Norvegia – unul dintre cele mai centralizate sisteme de sănătate din lume

0

Sistemul de sănătate în Norvegia este finanțat în cea mai mare parte prin intermediul taxelor colectate direct din salarii și nu există nici un fond special pentru contribuțiile de sănătate. Administrația Națională a Asigurărilor, numită Trygdeetaten este responsabilă pentru Schema națională de asigurare – NIS, un program de asigurări de stat care garantează tuturor același nivel de susținere. >>>

NIS oferă asistență în caz de boală, accidente, handicap fizic, sarcină, dizabilități, deces și pierdere a persoanei ale cărei venituri susțineau familia, precum și în caz de pierdere a locului de muncă și îmbătrânire. Comparativ cu Franța, Italia, Spania sau Japonia, Norvegia are sistemul medical cel mai centralizat.

În 2006, cheltuielile cu sănătatea pe cap de locuitor erau de 4 520 de dolari (ajustat cu paritatea puterii de cumpărare), pe locul doi în cadrul statelor OECD. În perioada între 1997 şi 2006 ponderea cheltuielilor cu sănătatea în PIB a variat de la 8,4% la 10%, în 2003, descrescând apoi în 2006 la 8,7%. Norvegia este una din ţările în care finanţarea publică a sistemului de sănătate are una din cele mai mari ponderi pe plan mondial. Conform statisticilor, cheltuielile publice pentru sănătatea se ridică la 7,6% din PIB, în timp ce cheltuielile private reprezintă 1,5% din PIB.

Toți cetățenii care trăiesc sau muncesc în Norvegia trebuie să contribuie la NIS. Potrivit normelor UE, angajații și free-lancerii devin membri ai sistemului de asigurări sociale prin plata asigurării naționale. Cei care nu se încadrează în aceste categorii pot adera voluntar la NIS dacă rămân în Norvegia mai mult de trei luni.

Studenții din țările scandinave și Islanda sunt incluși automat în NIS dacă sunt înregistrați ca rezidenți ai Norvegiei. Studenții din alte țări sunt integrați în acest sistem dacă perioada de studii în Norvegia depășește un an, includerea fiind automată atunci când se înregistrează ca studenți.

Tratamentul în cadrul spitalelor este gratuit pentru toți cetățenii care plătesc asigurări de sănătate, dar vizitele la medici și specialiști, precum și cumpărarea medicamentelor prescrise, presupun de obicei costuri suplimentare. Cetățenii trebuie să plătească și pentru serviciile de radiologie, testele de laborator și transportul care nu reprezintă o urgență. De la aceste condiții sunt exceptați cei care suferă de boli cronice și femeile însărcinate sau care tocmai au născut. Se aplică taxe semnificativ mai mari pentru tratamentul stomatologic la adulți, copiii și tinerii sub 18 ani benefi-ciind de tratament gratuit.

Costul medicamentelor este împărțit în două grupe, denumite clasa albă (cele care sunt gratuite) și clasa albastră (cele subvenționate).

Sectorul privat, limitat ca acoperire

Îngrijirile medicale în sistem privat nu joacă un rol semnificativ în Norvegia din cauza standardului ridicat pe care îl oferă sistemul medical de stat. Anumiți asigurători privați oferă asigurări complementare de sănătate pentru cetățenii care vor să evite listele de așteptare din cadrul spitalelor sau să beneficieze de tratamente speciale, precum chirurgia plastică.

Cele mai multe cabinete medicale private își desfășoară activitatea în domenii precum abuzul de substanțe, reabilitarea pacienților și stomatologie. Autoritățile regionale ale statului încheie contracte cu entitățile private și cu medicii din acest sistem, în acest caz tratamentul fiind gratuit sau subvenționat.

Un număr tot mai mare de centre medicale private se deschid în mediul urban, locația, echipamentul și personalul fiind finanțate prin capitalul privat al medicilor și prin intermediul asigurărilor medicale private, dar acestea sunt folosite doar de un număr limitat de pacienți, în special pentru servicii considerate ne-esențiale.

Medicii de familie – disponibili la telefon în afara programului

Medicii de familie reprezintă principalul punct de contact al pacienţilor cu sistemul de sănătate norvegian. Cetățenii pot alege medicul de familie la care să se înregistreze și nu își pot schimba opțiunea mai des de două ori pe an. Pacienții care sunt interesați să primească îngrijiri în cadrul sistemului de stat trebuie să se asigure că medicul la care sunt înregistrați are contract cu statul; în caz contrar, pacientul ar trebui să suporte toate costurile.

Pentru fiecare consultație, pacientul trebuie să plătească o taxă. În afara orelor de program, medicii de familie trebuie să fie disponibili la telefon. Aceștia prescriu medicamente și oferă trimiteri la spitale și specialiști, în același timp tratând afecțiunile cronice și acute, oferind îngrijiri preventive și educație în domeniul sănătății.

Consultanții sunt medici cu experiență care au finalizat un nivel superior de pregătire față de medicii de familie. Aceștia din urmă trimit pacienții la consultanți în cazul în care consideră că pacientul ar putea avea nevoie de îngrijire specializată sau de diagnostic. Numărul de studenți la Medicină este limitat în Norvegia, ajungând la aproximativ 500 pe an, numărul de locuri la stagiile superioare de pregătire fiind, de asemenea limitat, proporțional.

În Norvegia funcționează 85 de spitale, localizate în toate orașele principale. Pacienții au acces în spitale fie prin intermediul departamentului de urgență, fie prin trimiteri de la medicul de familie. Condițiile din spitale sunt excelente, dar uneori se formează liste de așteptare pentru anumite îngrijiri care nu sunt urgente. În cazul în care sistemul norvegian spitalicesc nu are expertiza necesară pentru a oferi îngrijire în unele situații, este posibil ca tratamentul să se desfășoare în străinătate, fără costuri suplimentare.

Un sfert dintre stomatologi lucrează la stat

Îngrijirile stomatologice în Norvegia se acordă predominant în sectorul privat, deși un sfert dintre toți dentiștii lucrează în sistemul de stat. Cei din domeniul privat își pot stabili independent prețurile pentru serviciile oferite. Anumite categorii de pacienți primesc îngrijiri medicale gratuite – tinerii sub 18 ani, bolnavii psihic, pensionarii cu afecțiuni cronice care locuiesc în azile sau care primesc asistență la domiciliu. Autoritățile locale pot dispune oferirea de îngrijiri medicale gratuite pentru adulții care nu fac parte din grupurile de mai sus, în condițiile în care există resurse şi prioritățile au fost rezolvate.

Sistemul NIS acoperă anumite tipuri de tratament stomatologic precum chirurgia maxilo-facială, tratamentul pentru periodontite, tratamentul ortodontic și tratamentul țesuturilor moi din gură și gingii. Pacienţii pot utiliza linii telefonice de asistență în caz de urgență, cei mai mulți stomatologi din sectorul public și privat participând la acest program.

Pacientul plătește medicamentele până la 150 euro

Doar medicii sau consultanții medicali pot prescrie medicamente. Acestea sunt mai scumpe dacă pacientul nu are rețetă pentru ele, în Norvegia prețul medicamentelor fiind suportat de către pacient, cu excepția tratamentului pentru boli grave. Cu toate acestea, o dată ce pacientul a plătit medicamente până la o anumită valoare (de obicei în jurul sumei de 150 de euro), tratamentul pe baza unei rețete este gratuit. <<<

Printre cele mai ridicate speranțe de viață

Speranța de viață din Norvegia este printre cele mai ridicate din lume, principalele cauze ale mortalității fiind bolile sistemului cardiovascular și cancerul. Sănătatea norvegienilor s-a îmbunătățit considerabil în ultimii zeci de ani, speranţa de viaţă crescând cu aproximativ zece ani. În 2007, speranța de viață era de 78,2 ani pentru bărbați și 82,7 ani pentru femei, o creștere semnificativă față de perioada 1946–1950, când media era de 69,3 ani pentru bărbați și 72,7 ani pentru femei. Unul dintre motivele creșterii speranței de viață este reprezentat de scăderea mortalității cauzate de bolile sistemului cardiovascular.

În 2006, cancerul şi bolile cardiovasculare erau responsabile pentru peste 60% din decese. Cancerul este cea mai importantă cauză de deces pentru persoanele de sub 70 de ani, în timp ce bolile cardiovasculare sunt principala cauză de deces pentru persoanele de peste 70 de ani. Îmbătrânirea populaţiei a adus creşterea prevalenţei cazurilor de demenţă, cancer, insuficienţe cardiace şi pulmonare.

Începând cu 1970, vârsta medie la care femeile nasc primul copil a înaintat, crescând cu aproximativ patru ani, până la 28 de ani. Dacă în 1970, 20% dintre copiii născuți aveau mame adolescente, în 2005 cifra scăzuse la mai puțin de 5%. Procentul fumătorilor din Norvegia a scăzut ușor de la 31% în 1980 la 26% în 2004. Rata mortalității cauzate de afecțiuni legate de fumat a scăzut, de asemenea, de la începutul anilor ‘90. Totuși, proporția persoanelor obeze sau peste greutatea normală era de 8%, respectiv 35% în 2004, în timp ce în 1995 aceste cifre se situau la nivelul a 5%, respectiv 27%.

Populaţia – 4,8 mil. locuitori, 15% peste 65 de ani

PIB/loc – 52 200 dolari (locul al doilea în Europa şi al patrulea în lume, conform FMI 2010; comparativ, România are 11 700 dolari PIB/loc)

Speranţa de viaţă la naştere (2007) – 78,2 ani (bărbaţi), 82,7 ani (femei)

Natalitate – 11,5 naşteri/ 1 000 loc

Mortalitate – 3,7 decese/ 1 000 loc

Mortalitate infantilă – 
3,7 decese / 1 000 născuţi vii

About Author

Medica Academica

Comments are closed.