Boala Parkinson este caracterizată de o degenerare lentă şi progresivă a neuronilor dopaminergici din substanţa neagră. În ciuda cercetărilor, cauza pierderii neuronale este puţin înţeleasă. Terapia neuroprotectoare în boala Parkinson este încă la nivel teoretic, dar este bazată pe conceptul că acei trei-patru sute de mii de neuroni dopaminergici aflaţi la risc ar putea fi cumva protejaţi împotriva procesului degenerativ complex care cauzează moarte celulară prematură şi depleţie de dopamină. >>>
O dată cu identificarea medicamentelor neuroprotectoare şi demonstrarea eficacităţii acestora, ele ar putea fi folosite la pacienţi cu semne clinice precoce ale bolii sau chiar înainte de apariţia bolii, la pacienţi cu risc genetic.
Faza premotorie a bolii Parkinson
Există din ce în ce mai multe dovezi care sugerează existenţa unei varietăţi de simptome care preced caracteristicile motorii clasice ale bolii Parkinson. Perioada când aceste simptome apar poate fi denumită faza premotorie a bolii. Printre simptomele bine documentate din boala Parkinson se numără constipaţia, pierderea mirosului, tulburările de somn (tulburarea somnului REM) şi tulburări de origine psihiatrică, precum depresia.
Existenţa acestor simptome ar putea conduce pe viitor la diagnosticarea bolii Parkinson chiar înainte de apariţia simptomelor caracteristice care realizează diagnosticul clinic în momentul de faţă. Acest lucru ar putea fi important în iniţierea terapiei mult mai precoce şi într-o mai bună aplicare a strategiilor neuroprotectoare, pentru identificarea acelora dintre ele care sunt eficace.
Strategii neuroprotectoare
Studii recente în farmacoterapia bolii Parkinson au reuşit să găsească numeroşi agenţi pentru controlul simptomatic al tulburărilor motorii, dar nu au reuşit să găsească substanţe care să oprească progresia bolii. În absenţa terapiilor care să modifice evoluţia bolii, calitatea vieţii pacienţilor decade cu trecerea timpului şi boala devine dezabilitantă. Din această cauză necesitatea terapiei neuroprotectoare a devenit din ce în ce mai evidentă şi mai multe ipoteze au fost studiate sau sunt în stadiu de evaluare. Progresele făcute în descoperirea evenimentelor patogenice care duc la moarte celulară la nivelul substanţei negre sunt evidente. Aceste mecanisme includ stres oxidativ, disfuncţie mitocondrială, inflamaţie, excitotoxicitate, alterări în degradarea proteică şi, într‑un final, apoptoza.
Neuroinflamaţia în boala Parkinson
Mecanisme neuroinflamatorii ar putea contribui la cascada evenimentelor care duc la degenerare neuronală. Studii post-mortem şi in vivo au adus dovezi care să susţină această ipoteză. Au fost sugerate terapii imunomodulatoare şi imunizare terapeutică îndreptate împotriva acestor procese inflamatorii.[5] Din punct de vedere terapeutic, dacă s-ar putea demonstra că intervenţiile anti-inflamatoare ajută la salvarea neuronilor dopaminergici din substanţa neagră de la degenerare, atunci folosirea terapiilor anti-inflamatorii ar putea fi investigată mai departe în studii clinice bine realizate, pentru a observa abilitatea acestor medicamente în prevenirea şi progresia pierderii neuronale la persoane susceptibile genetic.
Cafeina
Convergenţa datelor epidemiologice şi de laborator a dus la ideea că ar exista o reducere a riscului de boală Parkinson cauzată de ingestia crescută de cofeină (cafea, ceai) prin prevenirea degenerării neuronilor dopaminergici nigrostriaţi. S-a demonstrat [6, 7] că anumiţi agonişti ai receptorilor de A2A au un rol protector asupra neuronilor dopaminergici în anumite modele de Parkinson. Alte studii au demonstrat această protecţie la modele animale cu AVC, Huntington, Alzheimer, sugerând un rol mai global al acestei protecţii împotriva lezării şi degenerării neuronale. [2]
Coenzima Q10
Cunoscută şi drept “CoQ10”, acest compus este un supliment alimentar disponibil pe scară largă. Într-un studiu recent de fază 2, doze înalte de CoQ10 – 1 200 mg / zi – au demonstrat beneficii simptomatice la pacienţii cu boală Parkinson. Presupusa activitate neuroprotectoare a CoQ10 poate fi datorată proprietăţilor sale antioxidante şi intensificării activităţii complexului I mitocondrial – care se presupune a fi defect în boala Parkinson. De menţionat, CoQ10 folosită în studiu conţinea şi cantităţi semnificative de vitamina E, un alt antioxidant binecunoscut. Posibila influenţă a vitaminei E pe rezultatele acestui studiu nu a fost evaluată. Totuşi, într-un studiu clinic realizat anterior – DATATOP – doze înalte de vitamina E – până la 2 000 UI / zi – nu au fost asociate cu beneficii clinice simptomatice sau neuroprotectoare. [2]
Agonişti dopaminergici
Deşi agoniştii dopaminergici au fost folosiţi pentru a oferi o diminuare simptomatică în boala Parkinson pentru mulţi ani, atenţia se îndreaptă acum spre presupusele efecte neuroprotectoare ale acestor agenţi. Experimentele in vivo au demonstrat că agoniştii dopaminergici (ex: bromocriptina şi pergolide, pramipexol şi ropinirol) protejează culturile celulare de moarte cauzată de daune oxidative.[8] Date clinice recent publicate, referitoare la pacienţi cu boala Parkinson recent diagnosticată, oferă rezultate neuroimagistice intrigante care sugerează un efect neuroprotector. Nu se ştie dacă agoniştii dopaminergici acţionează ca neuroprotectori şi încetinesc rata de pierdere neuronală, sau dacă levodopa este cea care are această acţiune. În plus, senzitivitatea diferită a datelor imagistice funcţionale faţă de schimbările clinice şi efectele agoniştilor de dopamină pe transportorii şi receptorii dopaminergici alteraţi au făcut ca datele neuroimagistice să fie greu de interpretat din punct de vedere al neuroprotecţiei. [2]
Rasagilina
Rasagilina este un inhibitor selectiv de monoaminoxidază B care are activitate antioxidantă şi antiapoptotică demonstrată în modele experimentale preclinice. Clinic, rasagilina a demonstrat beneficii simptomatice la pacienţi cu boala Parkinson. În studiul TEMPO – de 26 de săptămâni, randomizat, controlat placebo, pacienţii cu Parkinson recent diagnosticat au avut un beneficiu evident de la rasagilină. Totuşi, studiul nu a fost destinat să observe beneficiile neuroprotectoare ale rasagilinei.[2]
Levodopa şi exerciţiul fizic
Din ce în ce mai multe date clinice sugerează că levodopa fie încetineşte progresia bolii Parkinson, fie are un beneficiu prelungit chiar şi după oprirea medicaţiei. S-a studiat experimental potenţialul efect al exerciţiului fizic asupra simptomelor motorii şi psihologice, sugerând că exerciţiul fizic ar putea, într-o anumită măsură, modula condiţiile patologice de la nivel cerebral. Pe această bază s-a tras concluzia că, în general, necesitatea de levodopa creşte odată cu progresia bolii şi terapia fizică este mai importantă în stadiile avansate ale bolii. Pentru a obţine rezultate bune ale exerciţiului fizic este necesar să se menţină un control medicamentos bun, mai ales în stadiile avansate ale bolii. Din aceste rezultate se poate specula că levodopa poate exercita anumite efecte neuroprotectoare, atâta timp cât dozele nu sunt foarte mari.[1,6,8]
În ciuda tuturor acestor ipoteze, nu se poate trage o concluzie definitivă cu privire la realizarea unei neuroprotecţii eficiente împotriva degradării neuronale din boala Parkinson. Totuşi, toate aceste noi direcţii oferă posibilitatea realizării unor studii clinice mai avansate care să analizeze efectele protectoare ale substanţelor menţionate, ale altor substanţe din aceleaşi clase şi, binenţeles, analizarea unor alte ipoteze care ar putea apărea pe viitor. Ideea de neuroprotecţie este încă una nouă, în continuă dezvoltare, care oferă speranţe noi pentru pacienţi şi pentru doctorii care tratează această boală, motiv pentru care în momentul de faţă cercetările analizează toate ipotezele legate de acest subiect. <<<
Lugoji Andreea Ioana, dr. Lugoji George, Spitalul Clinic de Urgenţă “prof. dr. Bagdasar – Arseni”
Pentru textul integral vezi editia print Medica Academica
