Două echipe americane de oameni de ştiinţă au făcut pași importanţi în dezvoltarea în laborator a ţesuturilor specifice plămânilor, relatează Reuters.
Într-unul dintre studii, o echipă a Universităţii Yale din Connecticut a implantat şoarecilor de laborator plămâni creaţi artificial care au funcţionat la fel ca unii reali, ajutând animalele să respire şi alimentându-le sângele cu oxigen proaspăt.
În celălalt, o echipă de la Universitatea Harvard din Massachusetts a dezvoltat un dispozitiv minuscul care imită plămânul, construit din ţesut uman şi material sintetic, urmând să servească studierii efectului toxinelor din mediul înconjurător sau testării unor noi medicamente. Ambele studii reprezintă un important pas înainte în ingineria ţesuturilor, prin combinrea de materiale sintetice şi de celule umane într-un ansamblu care urmează să funcţioneze ca organele naturale.
“Acesta reprezintă un pas important în regenerarea plămânilor pentru animale mai mari şi, în final, pentru oameni”, a explicat Dr. Laura Niklason, din partea Universităţii Yale.
Echipa sa a eliminat din plămânul şoarecelui celulele care ar fi putut cauza res-pin-gerea organului, utilizând structura rămasă ca punct de pornire. Aceasta a fost umplută cu celule stem specifice ţesutului pulmonar şi introdusă într-un incubator construit pentru a reda condiţiile fetale.
“Ceea ce am descoperit ne-a surprins foarte mult: celulele ajunseseră în locaţia anatomică potrivită. Noi considerăm că matricea lipsită de celule are un anumit «cod poștal», de locație”, a afirmat Niklason.
Atunci când a fost implantat şoarecilor, “plămânul” artificial a funcţionat destul de apropiat de funcționarea unui plămân normal pentru o perioadă de două ore. Apoi au început să se formeze cheaguri de sânge, sugerând faptul că unele celule care îmbrăcau vasele de sânge aveau o aderenţă prea mare. Cercetătorii au anunţat că vor re-lua experimentul. Echipa de cercetători de la Yale speră să poată dezvolta organe construite din celulele unei persoane folosind celule stem care le copiază pe cele embrionare, numite celule stem pluripotent induse sau celule iPS. “Mi-aş dori să pot construi un plămân care să poată fi implantat astfel încât să nu mai fie necesar să apelăm la transplant”, a declarat Niklason.
Pentru textul integral vezi editia print Medica Academica
