Aerul, apa, mâncarea, sănătatea fiecăruia dintre noi și a celor dragi sunt între nevoile de bază ale omului și reprezintă adevăratele valori, mai presus de toți banii din lume, pentru care fiecare om e dispus să renunțe la întreaga avere. Nu e un secret pentru nimeni, nici n‑am descoperit America cu asta, e oul lui Columb.
Este de așteptat ca aceste valori să fie cele cu care, mai mult sau mai puțin voalat, omul poate fi condiționat și, până la urmă, chiar șantajat. Și oare este de condamnat dacă cedează șantajului?! Mai ales dacă simte că siguranța sa, și în special a celor dragi, este în grija și responsabilitatea sa?! Apoi depinde cum este această strategie condusă, pe ce pârghii se apasă, pentru că – studiile și experiența arată – omul este în primul rând o ființă emoțională și abia apoi, mult mai apoi, o ființă rațională. Ori această pârghie emoțională este cea care este cel mai ușor de apăsat, ridicat, împins și tras, și nu o dată oamenii și-au pierdut uzul rațiunii în decursul istoriei, crezând că fac bine și de fapt făcând rău sau chiar abominabile nedreptăți.
Sănătatea nu ar trebui să fie o pârghie, nici un tort împărțit nouă de unul sau de altul dintre partide, drept condiție sau răsplată pentru vot, nici o oportunitate de a demonstra una și alta, nici un prilej de speculă cu bani sau cu putere, ci dreptul divin al fiecăruia dintre noi de a-l experimenta. Până la urmă, sănătatea este norma, regula, iar boala accidentul, situația specială, întâmplarea care iese din normal, și nu invers. Sunt realități imuabile, care nu țin de un stat sau de altul sau de o lege trecătoare, ci de însăși ființa umană în existența ei fragilă și puternică totodată.
Până la urmă, peste toate, bunul simț ar trebui să fie suveran în complicata societate a oamenilor, pentru că, în afară de Legile Firii, toate celelalte sunt făcute de oameni care, așa cum s-a demonstrat deja în decursul timpului, sunt atât de supuși greșelii și într-un continuu proces de învățare căruia e sigur că nu-i vedem, deocamdată, capătul.
