Jacopo Murzi, Managing Director Janssen România, compania farmaceutică a Johnson & Johnson, a preluat filiala locală de la începutul acestui an. Ceea ce părea atunci o chestiune de zile – actualizarea listei de medicamente compensate – a ajuns să fie subiect al unei permanente amânări. Noul şef de la Janssen spune că pierdem din vedere cel mai important lucru: perspectiva pacientului român! Care are dreptul la aceleaşi oportunităţi şi opţiuni în sănătatea sa ca şi oricare alt cetăţean european. În ţara lui!
Aţi fost în Polonia pentru câţiva ani, puteţi face o paralelă cu România în domeniul sănătății?
Cred că sunt multe similarităţi între cele două sisteme, însă cel mai probabil vorbim de abordări diferite privind reforma în sănătate. Cred că principala diferenţă constă în faptul că Polonia s-a conectat la sistemele europene în sănătate cu mult înaintea României – mă refer la studii clinice, medicamente noi, sistem de compensare, controlul cheltuielilor. Problemele sunt aceleaşi, dar ei au avut o abordare mai realistă, nu cu o viziune pe termen scurt, ci uitându-se la sustenabilitate şi la anii viitori.
Au taxă de clawback?
Nu au clawback, niciodată n-au avut; au o abordare individuală, companie cu companie, de a agrea asupra modului de compensare, au un sistem clar de a reduce preţurile la medicamentele generice pentru a avea mai mulţi bani pentru cele inovative. În contractele individuale există prevederi cost-volum, risc sharing etc.
Polonezii au trecut la o actualizare continuă a listei de compensate de doi ani. Care au fost consecinţele?
Din ianuarie 2012 au început reformele legate de modul nou de compensare şi de revizuire a accesului la medicamente. De atunci lista este revăzută la fiecare două luni – preţurile pot fi revizuite pentru generice şi pot intra molecule noi pe listă.
La mijlocul anilor 2000, nici la ei nu era actualizată lista de 5 – 6 ani. A fost aceeaşi situaţie. Ei însă au văzut acest proces holistic, au luat în calcul toate aspectele şi au definit un proces pe care companiile trebuie să-l urmeze, cu mult mai multă transparenţă şi predictibilitate. În consecinţă, companiile au putut să planifice abordarea pieţei pentru următorii ani, iar autorităţile au putut estima cheltuielile, urmărind să asigure resursele.
Ce lecţii am putea învăţa de la polonezi?
Sunt mai multe. Nu există soluţii uşoare în sănătate, dar nu vom găsi o soluţie dacă nu privim în ansamblu. Nu este numai o problemă referitoare la lista de compensate, clawback, preţuri sau buget – toate aceste lucruri trebuie să meargă împreună. Dacă vrem să compensăm produse noi, trebuie să ne asigurăm că evaluăm corect impactul – nu ne putem gândi să introducem produse noi dacă referinţa e în anul 2011. Trebuie să înţelegem că avem o întârziere de şase ani.
În România există factorul politic, poate că aici e cheia.
Haideţi să privim la indicatori din perspectiva pacienţilor: procentul din PIB alocat sănătăţii este cel mai mic din Europa, iar PIB-ul creşte anual. Speranţa de viaţă în România e de departe mult mai mică decât în alte ţări din Europa. Există boli care sunt curabile – hepatita C, hemofilia, chiar HIV. Cred că, din perspectiva pacienţilor, beneficiul pe care acest sistem poate să îl genereze e mult mai mare decât privit din punct de vedere politic sau al businessului. Reforma nu înseamnă numai lista de compensate, ci şi modul în care este structurat sistemul spitalicesc – avem un foarte mare număr de paturi, iar timpul mediu petrecut în spital este mult mai mare decât media europeană. Trebuie să ne gândim şi la costul pe care statul român îl susţine, în condiţiile în care pacientul are dreptul să se trateze afară. Mulţi români merg în Austria şi nota de plată ajunge la 10 milioane de euro anual. Sau se duc în Turcia, unde spitalele au translatori pentru română.
Cred că dreptul la sănătate nu are conotaţii politice. Înainte de politic şi de business trebuie să vedem perspectiva pacientului care, până la urmă, este singura care contează. Sunt sigur că dacă pornim în această perspectivă, soluţiile politice pot fi găsite.
Sunteţi din 2014 în România, ce v-a surprins aici?
Sunt norocos pentru că vin după trei ani şi jumătate de experienţă în Polonia, o piaţă mai dezvoltată, dar cu probleme similare, şi sunt italian la origine, cu o mentalitate apropiată de cea a românilor. Mixul dintre cele două mă ajută să înţeleg provocările specifice ale pieţei româneşti. Deci nu pot fi major surprins, comparativ cu colegii mei, şi asta mă ajută enorm.
Nu privesc lucrurile din perspectiva businessului, ci din cea a pacientului. Pentru că am lucrat în multe state, pot spune că noi, în România, nu ne putem permite să nu avem aceleaşi opţiuni pe care le au pacienţii din alte state, şi pe care chiar şi pacienţii din Bulgaria le au – de exemplu, în hemofilie. Nu vorbesc de Germania, ci de Bulgaria, Ungaria, Republica Cehă, care au de departe tratamente mai bune.
Cum vedeţi potenţialul pieţei farmaceutice locale, care sunt obiectivele de business?
Dacă ne uităm la datele Cegedim sau IMS, piaţa farmaceutică scade; nu este foarte atractivă acum, din diferite motive. Nu este surprinzător că piaţa stagnează sau este chiar în declin pentru că vorbim despre o piaţă pusă pe “pauză” de cinci – şase ani. În plus, impactul taxei clawback este absolut netransparent, nonpredictibil, injust – cu siguranţă – şi afectează profiturile companiilor. Perspectiva în momentul de faţă nu este absolut deloc pozitivă.
Orice business are nevoie de credibilitate, transparenţă, de reguli clare şi dialog. Dacă aceste necesităţi vor fi îndeplinite cred că strategiile companiilor vor fi pe termen lung şi nu pe un termen foarte scurt. Privit astfel, potenţialul este foarte mare, pentru că sunt 22 de milioane de locuitori şi multe boli au tratamente bune, care încă nu sunt disponibile. România este o piaţă strategică pentru Johnson & Johnson, dar pe termen scurt perspectiva nu e pozitivă – în termeni de forţă de muncă, investiţii – pentru ca nu e claritate şi predictibilitate.
Strategia globală a Johnson & Johnson este de a investi enorm pentru a aduce medicamentele care produc schimbări majore în viaţa pacienţilor, pentru a aduce cuceririle ştiinţei în viaţa lor. Portofoliul nostru vizează boli care au puţine opţiuni sau chiar nu au tratament în lume, şi cu atât mai mult în România. Cred că odată aprobată lista de compensate, perspectiva pentru Johnson & Johnson va fi incredibil de pozitivă. În acest sens, România este una dintre cele mai importate pieţe pentru compania noastră.
Cele mai importante arii terapeutice sunt neuroștiințele – în schizofrenie, o boală cu povară enormă pentru orice ţară – virologie şi boli infecţioase – HIV, hepatită C. Ştim ce mare e prevalenţa în România şi cum medicamentele existente pot schimba dramatic viaţa pacienţilor. Vreau să menţionez noile tratamente pentru tuberculoza multidrog rezistentă, cele pentru oncologie şi hematologie. Ne concentrăm pe boli grave şi ameninţătoare de viaţă pentru a aduce noi opţiuni pentru pacienţi, acolo unde nu sunt alte tratamente disponibile. Şapte medicamente – cu nouă indicaţii – aşteaptă să intre pe lista de compensate, celelalte vor intra în viitoarele actualizări.
Care au fost primele decizii luate în România?
Primele măsuri au fost legate de contactul cu autorităţile pentru a mă asigura că lista va fi disponibilă pacienţilor români. Din păcate este foarte dificil să planificăm investiţii suplimentare în ariile în care lucrăm cu specialiştii, pentru că planurile sunt permanent amânate. Nu le putem oferi răspunsuri medicilor legate de educaţia medicală continuă sau de termenul de la care vor avea disponibile aceste medicamente pentru pacienţii lor.
Înţeleg că investiţiile dvs sunt blocate la acest moment.
Da, sunt, pentru că nu avem claritate pentru viitor şi am primit mesajul că medicamentele noi vor fi din nou evaluate – pentru a treia oară – şi mă întreb ce noi metodologii vor fi aplicate. Vorbim de medicamente disponibile de şase ani pe pieţele europene, inclusiv în toate pieţele mari cu importante organisme de evaluare a tehnologiilor medicale – Franţa, Germania, Marea Britanie. Mă întreb ce mai trebuie demonstrat, în plus, legat de valoarea acestor noi produse. Cred că există deja metodologii complexe aplicate, analize comparative. Dosarele sunt complete. Şi niciuna dintre aceste țări nu ar fi compensat medicamentele dacă acestea nu aduceau o valoare suplimentară. Este dezamăgitor că ori de câte ori este un nou lider politic regulile se schimbă.
Pentru textul integral, vezi editia print Medica Academica mai 2014.
