DR. Dan Pereţianu, președinte al Camerei Medicilor din București – Sindicatul Medicilor „Esculap”
Revista Medica Academica prezintă de câţiva ani articole despre diferite sisteme de sănătate din lume. Ele sunt prezentate sub formă scrisă şi cu diferite table corelative cu tipuri de servicii, bugete etc.
Doresc să vă prezint o modalitate de a schematiza fiecare sistem de sănătate, pentru a privi unitar problematica. Ideea princeps a apărut în 1995, atunci când am participat la o bursă în Suedia, pentru a studia sistemul suedez de sănătate (vezi Nafisa et al). Schema ce se găsea tipărită pe pliantul despre Suedia era identică cu cea prezentată de David Chinitz la Bucureşti, în 1994, de la care am preluat tiparul din schemele de mai jos (figura 1).
In lume, se citează trei tipuri „clasice” de sisteme de sănătate:
– sistemul britanic (Figura 2), centralizat, numit Beveridge, cu circuit lung de finanţare, prin Bugetul de Stat, cu control politic parlamentar;
– sistemul germano-francez (de fapt mai mult germano-belgian, dar şi israelian), puternic descentralizat, cu circuit foarte scurt de finaţare, numit şi Bismarck, caracteristic pentru „asigurările sociale de sănătate”, cu finanţare directă a caselor de asigurări (Figura 1);
– sistemul nordic/scandinav, cu circuit mediu de finanţare, cu control politic la nivelul landurilor (Figura 3).
– România este prezentată în mai multe etape:
– sistemul de dinainte de 1948 era un sistem bazat în special pe plata directă a serviciilor medicale (Figura 4);
– sistemul comunist, între 1948-1999 (Figura 5);
– sistemul mixt, dintre 1990-1999 (Figura 6);
– sistemul din 1999-2000, numit impropriu (ca şi acum) „sistem de asigurări sociale de sănătate”, care este o combinaţie românească pentru a „şmecheri” sistemul de asigurări şi a-l controla la fel ca în timpul comunismului;
– sistemul de după 2000, un sistem de tip comunist, cu circuit lung de finanţare şi cu control corupt la nivelele Ministerului de Finanţe, al Guvernului şi al Parlamentului – ca organisme cheie în controlul politic al fluxului financiar şi de servicii (Figura 7). Şi acest sistem este numit de „asigurări sociale de sănătate”, dar, evident, el este o combinaţie de sistem beveridge cu autorităţi de plăţi (casele judeţene de asigurări), care NU ESTE „sistem de asigurări sociale de sănătate”.
Pentru materialul integral, vezi editia print Medica Academia iulie-august 2013.