Rezumat
Reconstrucţia defectelor post–operatorii după rezecţiile de mandibulă cu dezarticulare reprezintă o provocare pentru chirurgia oro-maxilo-facială, tehnicile descrise în literatură fiind pe cât de variate, pe atât de controversate.
În lucrarea de faţă trecem în revistă experienţa noastră referitoare la reconstrucţia defectelor post-rezecţie de mandibulă, asociate cu hemiartroplastia inferioară a articulaţiei temporo–mandibulare, defecte rezultate în urma exerezei unor formaţiuni tumorale maligne/benigne. Reconstrucţia acestor defecte s-a realizat cu ajutorul grefelor liber vascularizate şi anastomozate microchirurgical (fibulă), la care se ataşează o proteză de condil articulat-articulată.
Evoluţia postoperatorie a acestor cazuri de reconstrucţie a fost deosebit de favorabilă, cu rezultate funcţionale optime. Considerăm că metoda de reconstrucţie propusă de noi întruneşte o serie de avantaje care realizează o alternativă remarcabilă în reabilitarea anatomică şi funcţională a defectelor post-rezecţie de mandibulă cu dezarticulare.
Keywords: lambou liber vascularizat, proteză de condil, artroplastie.
Introducere
Hemirezecţia de mandibulă cu dezarticulare reprezintă un act chirurgical radical, în urma căruia rezultă un defect morfologic major, dublat de grava alterare a funcţiilor aparatului dento–maxilar, precum şi un deficit fizionomic major.
În acest context, oportunitatea reconstrucţiei primare a defectului postoperator este justificată ţinând cont, pe de o parte, de afectarea dramatică postoperatorie a calităţii vieţii, iar pe de altă parte, de necesitatea instituirii rapide a tratamentului asociat radiochimioterapic, la bolnavii cu tumori maligne.
Situaţiile clinice care pot impune realizarea rezecţiei de mandibulă cu dezarticulare pot fi sistematizate astfel:
• tumori benigne mandibulare invaziv-distructive (ameloblastom, keratochist, chist fo-licular gigant etc.),
• tumori maligne ale mandibulei cu distrucţia corpului şi a ramului vertical, inclusiv a procesului condilian,
• osteonecroza mandibulei cu afectarea condilului mandibulei,
• tulburări de creştere a mandibulei,
• osteopatiile.
Am încercat să sintetizăm observaţiile noastre asupra cazurilor de reconstrucţie a defectelor rezultate după hemirezecţia de mandibulă cu dezarticulare, obţinute cu ajutorul unei proteze de condil tip Stryker, ataşată la o grefă liber vascularizată fibulară.
Menţionăm că, în toate cazurile, s-a realizat conservarea discului şi a capsulei articulare; astfel s-a putut asigura interfaţa între dispozitivul protetic de reconstrucţie şi faţa articulară a fosei glenoide a osului temporal.
Pentru textul integral vezi editia print Medica Academica
Prof. dr. A. Bucur, dr. O. Dincă
Clinica de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti
