Cel mai de preț lucru obținut de către Societatea Română Alzheimer, și anume accesul la medicamente compensate, este amenințat acum, căci există semnale conform cărora, deși numărul de persoane care suferă de această maladie este în creștere în toată Europa, autoritățile române vor să reducă bugetul pentru tratarea demenței de tip Alzheimer, singurul tip de demență recunoscut ca handicap la noi în țară. Acest lucru poate fi demonstrat și prin diganosticări, căci la noi prevalența stagnează la aproximativ 25.000 de cazuri diagnosticate, după ce, în anii anteriori, aceasta creștea cu peste 5.000 de cazuri în fiecare an. Acesta este principalul semnal de alarmă pe care îl trag medicii specialiști, reuniți cu ocazia Conferinței Naționale Alzheimer, organizată de Ralcom.
În România există aproximativ 200.000 de cazuri cu boala Alzheimer, din care diagnosticate şi tratate sunt 10-15%, comparativ cu 50-60% în alte ţări, a precizat conf.dr. Cătălina Tudose, președinta Societăţii Române Alzheimer. Explicaţiile acestui fenomen se pot găsi în stigma legată de boala psihică şi demenţă, de mentalităţile greşite conform cărora demenţa este un proces firesc al îmbătrânirii şi “nici nu se poate face nimic”, a explicat medicul. Potrivit dr. Cătălina Tudose, toate acestea demobilizează oamenii să ceară ajutor şi să consulte medicii.
Dr. Cătălina Tudose a subliniat că demenţa nu este recunoscută ca o boală publică, “luând în considerare numai cazurile de demenţă Alzheimer şi fiind dovedit faptul că alături de o persoană cu demenţă sunt implicate alte 3-4 persoane”, ceea ce înseamnă că este profund perturbată calitatea vieţii a cel puţin un milion de oameni. Din păcate, în România, sumele nu sunt suficiente, iar sumele alocate pentru tratament sunt în pericol de a fi reduse, a subliniat dr. Cătălina Tudose.
Anumite leziuni pot fi detectate cu mult timp înainte şi pot beneficia de soluţii terapeutice, acestea întârziind dezvoltarea bolii, a accentuat prof.Ovidiu Băjenaru, preşedintele Societăţii de Neurologie din România.
”În UE nu se mai extind centrele pentru bătrâni, ci se caută ca aceştia să fie ţinuţi în mediul lor. Este o abordare depăşită”, a spus dr. Constantin Bogdan, care s-a referit şi la centrul unde lucrează, spunând că, din păcate, bătrânii sunt aduşi acolo împotriva voinţei lor, ”sunt abandonaţi, li se iau casele, fiind jefuiţi de ce au”. În opinia sa, trebuie acordată o atenţie mai mare bătrânilor, aşa cum se întâmplă în UE.
