Parteneriatul – Public – Privat (sau prescurtat, PPP) a fost o marotă cu care tot ni s-au scos ochii publici – sau public ochii?!!! – ani de zile pentru ca să se fundamenteze mediatic şi apoi şi legal afacerile private făcute cu şi pe resursele statului, în teorie în “avantajul” major al întreprinderilor de stat. Cum că managementul privat e mai bun şi mai eficient şi că, de ce nu, să-l implementăm repejor la companiile de stat, acolo unde managerul de stat nu poate fi nici responsabil şi nici responsabilizat. Doar pentru că e la stat, şi asta e sinonim, nu-i aşa, cu scurgerea de resurse, bani şi cu afluenţa de interese oculte.
Sintagmele “toţi fură de la stat” sau “noi românii suntem nişte hoţi” sunt rostite pe un ton ritos deopotrivă de intelectuali de marcă, de lideri de opinie specialişti universali la TV şi de vânzători de legume în piaţă. Ideile acestea au intrat deja în conştiinţa publică, şi când spun că nu-i aşa şi că eu nu mi le asum sunt privită cu o tăcere surprinsă. “Parcă eram toţi de acord, nu-i aşa?!”
Furtul este ridicat astfel la nivel de valoare naţională şi asumat inconştient de toată lumea. Un tânăr român care face cercetare sociologică la Hong Kong spune, într-un interesant interviu publicat în acest număr, că în şcolile româneşti dacă refuzi să copiezi eşti văzut ca un ciudat.
Privatizarea a fost văzută astfel ca o curăţare şi o responsabilizare a mediului economic românesc. Valul ei era să ajungă până la urmă şi la ultima redută neprivatizată a economiei, sănătatea. Mă gândesc la multe dintre spitalele judeţene, care au frumoase terenuri preţioase în centrul oraşelor, şi clădiri lăsate în paragină, orfane, numai bune de înfiat, după ce pacienţii au fugit speriaţi de tristele experienţe personale şi de tot ceea ce aud în mass media. Pentru că imaginile diferă major: medicina privată, nu-i aşa, nu raportează decât succese, iar medicina publică, numai eşecuri. Şandramaua sistemului de sănătate stă să se prăbuşească, dar mai avem o resursă pe care să o folosim şi de pe care să luăm două piei, una în rezerva publică şi una în cea privată: Pacientul-Public-Privat!
