Istoricul chirurgiei esofagiene în România (II) – Prof. Dan Gavriliu

0

DAN GAVRILIU

Profesorul Dan Gavriliu s-a născut la Brăila, la 26 aprilie 1915, mama fiind profesoară de franceză și engleză, iar tatăl profesor de fizică – chimie, în felul acesta beneficiind de mic de o educație aleasă. Vorbea fluent franceza, engleza și germana. I-a plăcut sportul (a practicat cu  succes tirul, scrima, schiul, tenisul și înotul, fiind chiar campion regional) și a jucat tenis până la adânci bătrâneți. După ce a absolvit liceul “I.C. Brătianu” din Pitești, tatăl l-ar fi vrut diplomat, dar el a ales medicina, absolvind Facultatea de Medicină din București în 1941 cu Magna cum laude.

A devenit extern și intern prin concurs la Spitalele Eforiei Civile. În plin război, în 1943, într-o permisie de pe front (ajunsese până în Caucaz), reușește primul la examenul de secundariat în Clinica de la Filantropia, condusă de Prof. Amza Jianu. S-a specializat ca secundar în Germania și la Viena (în Austria) în clinica vestitului Finsterer. În 1944 devine asistent universitar prin concurs, cu punctaj maxim, iar în 1947, cel mai tânăr medic primar chirurg din România.

Celebritatea chirurgicală i-au adus-o procedeele chirurgicale de reconstrucție esofagiană cu tub gastric anizoperistaltic confecționat din marea curbură gastrică. Procedeul pleacă de la tehnica Beck – Jianu de gastrostomie printr-o sondă inserată într-un tub confecționat din marea curbură gastrică.

Procedeul lui Amza Jianu consta în confecționarea unui tub anizoperistaltic din marea curbură, vascularizat de artera gastroepiploică stângă, și aducerea sa spre regiunea cervicală pe sub pielea sternului; numai că acest tub nu ajungea până la gât și era nevoie de atașarea unui tub confecționat din piele (procedeul Bircher) care însă fistuliza deseori multiplu. După 25 de intervenții efectuate pe cadavru în Serviciul de Anatomie Patologică la Spitalul de Urgență Floreasca, condus de Dr. Leonida Georgescu, Gavriliu aduce modificări esențiale procedeului lui Amza Jianu: execută splenectomia în hil și astfel artera splenică devine practic artera hrănitoare a neoesofagului prin artera gastroepiploică stângă și decolează coada și corpul pancreasului până la aortă, grefonul ajungând în totalitate la gât, pe cale presternală (Gavriliu I).

În anul 1951, an în care a efectuat prima dată la un pacient acest procedeu, îl și publică în revista Medical Science Review (nr. 6, 1951, anul III, p. 33) împreună cu Dr. Leonida  Georgescu.

Ulterior, pentru a beneficia de un grefon mai lung, în vederea anastomozei cu faringele, Prof. Gavriliu imaginează procedeul Ga­vri­liu II (în care tubul gastric cuprinde și pilorul și duodenul I, continuitatea digestivă fiind restabilită prin anastomoză gastroduodenală, ducând DI până în regiunea cervicală. Pentru anastomozele latero-laterale înalte, Gavriliu și Petrov au propus hemihioidectomia cu periost cu tot și deschiderea faringelui în patul osului hioid,  pe cale transhioglotică, cu menajarea nervului hipoglos de partea respectivă (în Jean Patel și Lucien Leger – R. Devin, J. Lataste, P. Maillet– “Les esophagoplasties” Ed. Masson, Paris, 1968, p. 128).

Astfel că, pe bună dreptate, profesorul Vasile Sârbu scria: “Prof. Dan Gavriliu s-a legat atât de profund de procedeul său încât nu s-a mai dezlipit niciodată de el, și chiar dacă a scris mult și pe alte teme cum ar fi cancerul gastric, esofagitele peptice, ulcerul gastric, bontul dificil etc, toate acestea parcă s-au despărțit de autor. Dan Gavriliu a fost “furat” realităţii de propriul procedeu, prima esofagoplastie, operația de pionierat.”

Alte procedee chirurgicale imaginate de Prof. Gavriliu sunt: gastrostomia cu guleraş peritoneal, menţionată în toate tratatele chirurgicale, vagotomia cu hemipilorectomie extramucoasă, tehnici de refacere a senzaţiei de continenţă după rezecţia rectală, o procedură ce elimină loopsyndrome după tratamentul chirurgical al ulcerului duodenal cu bont dificil.

Totuşi, în afară de chirurgie esofagiană, Prof. Gavriliu a abordat și alte domenii, având și alte idei și tehnici originale:

– în 1953, Facultatea de Medicină “Carol Davila” Bucureşti îi atribuie titlul de şef de lucrări

– devine în toamna anului 1968 conferenţiar universitar şi şef al Clinicii Chirurgie a Spitalului “Carol Davila”

– în 1971 devine doctor docent şi profesor delegat şi în 1973 primeşte prin concurs gradul de profesor universitar

– aşa cum bine spunea Prof. Sârbu, Dan Gavriliu a avut o aură legendară încă din timpul vieţii, datorită personalităţii sale deosebite şi vieţii extrem de pline şi zbuciumate, un exemplu fiind articolele din revista Flacăra.

– “Fără să fie profesor, cel mai mare chirurg pe esofag din lume trăieşte la Bucureşti” – în Flacăra nr. 16(984) 13 aprilie 1974, “Bătălia pentru vase de sânge” – în Magazin nr. 889/19 octombrie 1974;

– în 1973 devine membru fondator al Colegiului Internațional de Chirurgie Digestivă, iar în 1975 e numit chirurgul nr. 1 al lumii, în Anuarul Mondial al Chirurgiei sub egida Royal College of Surgeons, participând la ceremonia de decernare în Marea Britanie în faimoasa robă a lordului Moynihan;

– în 1976, la Davos, şi în 1979, la San Francisco, este ales vicepreședinte al Congresului Anual de Chirurgie, fiind chairman la numeroase congrese internaţionale; în 1976, la Leeds, este invitat să deschidă Congresul anual al Colegiului Regal de Chirurgie din Anglia.

– tot în 1976 este declarat la Hamburg “emeritas member” al Surgeons International Society

– între 1973 şi 1978 este profesor la “Carol Davila”, iar din 1978 devine profesor şi şef clinică Chirurgie II SUUB.

A conferenţiat pe toate continentele, în mari centre chirurgicale, de exemplu ca visiting professor la Mayo în Minnesota, New York, California, Pennsylvania, Londra, Leeds ori făcând demonstrații la Moscova, Paris, Roma, Viena, Trieste, Amsterdam, Madrid, Toronto, Bahia Blanca, Ierusalim sau San Francisco.

– toţi cei care au asistat la demonstrațiile sale, în străinătate sau în țară, au avut doar cuvinte elogioase, mulţi dintre ei lăsându‑şi gândurile pline de admiraţie în cartea de onoare a Clinicii de Chirurgie în care își desfăşura activitatea;

– profesori de chirurgie din întreaga lume s-au deplasat la Bucureşti pentru a-l vedea pe viu operând pe acest monstru sacru al chirurgiei româneşti, printre ei H. Ellis de la Spitalul Westminster din Londra, N. Maillard de la Paris, Puig De Calle din Barcelona, Ev. Oglov din Leningrad, Rene Megevard din Geneva, Carlos Roberto din Buenos Aires, Jean Luis Lortat-Jacob sau chirurgul papei, Pietro Valdoni;

– a fost membru onorific al Asociaţiei Panamericane de Schimburi Internaţionale în Formare Medicală

– membru al Academiei Franceze de Chirurgie

– în 1991, membru emerit al Academiei Române de Ştiințe Medicale şi Cavaler al Meritului Republicii Italiene, pentru merite deosebite în perfecţionarea medicilor chirurgi italieni – Giorgio Monaco, Licigno Angeli, Federico Franccioni

– prezent în literatura mondială în L’Enciclopedie medico-chirurgicale, dar şi autor de capitole în 10 mari tratate de chirurgie:

  1. “The Craft of Surgery”, 1st edition 1964, Philip Cooper, New York, 2nd edition 1971 (vol I, p 454);
  2. “Nouveau traite de tehnique chirurgicale”, Devin, Lataste, Maillet, Ed. Masson et Cie, Paris, 1968, T10,p 113;
  3. “Chirurgia delli stenosi cicatriziali dell’ esofago”, Gianfranco Fegiz, Luigi Gioffre, Picin Editore, Padova,1971, p 253;
  4. “Tratato di tecnica chirurgica”, vol. V/1, Padova,1971, p 253;
  5. “Surgery of the Esophagus”, Ed. Livingstone – Churchill, New York, Edinburgh, London, Melbourne,1988;
  6. “Colour Atlas of Gastrointestinal Surgery”, C. Cardiano, G. I. Nardi, Picci, Ed. Padova, 1989;
  7. “Surgery of the Upper Gastrointestinal tract”, G.G. Jemieson, H.T. Debas, Ed. Capman and Hall Medicall, New York, London, Glasgow, 1994;
  8. “Atlas Grudnoi Hirurghii” (pad redactiim B.V. Petrovskovo), Moscova, Leningrad, 1974;
  9. “Cancers de l’oesophage et du cardia”, Ed. Elipses, Paris, 1995
  10. “Aspects of oesophageal surgery”, Statele Unite, 1975
  11. D. Gavriliu. Surgery of the Esophagus. Ed. Churchill Livinstone. New York, Edinburg, London, Mebourne 1988.
  12. D. Gavriliu în Jamieson G.G, HT Debas. Ed. Copman and Hall Medicall, New York, London, Glascow, 1994.

– a avut şi momente de dificultate, uneori generate de confraţi din ţară, alteori de imposturi din străinătate. A depășit cu seninătate aceste momente grele. Un exemplu a fost atunci când Henry Heimlich din SUA a fotografiat momente din operaţiile Gavriliu la care asistase şi apoi, profitând de lipsa de informare unitară internațională, pe care un internet de azi ar fi combătut-o ușor, le-a prezentat în anul 1960 fără să le menţioneze paternitatea. Până la urmă adevărul a fost recunoscut şi meritele Prof. Dan Gavriliu menţionate clar internațional.

A publicat mult şi în ţară, articole şi cărți de specialitate devenite adevărate simboluri în domeniu. Printre lucrările de referință ale profesorului amintim “Chirurgia esofagului”, Bucureşti, 1957 (Fig. 14), “Patologia esofagului”, Bucureşti, 1974, “Bolile esofagului”, Bucureşti, 1964, “Urgenţe medicochirurgicale”, vol. I-II, Bucureşti, 1950-1954, “Depistare şi diagnostic în cancer”, sub redacţia O. Costăchel, Bucureşti, 1973

– a fost autor sau interlocutor în 7 documentare televizate pe teme medicale şi a publicat şi un volum de amintiri autobiografice după o viață cu aproape 50.000 de intervenții chirurgicale, din care peste 6.500 doar în sfera chirurgiei esofagiene.

– după pensionare a continuat activitatea de predare şi la alte universități – Unex-Az, Facultatea de Medicină a Universității Ecologice (1992-1995);

– din 1996 a fost profesor consultant la UMF “Carol Davila” Bucureşti, continuând şi activitatea chirurgicală în cadrul SUUB, deceniul său 9 de viaţă fiind plin de realizări în acest domeniu. Mentalitatea şi educaţia sa sportivă l-au păstrat ca un om plin de energie şi la vârste înaintate, un sportiv de performanţă;

– activitatea sa chirurgicală s-a concretizat în numeroase brevete – metode şi instrumentar de înlocuire a esofagului la om (1968):

  • trusa chirurgicală pentru operaţia de înlocuire a esofagului la om cu tub gastric (1968);
  • trusa de catetere pentru sfinctero-papilotomie (1972); tratamentul chirurgical al ulcerului duodenal cu bont duodenal dificil (1987); procedeu chirurgical pentru înlăturarea sindromului de ansă aferentă (1987)

– Profesorul a fost dominat de planuri măreţe – think big – şi-a dorit crearea la Bucureşti a unui centru metodologic de formare a chirurgilor din întreaga lume.

A plecat dintre noi pe 4 noiembrie 2012, venerat de atâţia chirurgi români pe care i-a format şi care au avut şansa de a-i fi alături. Aşa cum atât de plastic spunea spunea Prof. Vasile Sârbu, “oferind o soluție originală, profesorul Gavriliu a ocupat pentru o jumătate de secol scaunul pontifical în chirurgia esofagului, numele său strălucind în marile centre chirurgicale din Japonia, Europa, S.U.A etc., practic în întreaga lume”.

 

 

Bibliografie :

  1. S. Constantinoiu – Istoricul chirurgiei esofagiene în S. Constantinoiu, I. Cordoș, Constantin Ciuce, V. Scripcariu Tratat de patologie și chirurgie esofagiană, Ed. Academiei Române, București, 2017, pag. 19-20, ISBN 978-973-27-2782-9
  2. S. Constantinoiu – Introducere în S. Constantinoiu, I. Cordoș, Constantin Ciuce, V. Scripcariu, Tratat de patologie și chirurgie esofagiană, Ed. Academiei Române, București, 2017, pag. 25, ISBN 978-973-27-2782-9
  3. S. Constantinoiu (sub redacția)– Istoricul chirurgiei, Patologia chirurgicală a esofagului, – Manual pentru studenți – Patologie chirurgicală, Ed. Univ.”Carol Davila”, București, 2000, pag. 1-25
  4. S. Constantinoiu – Istoricul chirurgiei mondiale şi româneşti – în Manual de chirurgie pentru studenţi, sub red. Eugen Brătucu, Ed. Univ. “Carol Davila”, Bucureşti, 2009, p 1-25
  5. N. Angelescu, S. Constantinoiu – Scurt istoric al chirurgiei. Chirurgia mondială în Tratat de patologie chirurgicală, sub redacţia Prof. N. Angelescu, vol. I, Ed. Medicală, Bucureşti, 2001, p. 21-29
  6. Wilkins E. W. Jr – “The Historical Evolution of Esophageal Surgery” în “Esophageal Surgery, Second Edition, sub red. F. Griffith Pearson, J.D. Cooper, J. Deslauries, R.J. Ginsberg, C.A. Hiebert, G.A. Patterson, H.S. Urschell jr., Ed. Churchill Livingstone – New York, Edinburgh, London, Philadelphia, 2002, p 1-7
  7. D. V. Predescu – Coloesofagoplastia în stenozele esofagiene – Teză de doctorat – Ed. Univ. “Carol Davila”, București, 2011
  8. Dan Setlacec – “Medicina românească – medicină europeană”, vol. I și II, Ed. Medicală, București, 1995
  9. M. Diaconescu, gen. brigadă (r.) “Oameni şi fapte din istoria medicinei militare româneşti”, vol. I, Ed. ProTransilvania, Bucureşti, 2005
  10. V. Sârbu – Pagini din istoria chirurgiei românești, Ed. Academiei Române, 2002, pag.173
  11. I. Popescu – Amza Jianu (1881-1962) – virtuoz al chirurgiei și întemeietor de școală, Chirurgia (2006) 101: 113-117,Nr. 2, Martie – Aprilie
  12. Sabău D, Smarandache G, Bratu D, Antonescu M, Dumitra Anca, Sabău Al, Esophageal Endoprosthetis through Laparoscopic Insertion. 6th International Gastric Cancer Congress, 4-7 May 2005, Yokohama.
  13. S. Constantin Ciuce – Reconstrucția faringelui și a esofagului cervical prin transfer liber de jejun în Tratat de patologie și chirurgie esofagiană, Ed. Academiei Române, București, 2017, pag. 601-608, ISBN 978-973-27-2782-9
  14. Corneliu Dragomirescu (sub red.) Chirurgia laparoscopică – Actualități și perspective, seria Medicină practică, Ed. Tehnică, București, 1996
  15. Ciprian Tănăsescu, Chirurgia (2018) 113: 274-276 No. 2, March – April
  16. Z. Popovici – Aspecte particulare ale coloesofagoplastiei în stenozele esofagiene post-caustice, Chirurgia, Buc 1976, Vol XXV, nov-dec, 409-416.
  17. Z. Popovici – Results of pharyngoesophageal reconstruction în extensive corrosive strictures. The rationale of total reconstruction of the pharynx by ileal and colic interposition, Chirurgia, Volume 123, Issue 6, December 1998, Pages 552-559.
  18. Z. Popovici. Atlas de reconstructie a faringelui. Ed. Honterus. Sibiu. 2010.

About Author

Prof Silviu Constantinoiu

Comments are closed.