Experienţa acestui an trebuie să fie un semnal de alarmă pentru 2013. Deşi au existat numeroase dezbateri şi întâlniri pentru a identifica soluţiile adecvate pentru redresarea sistemului, nu avem încă un cadru care să ne ofere pentru anul viitor predictibilitate atât în ceea ce priveşte buna gestionare a cheltuielilor aferente asistenţei medicale, cât şi în ceea ce priveşte viitorul industriei farmaceutice locale.
Laurențiu Mihai, Director Executiv APMGR
Deficienţele sistemului sunt resimţite direct de către pacienţi, care se confruntă cu situaţii dramatice – nu-şi mai permit medicamentele de zi cu zi, trebuie să-şi plătească consultaţiile, îşi aşteaptă rândul la tratament pe listele de aşteptare de la CNAS. Aceste probleme necesită soluții durabile, rezultate din consultarea tuturor factorilor implicați și luând în considerare toate consecințele posibile. În caz contrar, implementarea unor măsuri dictate de imperative de moment sau partizane vor agrava și mai mult situația.
Din păcate, există o tendinţă de a vorbi despre potenţialele soluţii fără a lua în calcul toate elementele relevante. Un exemplu este recentul anunţ al Ministerului Sănătății privind revizuirea listei de medicamente compensate, pentru a permite accesul pacienţilor la tratamente de nouă generație. Inițiativa este salutară, însă orice decizie în acest sens – fără un studiu de impact și, mai ales, fără o creștere corespunzătoare a alocării bugetare pentru sănătate – riscă să facă mai mult rău decât bine pacienților, deoarece introducerea de medicamente noi va genera o creştere a consumului şi, implicit, o creştere a cheltuielilor. În prezent, chiar și pentru tratamentele existente nu sunt fonduri suficiente. În contextul în care pacienții diagnosticați cu hepatită, cancer, leucemie, scleroză multiplă sau cei care au nevoie de dispozitive medicale (de exemplu, pompele de insulină pentru copii) își așteaptă rândul la actualele terapii aflate pe lista de compensare, este greu de înțeles cum, din același buget, vor fi susținute noile intrări pe lista de medicamente compensate.
Există și propunerea de a elimina din lista de medicamente compensate produsele sub 10 lei, pe motiv că acestea sunt ieftine și românii și le pot permite. Într-o țară cu peste 5,5 milioane de pensionari și o pensie medie de 770 de lei pe lună, cu bolnavi cronici mult peste media europeană, ar fi o dovadă de cinism să spunem că 10 lei reprezintă o valoare fără importanță. În realitate medicamentele cu preț sub 10 lei reprezintă 54% din volumul de medicamente cu prescripţie medicală utilizate în România, ceea ce demonstrează utilitatea acestora, în special pentru populaţia cu venituri reduse, fără a mai discuta despre arbitrariul unei astfel de măsuri. Dacă există studii privind diminuarea/lipsa eficienței clinice a unei astfel de substanțe, decizia de încetare a compensării ei este urmarea firească. Dar eliminarea tuturor pe baza prețului este o măsură vădit anticoncurențială.
La nivel declarativ, au existat semnale privind promovarea consumului de medicamente generice ca soluţie pentru creşterea accesului la tratament. În plan concret, nu a existat, însă, nicio măsură care să susțină acest demers. Dimpotrivă. Ambele exemple la care am făcut referire, împreună cu menținerea taxei clawback în actuala formă au un triplu impact negativ – restrângerea accesului la tratament pentru pacienți, creșterea cheltuielilor în sistemul sanitar și distrugerea industriei locale de medicamente generice.
Autorităţile discută despre cum se poate rezolva problema lipsei medicamentelor accesibile din ţară, luând în calcul importul și ignorând faptul că aceste produse există în România. Modul deficitar de reglementare a pieţei farmaceutice în România, culminând cu așa-zisa contribuție impropriu numită taxa clawback, duce preţurile sub costul de producţie, ceea ce îi determină pe producători să le exporte.
Producătorii de medicamente generice consideră că soluția nu trebuie căutată peste hotare, ci se află la îndemâna noastră. Dacă autoritățile ar implementa politici de promovare a consumului de medicamente generice, nu ar mai exista problema medicamentelor care dispar. În România se produc, în prezent, aproximativ 1.500 de medicamente generice, însă industria locală resimte deja impactul negativ al politicilor aplicate în domeniul sănătăţii din ultimii ani.
Astfel, în perioada 2007 – 2012, volumul de medicamente consumat a rămas constant în timp ce valoarea s-a dublat, fără a avea o creştere a numărului de pacienţi care au acces la tratament. În plus, producţia locală a înregistrat o scădere de 40% în volum, în perioada 2007-2011. Am avertizat de nenumărate ori că povara taxei clawback poate duce la dispariția medicamentelor cu preț accesibil, dar nu a fost luată nicio măsură de prevenire a acestei situații. Mai mult decât atât, renunțându-se la formula recomandată de Fondul Monetar Internațional, mai adaptată performanțelor fiecărui producător, s-a revenit la o formă a taxei care îi obligă pe producătorii de generice să plătească pentru creșterea întregii piețe a medicamentelor.
Sperăm ca, în următoarea perioadă, autoritățile publice să acorde o atenție sporită modelului european de reformă în domeniul sănătății, care se bazează și pe implementarea unor politici de promovare a consumului de medicamente generice. Modificarea cadrului legislativ actual, în sensul eliminării discriminărilor existente între medicamentele generice și cele originale, ar aduce beneficii majore pentru pacienți prin creșterea accesului la tratament, dar și pentru economia românească, prin eficientizarea folosirii resurselor bugetare și prin stimularea producției locale de medicamente.
Pentru textul integral vezi editia print Medica Academica, Decembrie 2012.
