Nu am reușit niciodată să țin minte valorile normale ale analizelor de sânge, dar noroc că mai recent sunt scrise pe buletinul de analize, astfel că fiecare poate vedea dacă este în parametri sau nu. Însă am reținut ușor numele unui proiect, Misiunea 150, atunci când compania Mylan l-a lansat, cu ceva timp în urmă, și am reținut ușor cât trebuie să ai trigliceridele ca să fie normale – sub 150.
Am mers într-o tabără de sănătate, inclusiv prin alimentație, dar nu numai, și medicul de acolo ne-a spus că marea majoritate a pacienților vin cu trigliceride foarte crescute. “Nu vă pot spune la câți am găsit 300, 500, 1000, chiar și 1800!!!”, a spus dl dr. Moroșan. “Sângele unui pacient – cu 1800 – era atât de gros încât de-abia – de-abia i l-a tras”. Explicându-ne procedeul, cum se pune sângele la centrifugă, ca să se sedimenteze globulele roșii și să se separeu serul, Dl Dr a continuat: “Știți cum a rămas în eprubetă?! Ca atunci când faci o ciorbă grasă și deasupra se alege un strat gros de grăsime! A trebuit să diluăm serul ca să putem să îl prelucrăm!”. După această imagine vizuală clară, concretă, a ciorbei grase de găină, pe care toată lumea o are bine întipărită în memorie, Atunci, Misiunea 150 și conceptul abstract, puțin palpabil, de trigliceride a căpătat o imagine mult mai concretă. Și mai amenințătoare.
Avem în mașinăria această complicată care e corpul nostru o rețea de 100.000 de km de capilare, care puse cap la cap înconjură Pământul de două ori și jumătate. Închipuiți-vă ce fac aceste molecule de grăsime pe un vas capilar, de 10 ori mai subțire decât firul de păr, o rețea care hrănește toate organele, de la inimă la creier. Cum trece un sânge gros, înecat în grăsime, prin acest păienjeniș mai fin decât cel mai subțire borangic însuflețit?!
Trigliceridele, ca și colesterolul, sunt două tipuri diferite de lipide care circulă în sânge. Trigliceridele se depozitează în celulele grase din corp, adipocite, care cresc în volum și, la copii grăsuți, și în număr. Scade astfel aportul de oxigen și primul organ care suferă e ficatul. Statisticile arată că 70 – 80% dintre cei care au peste greutatea normală au ficat gras. Ba unii doctori nici nu le mai spun pacienților, pentru că au ajuns să considere ficatul gras ca o normalitate. “Păi eu la toți găsesc ficat gras. Nici nu le mai spun!!!”, mărturisea un medic la un congres. Astfel, stilul de viață și-a pus atât de tare amprenta încât a modificat normalitatea. Acum, normal e să ai ficat gras – steatoză. De la steatoză la steato-hepatită nu mai e decât un pas, apoi câte un alt pas mai e până la fibroză și până la ciroză.
Un exces de calorii la masă este transformat de organism în trigliceride, stocate în adipocite. După masă, acestea sunt eliberate pentru a asigura energia necesară organismului. Dacă dieta nu conține suficiente grăsimi, organismul transformă carbohidraţii în trigliceride pe care le stochează pe termen lung în mușchi și arterele coronare.
Considerăm astfel că un exces ponderal de 5, chiar 10 kg nu e mare problemă, pentru că suntem în limite normale. Însă când ne facem IMC-ul și vedem 27 nu ne vine să credem că asta înseamnă, de fapt, că ești SUPRAPONDERAL.
Statisticile arată că un EXCES de 100 de calorii pe zi, ingerate timp de un an, înseamnă un surplus de 4,5 kg la sfârșitul anului.
Și atunci, care este secretul? Echilibrul! Mai degrabă înfometarea decât supraalimentația. Studii recente arată că supraalimentația este asociată cu o speranță mai mică de viață, comparativ cu moderația sau chiar cu deficitul caloric.
Așadar, mi-am făcut analizele. Hopa!!…Trigliceridele erau la nivelul de 186 mg/ dl.Surprinzător de mare pentru cineva preocupat de sănătate și care consideră că trăiește și mănâncă sănătos, chiar dacă nu prea are timp să facă sport. Totuși, civilizația untului, unde ne-am dorit să ajungem și iată, am ajuns, nu înseamnă o felie de pâine cu unt pe zi.
Am trecut astfel la un program scurt, dar strict de dezintoxicare, așa-numita dietă zero colesterol, și am reușit să reduc, în numai o săptămână, nivelul trigliceridelor la numai 114 mg/ dl. Se poate deci, iar corpul și laboratorul său principal, ficatul, răspunde cu bucurie la sănătate. Dar cu un program ordonat de viață și muncă și cu o dietă vegetariană, simplă, cu multe crudități, cu semințe, fără excese și stimulente. Cu sport și mișcare de cel puțin o oră zilnic, de preferință în aer liber, pe iarbă, în parc, în mediul natural cu copaci și aer curat, pentru a beneficia de toate frumusețile care înseamnă sănătate curată.
