suntem supăraţi pe ceea ce citim în presă, în domeniul medical. Acuzăm lipsa de interes a jurnaliştilor înspre anumite teme, concentrarea pe senzaţional, transmiterea informaţiilor insuficiente despre un subiect, informaţii eronate, titluri ambigue, folosirea de surse incomplete, lipsa de rigoare. Pe de altă parte, se observă însă o lipsă a preocupării, în special în România, la nivelul dezbaterilor pe jurnalism de sănătate. În acelaşi timp, nu există manuale de gen (SUA este un exemplu de urmat) şi în acest context ne întrebăm de unde ar trebui jurnaliştii să-şi culeagă informaţiile şi cât de amplă să fie documentarea? Care ar trebui să fie perspectiva prezentării lor? Pe lângă aspectele legate de etică – se anunţă că Hugo Chavez a murit, după care ştirea este retrasă şi se spune că e încă grav bolnav (Reuters) – jurnaliştii ar trebui să înţeleagă cum funcţionează sistemul de sănătate (cum ar trebui să funcţioneze) şi ce implicaţii are… schimbarea. Lipsa de traininguri specializate a fost afirmată şi la a treia ediţie a conferinţei internaţionale HEALTH IN THE HEADLINES, de la Universitatea Coventry, la care am participat luna trecută. Fapt afirmat la unison de renumiţi profesori din UK, SUA, Spania, Franţa. Există proiecte europene axate pe specializarea jurnaliştilor în sănătate, însă prea puţine şi cu impact prea mic. Însă această preocupare, despre cum să creştem standardele jurnalismului de sănătate, cum să îl dedicăm promovării excelenţei, cum să avem o presă de specialitate neutră, corectă şi cu informaţii complete şi cum să evităm manipularea, există şi trebuie să existe şi în România. Presa medicală şi jurnaliştii ei educă, explică, informează şi… de multe ori salvează vieţi… Ironic, se punea problema dacă într-un eveniment tragic îţi realizezi filmarea sau laşi camera şi îl salvezi pe subiectul nenorocirii. Fostul corespondent medical al The Sunday Times şi Health Editor la The Independent a susţinut în ultimii ani o campanie de promovare a expunerii la soare, pe fondul beneficiilor vitaminei D. A intrat astfel în conflict cu societăţile împotriva cancerului de piele, însă a continuat, sprijinit fiind de prieteni cercetători, demontând mitul soarelui inamic şi susţinând expunerea la soare.
Presa poate crea şi distruge mituri – e adevărat, dar în final, cine are responsabilitatea de a specializa? Instituţiile oficiale (MS, CNAS, Colegiul Medicilor etc), facultăţile (cu masterele aferente), asociaţiile de pacienţi, industria?
Jurnalismul de sănătate are un rol esenţial în promovarea şi susţinerea sănătăţii publice, a stilului de viaţă sănătos, a cercetării medicale, a politicilor de sănătate şi a businessului de sănătate. În SUA au fost realizate ghiduri despre cum trebuie puse întrebări şi cum trebuie scris despre obezitate, spitale, asistente medicale etc. Chiar dacă ziaristul este interesat de subiecte medicale, de multe ori informaţia primită de la profesionişti este mult prea specializată, astfel încât este greu ca acesta să o traducă pe înţelesul profanului. Au existat de asemenea scandaluri internaţionale legate de anumite companii farma care ofereau ziariştilor “traininguri” în locaţii exotice, după care îi condiţionau să scrie despre companie sau un produs. Reacţia a fost totuşi una de a nu blama industria şi de a nu generaliza. Până una alta…bolile se tratează şi cu medicamente şi o comunicare corectă a ultimelor cercetări şi descoperiri în domeniu poate fi extrem de eficientă pentru pacienţi şi doctori.
DA… jurnaliştii pot fi manipulaţi câteodată, jurnaliştii pot greşi câteodată, dar ca toate acestea să nu se mai întâmple trebuie un efort constant de profesionalizare şi de specializare a acestora. La Şcoala de Vară pentru Jurnaliştii din Sănătate, organizată de Tarus Media Health Events între 1-4 septembrie, la Mamaia, vom discuta fără “perdea” despre cum se filtrează informaţiile, care sunt sursele credibile, cum se convinge un şef de redacţie că ştirea este importantă chiar dacă nu este “sensational”, cum se comunică cu PR-iştii din companii sau de la instituţiile de stat, cât are voie (etic) jurnalistul să scrie despre boala Preşedintelui, să spunem… La trainingul din toamnă va participa şi consilierul pe politici şi comunicare al lui John Healey MP (Labour), Shadow Health Secretary, Westminster, care va vorbi despre cum trebuie să comunice politicienii cu presa despre sănătate… deoarece sănătatea va fi o temă importantă în viitoarele platforme electorale…
Dar despre cum se “vinde” sănătatea electoratului… în numărul următor.
Ne vedem la toamnă! <<<
