Istoricul chirurgiei esofagiene în România (I)

0

Istoricul medicinei este legat de evoluția societății umane, din cele mai vechi timpuri și până în prezent, precum și de evoluția înțelegerii anatomiei și fiziologiei corpului uman și a progresului tehnologic, în general.3 Desigur că istoricul chirurgiei (și, în particular, al chirurgiei esofagiene) nu poate să facă excepție.

Dacă în Vestul dezvoltat, dar și în Extremul Orient (Japonia, China) chirurgii toracici au fost cei care s-au ocupat de acest gen de chirurgie, la noi situația a fost, din acest punct de vedere, diferită.

În România, chirurgia toracică s-a dezvoltat în sanatorii de TBC (Moroieni, Dobrița etc.); chirurgii toracici abordau mai ales chirurgia pleuro-pulmonară a tuberculozei. Dacă au fost chirurgi toracici care au făcut chirurgie esofagiană, aceștia proveneau de obicei din chirurgi generali (Gen. Prof. Traian Oancea, Gen.(r) Prof. Teodor Horvat, Col.(r) Prof. Ioan Cordoș).

După această scurtă, dar necesară, incursiune în istoricul chirurgiei esofagiene mondiale, să vedem cum a început și s-a dezvoltat la noi această chirurgie. Unul dintre promotorii chirurgiei esofagiene la noi în țară a fost General Dr. Iacob Potârcă (1866- 1942).

Acesta, după ce a făcut campania din Bulgaria, din 1913, în cursul războiului balcanic, și apoi pe cea din 1916-1918 din timpul primului război mondial, în anii 1924-1928 a devenit șeful Serviciului Sanitar al Armatei, dezvoltând adevărate centre științifice în țară formate din medici militari și perfecționând “Revista Sanitară Medicală” pe care o ridică la valoarea celor din țară și din străinătate.

A descris și a practicat abordul esofagului pe care cale posterioară, extrapleurală, iar profesorul Dan Setlacec, în excelenta sa monografie “Medicina românească – medicină europeană”,8 îl amintește pe gen. Iacob Potârcă, care publicase în 1895 rezultatele unor experimentări cu proteze metalice pentru fracturi introduse periostal, osteosinteza fracturilor de claviculă și rezultatele folosirii butonului Murphy pentru suturi intestinale.

De altminteri, suturile intestinale făcuseră obiectul unor preocupări ale mai multor chirurgi ai vremii: George Assaki, Thoma Ionescu, Ernest Juvara, Iacob Potârcă ș.a (sutura cu buton sau sutura manuală în continuitate sau cu fire separate, suturile laterale sau termino-terminale).9

Un alt pionier al chirurgiei esofagiene a fost Iancu (Ion) Jianu (1880-1927).

Acesta se impune ca un ingenios experimentator și abil chirurg creator de instrumente, aparate și tehnici noi chirurgicale (execută experimental anastomoza mezenterico-cavă și imaginează procedeul de esofagoplastie cu tub cutanat (perfecționat de Bircher).10

Printre întemeietorii chirurgiei esofagiene un loc de frunte îl ocupă Amza Jianu (1881-1962), virtuoz al chirurgiei și întemeietor de școală.11

După ce a descris împreună cu Beck procedeul de gastrostomie cu tub anizoperistaltic preparat din marea curbură a stomacului, Amza Jianu a practicat și publicat esofagoplastia cu tub gastric anizoperistaltic preparat din marea curbură a stomacului, trecut presternal. Deoarece tubul gastric nu ajungea până în regiunea cervicală, a interpus un tub cutanat preparat după procedeul Bircher (v. biografie Amza Jianu).

După ce am să prezint ideile inovatoare și realizările chirurgilor români, la sfârșitul capitolului mi se pare etic să prezint biografia și realizările celor mai mari chirurgi esofagieni români (Amza Jianu, Dan Gavriliu, Zeno Popovici, Alexandru Pesamosca).

Cel care a perfecționat procedeul lui Amza Jianu a fost discipolul său din perioada petrecută la Spitalul Filantropia, unde a luat concursul de secundariat în anii războiului, Prof. Dan Gavriliu.

 

Acesta a avut și alte priorități în domeniul chirurgiei esofagiene și gastrice: gastrostomia cu guleraș peritoneal Gavriliu (Fig. 4), tripla operație în acalazia cardiei (esocardiomiotomie prelungită Heller, hemifundoplicatură anterioară Dor și miomectomie pilorică anterioară extramucoasă), cvadrupla operație în hernia hiatală de alunecare cu reflux și boală de reflux gastro-esofagian (așa-zisa esofagită peptică: reducerea herniei cu refacerea orificiului esofagian al diafragmei, vagotomie tronculară bilaterală subdiafragmatică, fundoplicatura Nissen pe 3600 și miomectomie pilorică anterioară extramucoasă).

La Spitalul de Urgență Floreasca din București, Prof. Emilian Papahagi practică reconstrucția esofagiană cu colon pentru stenozele esofagiene postcaustice, dar cel care se impune pe plan național (dar mai ales internațional) este Dr. Zeno Popovici, care se mută la Sibiu, la Univ. “Lucian Blaga”, Facultatea de Medicină “Victor Papilian”, devenind în 1986 șef al Clinicii Chirurgie I din Spitalul Județean, și din 1995 profesor universitar. O să revenim cu prezentarea realizărilor sale.

Tot la Sibiu se mută de la Brăila și Dr. Dan Sabău (fost secundar al Prof. Juvara și Prof. Dan Rădulescu), devenit șef al Clinicii Chirurgie I din Spitalul Județean, unul dintre promotorii chirurgiei laparoscopice avansate din țara noastră și cu preocupări în domeniul chirurgiei esofagiene. Acesta, fiind și un foarte bun endoscopist și talentat desenator, prezintă un procedeu de stentare esofagiană intitulat “Laparoscopia și stentarea esofagiană în boli benigne și maligne” (vezi Fig. 5), lucrare care primește marele premiu pentru ingeniozitate la Congresul de la Yokohama din Japonia (4-7 mai 2005).12

În domeniul chirurgiei pediatrice, unele începuturi în domeniul chirurgiei esofagiene le-au avut (pentru hernii diafragmatice) I. Bălăcescu și Al. Cosăcescu, D. Vereanu, și mai ales discipolul său, Prof. Alexandru Pesamosca, care a dezvoltat tehnica reconstrucției esofagiene la copii cu stenoze esofagiene corozive, în timpul petrecut la Spitalul Central de Copii “Grigore Alexandrescu”  și, mai ales, la Spitalul “Marie Sklodowska Curie” din București.

O bună experiență, mai ales în domeniul atreziei esofagiene la nou-născut (care prezintă și o insuficientă dezvoltare pulmonară, necesitând o terapie complexă și de reanimare intensivă) o are urmașul său, Prof. Sebastian Ionescu.

În afară de cele prezentate, în perioada postbelică au mai existat în unele centre universitare și chiar județene preocupări, este drept nu permanente, pentru această dificilă chirurgie. Amintesc în acest sens pe Dr. Z. Kriszar de la Oradea (mutat la Timișoara), pentru esofagoplastia cu colon.

În centrul universitar Iași, la UMF “Grigore T. Popa” ar fi de amintit Prof. Vladimir Buțureanu care, în 1953, publică un procedeu de esofagoplastie retrosternal cu ileocolon drept în stenozele cicatriciale înalte ale esofagului, și introduce esocardiomiotomia Heller în acalazia cardiei, Prof. Gh. Chipail care a făcut multă chirurgie toracică și, mai nou, Prof. Cristian Dragomir, Prof. Costel Pleșa, Prof. Șt. Mihalache, Prof. V. Scripcariu (coautor la Tratatul de Patologie și Chirurgie Esofagiană), Conf. N. Dănilă de la Clinica Chirurgie I “Tănăsescu-Buțureanu” de la Sp. Universitar “Sfântul Spiridon”, care practică rezecții de esofag și reconstrucții, atât pe cale clasică, cât și toracoscopică (preferând prone – position). Tot de la Clinica I amintim contribuția Prof. E. Târcoveanu în chirurgia laparoscopică a joncțiunii esogastrice.

La Cluj-Napoca, UMF “Iuliu Hațieganu”, Prof. Aurel Nana a practicat reconstrucția cu colon pentru stenozele esofagiene postcaustice, precum și Dr I. Mureșan (ajuns ulterior profesor la Timișoara). Prof. I. Mureșan a publicat 60 de reconstrucţii esofagiene cu jejun, procedeul Lexer.

Mai nou, Prof. Constantin Ciuce (coautor la Tratatul de Patologie și Chirurgie Esofagiană), în cancerele cu localizare cervicală practică exenterația cervicală cu reconstrucție de esofag cervical și faringe cu grefon liber de jejun cu anastomoze microvasculare la vasele gâtului (având și specializare în chirurgia vasculară).13

Aceeași operație cu grefon ileal a practicat Dr. Radu Dop la Spitalul de Urgență Floreasca împreună cu Prof. Ioan Lascăr, specialist în chirurgie plastică și reparatorie.

Tot la Cluj, se remarcă în chirurgia laparoscopică și a joncțiunii esogastrice Prof. Sergiu Duca și discipolul său, Prof. Cosmin Puia (diverticuli toracici, hernie hiatală, acalazia cardiei).

 

În București, apar centre de chirurgie laparoscopică care abordează patologia esofagiană: la spitalul “Sfântul Ioan”, Prof. Corneliu Dragomirescu împreună cu colaboratorii săi (Prof. Nicolae Iordache, Prof. asociat Cătălin Copăescu, Dr. Rubin Munteanu, Dr. M. Litescu, Dr. Florin Turcu, Dr. Iorgulescu), elaborând și o monografie.14

La Craiova, odată cu înființarea Facultății de Medicină și a catedrei de chirurgie, în 1973, Prof. Ion Bușu are preocupări pentru chirurgia joncțiunii esogastrice, scriind și o monografie foarte apreciată și premiată de către Academia Română (Herniile hiatale ale adultului, Ed. Academiei Române, 1984).

De asemenea, Conf. I. Gugilă, Prof. Ion Georgescu și Prof. Ion Vasile au preocupări în acest sens, ultimul publicând multe lucrări despre chirurgia esofagiană în revista “Chirurgia”.

La Constanța, odată cu înființarea Facultății de Medicină din cadrul Universității “Ovidius”, au avut preocupări și au comunicat lucrări din chirurgia esofagiană Prof. Vasile Sârbu, absolvent de Târgu Mureș, intern la Craiova, membru fondator al facultății, și Prof. V. Botnarciuc.

La Târgu Mureș, Prof. Șerban Bancu și Dr. Dorin Zamfir (chirurg toracic) au practicat cu succes chirurgie esofagiană, scriind și o monografie “Chirurgia cancerului de esofag”, Ed. Sedcom “Librării Mureș”, Târgu Mureș, 1996, și o alta despre “Urgențele medico-chirurgicale în patologia esofagului”, Ed. Veritas, Târgu Mureș, 2000.

 

La Institutul Clinic “Fundeni”, la Centrul de Chirurgie Generală și Transplant Hepatic (condus actual de Prof. Irinel Popescu), au practicat cu succes chirurgie esofagiană clasică Prof. Dan Setlacec (a efectuat esofagectomii şi gastrectomii polare superioare pe cale toracică), Prof. Andrei Popovici, Conf. Mihnea Ionescu, dar și laparo-toracoscopică (Prof. Irinel Popescu, Dr. Victor Tomulescu, Dr. Codruț Stănescu, chirurg toracic).

La Spitalul Universitar de Urgență al Municipiului București (SUUB), Prof. Radu Palade, șeful Clinicii I Chirurgie, a abordat cu succes chirurgia laparoscopică a joncţiunii esogastrice (acalazia cardiei și hernia hiatală), precum şi Dr. Alexandru E. Nicolau de la Spitalul de Urgenţă Floreasca, unul dintre promotorii chirurgiei laparoscopice în centrul universitar Bucureşti.

Practic, abordul laparoscopic al joncţiunii esogastrice s-a practicat la aproape orice clinică din București și din țară care s-a dotat cu trusă laparoscopică (mai puțin abordul minim invaziv al cancerului esofagului toracic, care presupune mijloace tehnice și de îngrijire postoperatorie deosebite și o experiență pe măsură).

Chirurgii toracici români au abordat mai cu prudență acest domeniu (care în Occident practic le aparține – vezi cazul Toni Lerut de la Univ. Catolică din Leuven, Belgia).

Ar mai fi de amintit dintre chirurgii militari pe Gen. Prof. Traian Oancea de la Spitalul Militar Central din București, care a abordat cu succes chirurgia de graniță toraco-abdominală, elaborând o monografie, intitulată “Aspecte ale chirurgiei de graniță toraco-abdominală” (Ed. Militară, București, 1983).

Dintre elevii săi, amintim pe General (r) Prof. Teodor Horvat (medic primar de chirurgie generală și de chirurgie toracică), șeful Clinicii de Chirurgie Toracică de la Spitalul Clinic Universitar de Urgență Militar Central (SCUUMC) “Carol Davila” (actual şef Clinică Chirurgie Toracică IOB), care a practicat cu mult succes chirurgia cancerului esofagian, a diverticulilor esofagieni toracici, a acalaziei cardiei și acalaziei viguroase, a stenozelor esofagiene postcaustice. Prof.  Horvat a avut amabilitatea și răbdarea să citească și să corecteze peste 1500 de pagini olografe ale tratatului nostru despre patologia și chirurgia esofagului și să scrie o prefață extinsă, dar valoroasă (încât, glumind, i-am spus că cel care va citi prefața, va fi “scutit” de parcurgerea întregului text de peste 800 de pagini ale tratatului).

Unul dintre cei mai valoroși discipoli ai săi (care practică cu succes chirurgie esofagiană), este Colonelul (r) Prof. Ioan Cordoș, Șef Clinică Chirurgie Toracică la Institutul Național de Pneumologie și Ftiziologie “Marius Nasta”.

Dintre elevii Prof. Dan Gavriliu de la Clinica de Chirurgie, Sp. “Dr. Carol Davila”, apoi de la Clinica de Chirurgie Digestivă Superioară de la SUUB, amintim pe Dr. Ion Albu, Conf. Alexandru Grigorescu (mutat șef de Clinică Chirurgie la Spitalul “Sf. Ioan”) și, mai ales, pe Conf. Ion Anghel, mutat şef de Clinică Chirurgie la Spitalul “Sfânta Maria” din București, unde a funcţionat primul centru de Gastroenterologie din țară, condus de Prof. Traian Spârchez. Aici s-au efectuat primele endoscopii cu endoscop flexibil din țară și primele scintigrafii hepatice.

Odată cu venirea Conf. Ion Anghel, a Dr. Dumitru Peţa în 1978 și a Dr. Silviu Constantinoiu în 1979 (în secția condusă anterior de Dr. Covali,  Dr. Titel Georgescu, Dr. Dan Gerota, Dr. Ion Niculescu), a debutat și chirurgia esofagiană clasică (hernii hiatale, acalazia cardiei, esofagoplastii pentru stenoze postcaustice, atât procedeul Gavriliu cu stomac cât și cu colon, rezecții de esofag toracic cu reconstrucții, adenocarcinoame de joncțiune esogastrică etc.).

Între anii 1984-1992 clinica a fost condusă de Conf. Dr. Mihai Soare (care a practicat sporadic chirurgia esofagiană), ulterior din 1992 până în prezent condusă de Dr. Silviu Constantinoiu, șef de lucrări, conferențiar din 1996, profesor din 2000, conducător de doctorat din 2002.

În acest timp cazurile de patologie esofagiană s-au înmulțit, procedeele operatorii s-au diversificat, și ne-am propus ca investigațiile paraclinice, imagistice (manometrie esofagiană, pH-metrie pe 24 de ore – testul telemetriei Tom de Meester –, endoscopiile cu biopsie etc.), să fie efectuate în clinică (fiind probabil singura clinică de chirurgie din țară în care se efectuează direct aceste investigații). Cu vremea, adresabilitatea pacienților către clinică a crescut foarte mult, probabil și datorită participării la peste 20 de congrese naţionale şi internaționale și publicării a numeroase articole cu tematică esofagiană. În tratatele naționale de chirurgie din ultimii 25 ani de sub redacția Prof. N. Angelescu, Prof. Irinel Popescu, și ultimul (sub redacţia I. Popescu, C. Ciuce), o bună parte din capitolele de patologie esofagiană a fost scrisă de membrii colectivului de la “Sfânta Maria”.

În felul acesta, clinica a primit denumirea de Clinica de Chirurgie Generală și Esofagiană, ulterior devenind Centrul de Excelență în Chirurgia Esofagiană în 2013, în care ponderea operațiilor minim-invazive esofagiene atinge un procent de 70% din totalul intervențiilor (chirurgie laparoscopică a herniei hiatale, acalazia cardiei, cu endoscopie digestivă superioară și manometrie intraoperatorie, chirurgie toracoscopică a diverticulilor esofagului toracic, chirurgia cancerului esofagian toracic toracoscopică și gastric pull-up laparoscopic etc.).

Aceasta ne-a permis să elaborăm un Tratat de Patologie și Chirurgie Esofagiană (coordonator Silviu Constantinoiu, autori principali: I. Cordoș, Constantin Ciuce, V. Scripcariu, cu un colectiv de autori români și străini cu experiență în această această patologie (Ed. Academiei Române, București, 2017) (Fig. 11).

În final, ne simţim datori să prezentăm biografia şi realizările Prof. Dan Gavriliu, cel mai cunoscut chirurg român în străinătate, postbelic, pentru procedeul său revoluționar de reconstrucție a esofagului, cu tub anizoperistaltic din marea curbură gastrică.

(continuare în numărul următor)

 

About Author

Prof Silviu Constantinoiu

Comments are closed.