Cel mai mare spital de copii din vestul țării, Spitalul pentru Copii „Louis Țurcanu” din Timişoara, care tratează zilnic peste 200 de pacienți, ar putea rămâne fără secțiile de Chirurgie şi Ortopedie Pediatrică, ORL, Oftalmologie, Pneumologie şi Ftiziologie și fără Laborator din cauza retrocedării a două imobile. Soluția este construirea și dotarea unei noi clădiri, cu o capacitate de 170 de paturi, pentru care este nevoie de 15 milioane de euro. Dr. Ovidiu Adam, managerul spitalului, ne vorbește despre campania de strângere a fondurilor și de sensibilizare a autorităților care va fi demarată din luna aprilie și despre provocările eficientizării activității, în contextul subfinanțării și a deficitului de personal.
Ce capacitate are Spitalul „Louis Țurcanu”?
Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „Louis Țurcanu” din Timişoara este cel mai mare spital de copii din vestul ţării, şi probabil al doilea spital din ţară ca şi capacitate, după Spitalul „Grigore Alexandrescu” din Bucureşti, având categoria I M în urma clasificării spitalelor din România.
Neoficial are statutul de spital regional, deservind permanent cinci judeţe (Timiş, Caraş-Severin, Arad, Hunedoara şi Mehedinţi), însă adresabilitatea noastră este mult mai extinsă. La noi se tratează copii din toate judeţele ţării, chiar şi din cele mai îndepărtate colţuri cum ar fi Botoşani, Maramureş sau Constanța. Aceasta deoarece calitatea serviciilor noastre este recunoscută, dar şi pentru faptul că avem o secţie unică în ţară: Compartimentul de transplant medular pentru copii.
Capacitatea spitalului este de 501 pături pentru spitalizare continuă, 12 paturi spitalizare de zi şi 65 paturi însoţitori, repartizate pe 32 de secţii şi compartimente, ce acoperă toată patologia pediatrică începând de la nou născut şi până la vârsta de 18 ani.
Câți copii sunt tratați zilnic în spital?
În 2011 au fost internaţi şi trataţi aproximativ 19.000 de pacienţi în spitalizare continuă (acuţi şi cronici), 403 pacienţi în spitalizare de zi, 57.927 pacienţi consultaţi şi trataţi în Ambulatoriul Integrat al spitalului, însumând un total de 77.278 pacienţi trataţi în cursul anului trecut. Rezultă o medie de 212 pacienţi trataţi zilnic în spitalul nostru.
La „Louis Țurcanu” există probleme cu retrocedarea clădirilor. Ne puteți da mai multe detalii?
Spitalul funcţionează într-un sistem pavilionar, secţiile fiind repartizate în 11 clădiri. Din nefericire, două dintre aceste clădiri au fost nu doar revendicate, ci sunt în momentul actual retrocedate foştilor proprietari, aceştia având deja acte de proprietate intabulate. La momentul actual, Primăria Municipiului Timişoara, în calitate de proprietar al spitalului, dar şi spitalul nostru, se află în litigiu cu actualii proprietari ai celor două imobile, contestându-se legalitatea retrocedării în natură şi, implicit, calitatea lor de proprietari.
Ce secții sunt în pericol?
Într-una din cele două clădiri funcţionează Secţia Clinică de Chirurgie şi Ortopedie Pediatrică cu Compartimentele de Anestezie şi Terapie Intensivă, ORL şi Oftalmologie. În 1996, a fost dat în folosinţă un nou Bloc Operator ataşat acestei clădiri, construit şi dotat integral prin finanţare germană (Fundaţia Kinder Zukunft for Rumanian) care a fost retrocedat împreună cu vechea clădire. În plus, în 2000 s-au finalizat lucrările de reparaţie capitală şi modernizare a clădirii susmenţionate, investiţie 100% a statului român. Valoarea celor două investiţii (Bloc Operator şi modernizare clădire) s-a ridicat la 2,5 milioane de mărci germane. În acest stadiu de modernizare şi extindere, a fost retrocedată clădirea moştenitorilor fostului proprietar. În cea de a doua clădire retrocedată funcţionează Laboratorul spitalului, Secţiile de Pneumologie şi Ftiziologie şi Arhiva spitalului. Și aceasta este în litigiu şi există deja ordine de evacuare.
În ce va consta campania de strângere de fonduri pe care o veți demara?
În vederea soluţionării gravelor probleme imobiliare cu care ne confruntăm, a fost iniţiativa noastră de a demara o amplă campanie publicitară naţională în scopul strângerii de fonduri pentru construirea unui nou corp de clădire, în care să funcţioneze atât secţiile din clădirile retrocedate, cât şi, în plus, Secţia Clinică de Neonatologie-Prematuri, Laboratorul de Radiologie şi Imagistică şi Laboratorul de Anatomie Patologică, plus o parte din serviciul administrativ care actualmente funcţionează în condiţii improprii.
Care este bugetul de care aveți nevoie?
Pentru realizarea acestui obiectiv, am înfiinţat Asociaţia pentru Spitalul de Copii „Louis Țurcanu” Timişoara, prin intermediul căreia se va derula începând din aprilie 2012 campania de strângere de fonduri, suma necesară pentru construirea şi dotarea noului corp fiind estimată la 15 milioane euro. Scopul campaniei nu este neapărat de a strânge suma integral, dar mai ales de a sensibiliza atât opinia publică, cât și autoritățile administraţiei publice locale şi centrale cu privire la problemele cu care ne confruntăm, în vederea participării lor active la soluţionarea acestor probleme.
Noua clădire, cu demisol, parter, cinci etaje și mansardă, ar urma să aibă aproximativ 170 paturi, repartizate pe secţiile menţionate. Este speranţa noastră sinceră că în acest răstimp – până la inaugurarea clădirii –, să nu se finalizeze procesele existente pe rol şi să nu fim puşi în situaţia de a fi evacuaţi.
Când va fi gata laboratorul pentru depistarea precoce a bolilor rare de factură genetică? Dați-ne exemple de câteva afecțiuni care vor putea fi depistate astfel.
În noul laborator de biologie moleculară, realizat prin sponsorizare de la Fundaţia „Salvează Vieţi”, se vor depista pacientele purtătoare de hemofilie, iar prin Programul HURO de screening neonatal se depistează deficitul de 21 hidroxilază şi galactozemie.
Care este starea echipamentelor medicale? În ce măsură vă permiteți să achiziționați echipamente noi?
Echipamentele medicale existente în spital, mai ales cele din Laboratorul de Analize Medicale al spitalului sunt relativ noi, laboratorul fiind şi acreditat RENAR. În Laboratorul de Radiologie şi Imagistică, aparatele existente sunt vechi, fiind uzate atât fizic cât şi moral, iar cea mai mare problemă a noastră o reprezintă lipsa unui computer tomograf. Din păcate, legislaţia actuală nu permite instituţiilor publice să facă achiziţii de aparatură de niciun fel. Acesta este motivul pentru care am solicitat ajutor atât Ministerului Sănătăţii, cât şi Primăriei Municipiului Timişoara, în vederea achiziţionării unui computer tomograf.
În ce constă activitatea de cercetare a spitalului?
În ceea ce priveşte activitatea de cercetare, la nivelul spitalului există un Colectiv de Cercetare pentru patologia onco-hematologică la copil şi adolescent, compus din șase cercetători – medici şi biologi, care se ocupă de cercetări în domeniul biologiei moleculare şi onco-hematologiei. În plus, fiind un spital universitar şi toate secţiile fiind secţii clinice, activitatea de cercetare se desfăşoară la nivelul tuturor secţiilor din spital, fără a fi normată în acest sens.
Ce înseamnă eficientizarea activității într-un spital din România, unde resursele sunt oricum restrânse?
A fi eficient ca spital, într-un sistem sanitar în care ne confruntăm, de o bună perioadă, cu un grav deficit de personal, reprezintă cea mai mare provocare pentru orice manager. Migraţia personalului, în special mediu şi auxiliar, dar şi a medicilor, către ţările din occident este o realitate aproape imposibil de contracarat în condiţiile subfinanțării cronice şi mai ales a blocării posturilor. De aceea, considerăm că ar fi benefică orice iniţiativă la nivel guvernamental de deblocare a posturilor din sistemul sanitar pentru a putea menţine un nivel ridicat al calităţii actului medical. În acest context, eficientizarea activităţii spitalului este un deziderat greu de realizat de către orice manager. În principiu, ne concentrăm asupra reducerii costurilor de spitalizare, a consumurilor de materiale şi medicamente, a valorii facturilor la utilităţi, pe cât posibil fără a împieta calitatea actului medical. În plus, este datoria oricărui manager de a încerca să aducă venituri suplimentare din donaţii, sponsorizări, închirieri de spaţii, dar mai ales bani europeni din proiecte.
Pentru textul integral vezi ediţia print Medica Academica, Martie 2012.
