Plastia reconstructivă cu proteză de condil după exereza tumorilor maligne mandibulare

0

Rezumat

Reconstrucţia defectelor post–operatorii după rezecţiile de mandibulă cu dezarticulare reprezintă o provocare pentru chirurgia oro-maxilo-facială, tehnicile descrise în literatură fiind pe cât de variate, pe atât de controversate.

În lucrarea de faţă trecem în revistă experienţa noastră referitoare la reconstrucţia defectelor post-rezecţie de mandibulă, asociate cu hemiartroplastia inferioară a articulaţiei temporo–mandibulare, defecte rezultate în urma exerezei unor formaţiuni tumorale maligne/benigne. Reconstrucţia acestor defecte
s-a realizat cu ajutorul grefelor liber vascularizate şi anastomozate microchirurgical (fibulă), la care se ataşează o proteză de condil articulat-articulată.

plastia1

Evoluţia postoperatorie a acestor cazuri de reconstrucţie a fost deosebit de favorabilă, cu rezultate funcţionale optime. Considerăm că metoda de reconstrucţie propusă de noi întruneşte o serie de avantaje care realizează o alternativă remarcabilă în reabilitarea anatomică şi funcţională a defectelor post-rezecţie de mandibulă  cu dezarticulare.

Keywords:  lambou liber vascularizat,  proteză de condil, artroplastie.

Introducere

Hemirezecţia de mandibulă cu dezarticulare reprezintă un act chirurgical radical, în urma căruia rezultă un defect morfologic major, dublat de grava alterare a funcţiilor aparatului dento–maxilar, precum şi un deficit fizionomic major.

În acest context, oportunitatea reconstrucţiei primare a defectului postoperator este justificată ţinând cont, pe de o parte, de afectarea dramatică postoperatorie a calităţii vieţii, iar pe de altă parte, de necesitatea instituirii rapide a tratamentului asociat radiochimioterapic, la bolnavii cu tumori maligne.

Situaţiile clinice care pot impune realizarea rezecţiei de mandibulă cu dezarticulare pot fi sistematizate astfel:

• 
tumori benigne mandibulare invaziv-distructive (ameloblastom, keratochist, chist fo-licular gigant etc.),

• 
tumori maligne ale mandibulei cu distrucţia corpului şi a ramului vertical, inclusiv a procesului condilian,

• 
osteonecroza mandibulei cu afectarea condilului mandibulei,

• 
tulburări de creştere a mandibulei,

• 
osteopatiile.

Am încercat să sintetizăm observaţiile noastre asupra cazurilor de reconstrucţie a defectelor rezultate după hemirezecţia de mandibulă cu dezarticulare, obţinute cu ajutorul unei proteze de condil tip Stryker, ataşată la o grefă liber vascularizată fibulară.

Menţionăm că, în toate cazurile,  s-a realizat conservarea discului şi a capsulei articulare; astfel s-a putut asigura interfaţa între dispozitivul protetic de reconstrucţie şi faţa articulară a fosei glenoide a osului temporal.

Pentru textul integral vezi editia print Medica Academica

Prof. dr. A. Bucur, dr. O. Dincă

Clinica de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti

About Author

Medica Academica

Comments are closed.