Intoleranţa la gluten este una dintre cele mai comune boli în Europa, America de Nord şi de Sud şi Australia, ponderea celor afectaţi fiind de 1 la 100 de persoane. O frecvență apropiată se înregistrează și în Africa de Nord, Orientul Mijlociu, India.
“Date recente, publicate de Asociația Societăților Celiace din Europa, arată că numai 12-15% dintre cei care au boala celiacă sunt diagnosticați. Este o boală atât cu o componentă genetică importantă – familiile celiacilor sunt de aproximativ zece ori mai predispuși a se îmbolnăvi de aceeași boală decât restul populației –, dar și cu o componentă externă, cea a expunerii la gluten în cadrul regimului alimentar”, spune şef de lucrări dr. Alina Stănescu Popp.
Pe fondul unei predispoziții genetice, ingerarea alimentelor care conţin gluten declanşează o reacţie imună în intestinul subţire, care conduce, în timp, la distrugerea vilozităţilor intestinale și la limitarea proceselor de absorbție. Intoleranța la gluten (boala celiacă) poate fi diagnosticată iniţial pe baza testelor de sânge, iar diagnosticul definitiv se pune în baza unei biopsii. Ca urmare a micşorării suprafeţei intestinului subțire, absorbţia proteinelor, grăsimilor, carbohidraţilor, dar mai ales a vitaminelor, mineralelor și microelementelor este redusă, rezultatul fiind malnutriţia şi pierderea funcţionalităţii. Boala poate fi ținută sub control prin adoptarea unei diete fără gluten.