Pandemia a capacitat interesul tuturor, de la spectrul politic la spectrul media, de la amatori la profesioniști în diversele domenii ale sănătății, de la specialiști la profani.
Dincolo de adevăruri crude, manipulări, news-uri și fake-news-uri, bani și lipsa lor, adevăr, distorsiune sau direct minciună, de realitate și numai imagine, dincolo de fel și fel de profitori de război, sunt milioane de pacienți care nu au mai ajuns la medic, care nu s-au tratat decât cu informații cu o mare încărcătură emoțională, de multe ori sinistră, care au renunțat, din diverse motive, obiective sau emoționale, sau din cauza încrederii zdruncinate în sistemul medical să mai meargă la medic. Mulți dintre noi – inclusiv eu – am văzut prieteni sau apropiați cu cancer care nu s-au putut trata în 2020 în spital și ale căror zile au fost, în consecință, mai puține.
Chiar dacă nimeni nu mai neagă acum existența Sars Cov-2, faptul că acesta există și a determinat această pandemie nu înseamnă că toate celelalte boli au dispărut, că nu mai avem afecțiuni cardiace, hepatice, intestinale, renale, cancere, alte boli pulmonare, alți microbi și virusuri. Nu mai vorbim de afecțiunile psihice, cărora văd cum li se adresează acum tot felul de mesaje de încredere, menite să mai restabilească din psihicul zdruncinat al multora dintre noi.
Unde mai e linia subțire dintre normal și patologic?! Cine mai e sănătos?! Câți de fapt sunt bolnavii planetei?! Câtă încredere mai putem avea în statistica de partid și de stat?! Unde e boala căreia înainte îi spuneam simplu, răceală?! Cine profită dacă pandemia devine normalitate?! – sunt numai câteva dintre sutele de întrebări care se pot pune cu îndreptățire, pentru a mai micșora din dimensiunea paradoxală a lumii în care trăim.
Parafrazându-l pe Malraux, cred că
Secolul următor va fi moral sau nu va fi deloc!
