Mircea Constantin Popescu este unul dintre putinii oameni de stiintă români care în afara unei strălucite cariere în cercetare a dobândit si o experientă importantă în business, prin valorificarea practică a rezultatelor cercetării. Este cofondatorul a două companii, a participat la procesul de cercetare şi dezvoltare a medicamentelor şi produselor biologice, iar în studiile actuale se concentrează în zona vaccinurilor personalizate anti-cancer. Aflat în România cu prilejul Simpozionului Cajal, Mircea Popescu vrea să aducă în România prestigiosul Institut de cercetare M.D. Anderson, în cadrul unei colaborări cu un partener local. Consideră că transformările în cercetarea românească ar trebui să înceapă de la patente si de la modul de finantare, care să utilizeze, în afară de resursele statului, donatiile si fondurile de investitii.
– Ce v-a impresionat în America ?
– Impresia mea despre America era foarte proastă, în anul 1978. Chiar în Germania nu veneau vesti prea bune despre SUA în privinta violentei, drepturilor omului si ordinii sociale.
Am fost remarcat însă de americani si invitat la un simpozion la New York, care îsi propunea să definească dacă omenirea va fi atacată de virusuri încă necunoscute. Fiecare era chemat să-şi spună părerea, dacă vor apărea si alte virusuri noi, si care sunt evidentele pentru acest lucru. Concluzia noastră a fost categorică: omenirea va fi atacată de noi virusuri, si la scurt timp după aceea a apărut virusul HIV. Evidentele se bazau pe studii în fiecare specialitate: erau virusologi care studiind virusurile insectelor au demonstrat că acestea ajung la păsări, iar păsările care au ingerat omizi infectate se pot îmbolnăvi. Altundeva, un cercetător care lucra cu un virus izolat de la un peste a făcut o febră extraordinară si a manifestat si alte simptome neobisnuite. Analizele au demonstrat că motivul era virusul pe care îl studia. Altii au venit cu probe din America de Sud, care demonstrau că odată cu defrisarea pădurilor, maimutele ajung la sol si virusurile transmise latent între ele se transmit si la om. Sunt o pleiadă de asemenea virusuri, numite Arena virusuri, care au trecut la om. Eu eram specialist în virusul choriomeningitei limfocitare (CML), un arenavirus, prototip pentru toate aceste infectii; de aceea fusesem invitat.
Simpozionul s-a tinut lângă Central Park. Explorând împrejurimile mi-am dat seama că impresia mea despre America ar putea fi falsă. Mi-am zis că merită s-o cunosc mai bine. Am acceptat de aceea câteva invitatii de a tine cursuri la diferite universităti din America: Houston, Boston, New York, Albany, Chicago.
Am făcut o vizită în 1978 si la Script Research Foundation din California. Această institutie este un centru renumit de cercetare medico-biologică, iar eu eram în competitie cu colegii mei de acolo pentru că demonstrasem că virusurile CML pot infecta limfocitele, si, blocând sistemul imunitar, creează o infectie persistentă caracterizată prin mutatii succesive ale virusului CML. Toate acestea înainte de a se verifica si confirma acelasi comportament în privinta virusurilor HIV si SIDA.
La Script Research Foundation mi s-a oferit un laborator mic, urma să lucrez cu R. Zinkernagel si P. Doherty, cercetători mai tineri, foarte talentati, care ca si mine utilizau în investigatiile lor modelul virusului CML. Am refuzat gratios oferta; Zinkernagel si Doherty au luat ulterior premiul Nobel pentru cercetările lor în domeniul virusurilor limfocitare, acelasi domeniu ca si al meu.
– Vă pare rău ?
– Cred că îmi pare rău, pentru că am scăpat o ocazie unică. Totusi am acceptat o a doua ofertă, la Chicago, de a prelua functia si laboratorul prof. dr. Mollinari, în Departamentul de Microbiologie si Imunologie din Centrul Medical al Universitătii Ilinois. După ce am functionat în Universitate cinci ani, m-am stabilit în New Jersey, în urma unei propuneri pe care am primit-o de la John Whitehead, cel care a fondat cu peste 200 de milioane de dolari Institutul Whitehead pentru cercetări biomedicale din cadrul Massachusetts Institute of Technology (MIT) din Boston. Directorul Institutului era David Baltimore, un virusolog de Nobel, care, atunci când dl. Whitehead i-a explicat că vrea să facă ceva similar la Princeton, New Jersey, dar la o scară mai mică, m-a recomandat foarte călduros.
Interviu de Delia Budurcă
Pentru textul integral vezi editia print Medica Academica
