Medica Academica iniţiază o nouă rubrică, Premiere româneşti în medicina şi ştiinţa universală, într-un Restitutio menit de a readuce în atenţia cititorilor lecţiile trecutului, atât de necesare pentru construcţia prezentului şi pentru prefigurarea unui viitor mai bun. Această rubrică este susţinută de Academia Oamenilor de Ştiinţă din România (AOŞR), instituţie academică naţională sub egida căreia este publicată revista Medica Academica. (Delia Budurcă)
Laureatul Nobel pentru Medicină din 1908, Ilia Mecinikov, este “revendicat” de patru naţiuni, însă sursele disponibile arată că era descendent al românului Nicolae Milescu Spătaru
Savantul Ilia Ilici Mecinikov – transcriere în română (Élie Metchnikoff – franceză, Ilya Iliych Mechnikov – engleză) s-a născut în 1845 la Harkov (Rusia) şi a murit în 1916 la Paris.
Unul dintre cei mai mari biologi de la sfârşit de secol XIX şi început de secol XX, savant cu largă deschidere enciclopedică, proeminentă forţă creatoare în ştiinţă, biologie şi medicină, vizionar şi descoperitor al unor procese fundamentale specifice lumii vii, era în acelaşi timp filosof, scriitor şi polemist.
Prin opera sa ştiinţifică de excepţie a contribuit la întemeierea şi fundamentarea microbiologiei, imunologiei, embriologiei evoluţioniste (alături de Al. O. Kovalevski – 1840-1900), patologiei comparate şi, de asemenea, a gerontologiei şi medicinei anti-îmbătrânire. Împreună cu Cl. A. Timiriazev (1843-1920) a fost unul dintre cei mai înflăcăraţi susţinători ai evoluţionismului şi darwinismului.
Fagocitoza, imunitatea şi inflamaţia
A descoperit fenomenul fagocitozei în 1883 şi a emis teoria fagocitară a imunităţii, confirmată şi integrată mai târziu în teoria celulară a imunităţii. Multe din cercetările sale fundamentale asupra fagocitozei, imunităţii, microbilor, toxinelor şi vaccinurilor au fost publicate în Annales de l’Institut Pasteur. O parte dintre studiile sale au fost sintetizate în două cărţi de referință:Leçons sur la pathologie comparée de l’inflammation, Paris, 1892 şi L’immunité dans les maladies infectieuses, Paris, 1901.
Gerontologia şi longevitatea
Contribuţiile lui I. I. Mecinikov în domeniul gerontologiei au intrat, de asemenea, în patrimoniul ştiinţei universale. Au fost confirmate prin trecerea timpului şi au constituit repere importante, care au impulsionat, dezvoltat şi diversificat cercetările ulterioare în gerontologie și geriatrie, medicina anti-îmbătrânire și științele longevității. Este demn de evidențiat că în epoca contemporană, concluziile şi metodele sale de prelungire a longevităţii sunt mai actuale ca oricând.
În 1903, a creat termenul de gerontologie (Gr. geron, -ontos = bătrân, logos = ştiinţă), devenit universal în știință, biologie și medicină.
În perioada 1901 – 1914, în Annales de l’Institut Pasteur, publică Études biologiques sur la vieillesse şi Études sur la flore intestinale. De asemenea, publică două monografii: Études sur la nature humaine. Essai de philosophie optimiste (cu numeroase republicări posterioare) şi La prolongation de la vie. Essais optimistes. Aceste cărți, care au fost traduse şi în engleză, reprezintă sinteze integrative în gerontologie, sunt unanim apreciate de contemporaneitate şi au constituit surse de dezvoltare şi progres în bio-medicină. Ultima monografie este o analiză exhaustivă asupra senescenţei vegetale, animale şi umane și este structurată în nouă părţi: Études sur la vieillesse; La longevité dans la série animale; Études sur la mort naturelle – dans le monde végétal, le monde animal, dans l’éspèce humaine; Faut-il tenter de prolonger la vie humaine; Les rudiments psychique de l’homme; Sur quelques points de l’histoire des sociétés animales; Pessimisme et optimisme; Goethe et Faust; Science et morale.
Este foarte important să remarcăm că această carte
• reprezintă, practic, primul tratat de medicină anti-îmbătrânire din lume, structurat în 9 părţi, 34 capitole, 446 pagini;
• dezvoltă o concepţie integrativă remarcabilă, de la geronto-geriatrie teoretică, comparată, aplicată, studiul morţii (în regnul vegetal, animal şi om) şi prelungirea vieţii, până la psihiatrie, psihologie, sociologie, ştiinţă, filosofie şi morală;
• cuprinde în partea a 4-a Faut-il tenter de prolonger la vie humaine? un număr de 5 capitole de medicină tipică anti-aging (conform definiţiei şi caracterizării făcute în 2003 de dr. Robert Klatz, fondator și preşedinte al American Academy of Anti-Aging Medicine); ultimele două capitole sunt centrate pe intestinul gros (pp. 204-216), flora intestinală patogenă, infecţioasă / nepatogenă, saprofită şi prelungirea vieţii, prin înlocuirea florei patogene cu cea nepatogenă (pp. 216-245).
Monografia oferă şi soluţii practice anti-îmbătrânire, cea mai importantă fiind aceea de anihilare, înlăturare şi înlocuire a florei microbiene patogene intestinale cu cea probiotică, care se găseşte din abundenţă în iaurt şi laptele acru. Conexiunile identificate de Mecinikov – între apărarea organismului prin fagocitoză şi imunitate, cu mărirea longevităţii prin modificarea sanogenetică a florei microbiene intestinale – au deschis noi perspective în consolidarea sănătății-longevității organismului uman, în geronto-profilaxie, în medicina anti-aging şi în geronto-terapie.
Flora intestinală, medicina probiotică şi longevitatea
Studiile sale revoluţionare în sanogeneză, prelungirea vieţii active şi în ceea ce definim în prezent ca medicină anti-îmbătrânire și științele longevității au fost publicate cu un secol în urmă, în monografia La prolongation de la vie. Essais optimistes (1907 şi 1914), cât și în Annales de l’Institut Pasteur (1908, 1912, 1913, 1914):
• Études sur la flore intestinale. Putréfaction intestinale, tome 22, no. 12, 1908;
• Sur quelques essais de désintoxication intestinale. Bactériotherapie intestinale, tome 26, no. 11, 1912;
• Études sur la flore intestinale, tome 27, no. 8, no. 11, 1913;
• Études sur la flore intestinale, tome 28, no. 2, 1914;
Prof. Dr. I. I. Mecinikov a demonstrat integrarea într-un sistem trinar de relaţie etiologic-patogenă-terapeutică:
• la flora intestinală microbiană patogenă – legătura cu o anume alimentaţie, cu putrefacţia intestinală, intoxicaţia cronică a organismului, boli (cronice şi degenerative) şi îmbătrânirea patologică;
• la flora intestinală microbiană nepatogenă (şi terapeutică) – acţiunea alimentaţiei lactice fermentate (iaurt şi lapte acru), rolul conservant, anti-toxic, detoxifiant şi anti-putrefacţie intestinală (fermentaţie: indol, fenol, butirică) al Bacillus bifidus şi Bacillus bulgaricus, acţiunea lor contra infecţiilor intestinale (enterite, entero-colite, colite), a microbilor şi ciupercilor patogene din intestin şi corelarea pozitivă cu starea de sănătate, îmbătrânire sănătoasă şi longevitate activă.
Prețuirea savantului I. I. Mecinikov și a operei sale
În timpul vieții
Colaborator apropiat şi continuator al operei savantului francez Louis Pasteur (1822-1895), datorită autorității sale științifice devine Director adjunct al Institutului L. Pasteur din Paris. Pagina web a Institutului Pasteur cuprinde integral opera științifică a lui I. I. Mecinikov.
Și-a înscris numele în istoria bio-medicinei și științei mondiale, fiind laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie și Medicină în 1908, împreună cu Paul Ehrlich (1854-1915); Mecinikov pentru descoperirea fagocitozei, fundamentarea imunităţii şi cercetările de microbiologie, iar Ehrlich pentru inventarea chimioterapiei şi lucrările din sfera hematologiei şi imunologiei. După festivitatea de decernare a Premiilor Nobel de la Stockholm, I. I. Mecinikov susține o conferință memorabilă: Studiul actual al problemei imunității bolilor infecțioase.
Țara sa natală, Rusia, prin societățile știițifice din Sankt Petersburg și Moscova, l-a sărbătorit cu fastul academic cuvenit. Savantul rus Ivan Petrovici Pavlov (1849-1936), el însuși Laureat Nobel în 1904, spunea în ședința festivă de la Sankt Petersburg: “Nu putem să nu fim mândri că Ilia Ilici Mecinikov este rus prin naştere şi aparţine Rusiei. Şi sosirea lui printre noi este cât se poate de binevenită. După loviturile dinăuntru şi dinafară, intelectualitatea rusă are nevoie să-şi recapete credinţa în propriile sale forţe. Şi credinţa asta se poate recăpăta din conştiinţa că în persoana lui Ilia Ilici, forţa şi pătrunderea minţii ruseşti, calmă, profundă şi obiectivă şi-au aflat o recunoaştere mondială.”
Respectul posterității
Ţinând cont de genialitatea, notorietatea și prestigiul marelui I. I. Mecinikov (1845-1916), patru naţiuni îşi revendică apartenenţa savantului:
– ruşii, deoarece părinţii lui Mecinikov au trăit în Rusia și el s-a născut cetățean rus;
– ucrainienii, fiindcă orașul nașterii sale, Harkov, este în Ucraina de azi (la Kiev există şi un prestigios Institut de Gerontologie);
– evreii, având în vedere că mama lui a fost evreică;
– francezii, deoarece din 1888 a lucrat la Paris, obţinând cetăţenia franceză.
În spiritul adevărului și realității, cât și în baza standardelor de informare-comunicare, trebuie să remarcăm că, în timp și generații diferite, numele de Riga este legat direct de cunoașterea ascendenței românești a savantului Mecinikov (Jurnalul Național, 25 noi 2011).
Etapa 1930. La numai 22 de ani, student fiind la Facultatea de Medicină din Bucureşti, viitorul Prof. Dr. Doc. Ilie Th. Riga (1908-1977) consemna într-o sinteză publicată în revista Natura din 15 oct. 1930 originea românească a lui Metchnikoff: «Este foarte interesant de ştiut că, printre ascendenţii renumitului biologist şi totodată filosof rus naturalizat francez, Élie Metchnikoff, figurează numele unui mare Român, eruditul boier moldovean Spătarul Milescu.
În biografia pe care a scris-o chiar soţia sa, Olga Metchnikoff (Vie d’Elie Metchnikoff, 1845-1916, Hachette, Paris, 1920), este citat istoriograful francez Émile Picot, care, după cronica lui Ioan Neculce şi alte izvoare istorice, ne dă amănunte asupra vieţii „Marelul Spătar”: „Puţini oameni au avut o viaţă atât de aventuroasă şi se glorificară prin onoruri atât de variate ca Nicolae Spătar Milescu. Numele său e legat de istoria literaturii moldovene, greceşti, ruseşti şi chinezeşti. Originea şi talentele sale, crima sa, mutilarea ce i-a fost impusă, călătoria îndrăzneaţă prin cuprinsul Asiei, pentru a ajunge la Peking, preţioasele învăţăminte culese în timpul Ambasadei sale pe lângă Fiii Cerului, toate acestea aţâţă curiozitatea oricui”.
Ajuns interpret al ţarului Petru-cel-Mare, acesta îl consulta în chestiunile Extremului-Orient şi îi încredinţa redactarea în limbi străine a notelor diplomatice secrete. Activitatea literară a Spătarului a fost vastă. A studiat la Stambul teologia, filosofia, istoria, greaca veche şi modernă, latina, slavona şi turca, iar în Italia ştiinţele naturale şi matematicele. A tradus Biblia din greceşte în româneşte, a scris o cronică asupra originei Românilor, articole de teologie, etică şi filosofie, artă, arheologie şi istorie; a descris călătoria în China, Siberia şi pe Amur şi a făcut numeroase traduceri din documente diplomatice. Erudiţia sa era atât de întinsă, încât contemporanii îl consultau pentru cunoştinţele sale, ca pe o enciclopedie. S-a căsătorit cu o moscovită şi a avut mai mulţi copii şi nepoţi, dintre care trei veniră în Moldova şi intrară în armata rusească.
În Enciclopedia lui Brokhaus şi Effrone se găsesc următoarele date: „Metchnikoff-ii sunt nobili, originari dintr-un boer moldovean, Spătarul Juri Ştefanovici (nepotul Marelui Spătar Milescu), venit în Rusia în 1711 cu Domnitorul Dimitrie Cantemir. Petru-cel-Mare dete acestui boer proprietăţi întinse. Fiul său luă numele de Metchnikoff (în traducere rusească purtător de spadă, zice istoricul)” – un fel de Spătărescu al nostru. Metchnikoff avea o mătuşă foarte mândră de ilustrul lor strămoş, ne spune soţia sa Olga. Iar noi, la rândul nostru, ne putem mândri de originea românească a lui Élie Metchnikoff, revendicat de ruşi şi de francezi în acelaşi timp».
Perioada 2007-2014. Echipa Profs. Habils. DrsHC. CP 1. Drs. Dan și Sorin Riga (fiii Prof. Dr. Doc. I. Th. Riga) realizează Dosarul ascendenței românești și operei științifice a Laureatului Nobel Ilia I. Mecinikov, un demers academic, complex, cu finalitate în civilizația informațională și societatea globală a cunoașterii. S-au folosit atât palierul promovării informației tipărite, cât și mediul on-line.
Mini-monografii și capitole tematice în enciclopedii și tratate (echipa Riga):
• Medicina anti-îmbătrânire și științele longevității, Ed. Cartea Universitară (Ars Academica), București, 2007.
• Cap. 29 – Gerontologie și geriatrie, pp. 2195-2197 și Cap. 30 – Medicina anti-îmbătrânire și științele longevității, pp. 2232-2233, în: Enciclopedia Medicală Românească (sub egida Academiei Române și Academiei de Științe Medicale), București, 2009.
Lucrări științifice în reviste bio-medicale și academice (echipa Riga):
• Revista Română de Sănătate Mintală – 3 lucrări în 2007.
• Studii de Știință și Cultură – 2 lucrări în 2011.
• Academica (editată de Academia Română) – 1 lucrare în 2011.
Articole științifice în ziare naționale și cu difuzare internațională (echipa Riga):
• Ziua USA – 2 articole în 2008.
• Jurnalul Național – 1 sinteză în 2011.
„Universul” informației on-line – instantaneu, global, interactiv (echipa Riga):
• www.aos.ro – Academia Oamenilor de Știință din România.
• www.DacoRomanica.ro – Biblioteca Digitală a României.
• www.wikipedia – Free Encyclopedia.
• http://journaldatabase.org – Academic Journals Database.
• www.revista-studii-uvvg.ro – Studii de Știință și Cultură.
• www.ziuausa.com – Ziarul Ziua on-line.
Încheierea articolului “Arc peste timp în cultura şi ştiinţa românească. Nicolae Milescu Spătarul – Ilia Ilici Mecinikov” din Jurnalul Național, 25 noiembrie 2011, subliniază deschiderea strategică și gândirea vizionară, de o surprinzătoare contemporaneitate, a celor doi mari oameni din secolul XVII și XIX. “Profesorii Riga ne demonstrează – prin tăria obiectivă a documentelor și istoriei culturii – că personalități din țara noastră sau de origine românească au trăit și creat într-o perspectivă globală Europa – Asia: Nicolae Milescu Spătarul (România – alte șase țări europene – Rusia – China: 1636-1708) și Ilia Ilici Mecinikov (ascendență românească – Rusia – Franța: 1845-1916).
Restituția savantului I. I. Mecinikov este un demers necesar pentru medicina, ştiinţa şi cultura românească, deoarece reprezintă un adevăr istoric, care face cinste poporului nostru şi trebuie restituit, învăţat şi asumat în patrimoniul cultural românesc. Se adaugă astfel „o cărămidă” de cunoaştere la cultura şi educaţia identitară, în spiritul adevărului, realităţii, valorii și civilizației.
În 2016 se vor împlini 100 de ani de la trecerea în neființă a lui Ilia I. Mecinikov (1845-1916), creatorul a două noi științe, savant cu ascendență nobiliară românească. Această aniversare reprezintă un fericit prilej de afirmare a respectului național și de omagiere academică românească a unei personalități ştiinţifice revendicate cultural – situație fără precedent – de nu mai puţin de 5 națiuni.
