Prof. Adrian Restian, medic primar medicină de familie, a scris încă din anii ’90 o carte numită Patologia informațională, sesizând efectele pe care abundența de informație o are asupra omului și sănătății sale. În contextul pandemiei de coronavirus, ne confruntăm chiar cu o patologie informațională, cu efecte dramatice asupra psihicului uman și, consecutiv, asupra sănătății sale. Mai multe în interviul următor, o privire obiectivă și avizată a specialistului asupra sănătății prezentului.
Este pentru prima oară în istoria omenirii când a fost posibilă o comunicare în masă în contextul instalării unei crize sanitare la nivel mondial. Care considerați că sunt aspectele pozitive și cele negative ale comunicării cu impact asupra stării de sănătate a populației?
Mai întâi aș vrea să vă spun că noi trăim, astăzi, într-o societate informațională caracterizată prin creșterea vertiginoasă a producției de informații, precum și a mijloacelor de comunicare în masă. În al doilea rând, aș vrea să vă spun că deși este absolut necesară, pentru a ne putea păstra sănătatea într-o lume extrem de variabilă și de multe ori chiar foarte ostilă, așa cum se întâmplă în cazul pandemiei pe care o trăim, informația poate fi și ea, în anumite cazuri, un factor patogen. În al treilea rând, omul are o capacitate destul de limitată de recepționare și de a prelucrare a informațiilor pe care le primește din mediul extern. În al patrulea rând, aș puncta că omul are nevoie de anumite informații, pentru a-și putea regla comportamentul în funcție de nevoi.
Ori această pandemie, care a cuprins întreg Pământul, este cel mai mediatizat eveniment din toate timpurile. Așa încât pe lângă avalanșa de informații pe care le primea în mod obișnuit, înainte de pandemie, acum s-au adăugat și informațiile de obicei negative pe care i le oferă media fără încetare, privind situația pandemiei. Așa încât pe lângă problemele create de virus, pot să apară și o serie întreagă de tulburări psihice, așa cum ar anxietatea, sindroamele obsesive și depresia, care pot agrava reacția organismului la acțiunea virusului.
Această criză sanitară mondială, generată de un virus nou, necunoscut, a generat controverse și puncte de vedere divergente în rândul specialiștilor epidemiologi, virusologi, microbiologi și de alte specialități medicale. În ce măsură este influențată starea de sănătate a populației de comunicarea în masă a acestor controverse, a opiniilor și pozițiilor oficiale ale unor specialiști? Putem vorbi de lipsa unui management în comunicarea aspectelor medicale către populație, a informațiilor de ordin științific?
Evident că starea de sănătate a populației a fost influențată în mod negativ de controversele dintre specialiști, care au produs o oarecare derută în rândul populației. Noi am arătat anterior că în permanență creierul nostru caută să treacă de la prelucrarea semnalelor la prelucrarea informațiilor și apoi a semnificațiilor, pentru a descoperi în cele din urmă adevărul. Iar dacă, neprimind informațiile corespunzătoare, creierul nu reușește să facă acest lucru, apare o tensiune internă care întreține o neîncredere. Iar autoritățile se întreabă de ce populația nu respectă recomandările oficiale… Pentru că nu mai au încredere.
Credeți că se poate vorbi de o lipsă de comunicare sau de o comunicare ineficientă a personalităților din domeniul medical? Care credeți că este motivul pentru care nu a existat o strategie de comunicare unitară la nivel internațional?
Da. Pentru că medicina este fragmentată în diferite specialități și fiecare specialist caută să își impună punctul lui de vedere. Nu prea există o viziune sistemică în medicină. Așa, spre exemplu, în această pandemie epidemiologii și infecționiștii nu au colaborat cu ceilalți specialiști, așa cum ar fi psihologii, care ar fi avut și ei un cuvânt de spus. Așa s-au ales cu rezistența populației la recomandările impuse cu pompierii și cu poliția, care au băgat frica în populație, care nu a înțeles mare lucru. S-a ignorat faptul că virusul nu este singura necunoscută din această ecuație. Că aparatul imunitar este indisolubil legat de sistemul nervos. Că terenul joacă un rol foarte important în medicină, precum și în bolile infecțioase. S-a recurs la o abordare imperativă și reducționistă, care a nu a reușit să atragă colaborarea sinceră a populației.
Credeți că presiunea informațională generată de mass-media, precum și comunicarea excesivă prin social-media legat de pandemie s-ar reduce dacă s-ar cunoaște și conștientiza efectele negative asupra stării de sănătate a populației?
Evident că dacă nu s-ar propaga atâtea informații negative, starea de spirit a oamenilor ar fi mult mai bună. Dar așa, foarte mulți oameni au început să creadă în tot felul de scenarii fanteziste. Este suficient să remarcăm protestele din țările civilizate, cum ar fi Franța, spre exemplu, în care oamenii s-au săturat de atâtea restricții, pe care nu au reușit să le înțeleagă.
Cum considerați că ar putea specialiștii din domeniul sănătății să ajute la găsirea unui echilibru între nevoia de informație a populației pe acest subiect și excesul de informație comunicat, care e deseori generat de nevoia de audiență, de imagine a emițătorului?
Eu cred că medicina și mass-media urmăresc obiective foarte diferite. La ora actuală firmele de medicamente, pe de o parte, și mass-media, pe de altă parte, sunt cele care complică foarte mult activitatea medicului. Firmele sunt cele care direcționează cercetarea și intervin, uneori în mod evident, în elaborarea ghidurilor și protocoalelor care, deși nu sunt impuse cu forța, nu prea pot fi evitate. Iar mass-media urmărește audiența, pe care o realizează mai ales cu informațiile negative privind sfârșitul lumii, pe șosele și în spitale.
Credeți că vom putea măsura, post pandemie, efectele excesului informațional asupra stării de sănătate a populației, gradul în care a crescut incidența la anumite boli?
Evident că da. Se știe, spre exemplu, că o serie întreagă de tulburări psihice și psihosomatice sunt produse de stresul psihic. Dar stresul acela este produs de suprasolicitarea informațională. Este adevărat că medicina actuală nu prea este obișnuită cu noțiunea de informație. Ea s-a oprit la nivelul molecular, sau mai bine zis la nivelul substanțial al fenomenelor, cu ajutorul căruia a obținut niște progrese absolut remarcabile, dar nu chiar pe măsura așteptărilor noastre. Pentru că noi nu putem vindeca încă bolile cronice, care afectează mai mult de jumătate din omenire. Iar virusul acesta ne-a prins total nepregătiți. Noi tot căutăm molecule, dar și virusul acesta acționează de fapt tot prin intermediul informației genetice pe care o aduce în molecula de ARN. Iar când vom descoperi un vaccin, și el va acționa tot prin intermediul informației moleculare, cuprinsă în anticorpii respectivi, care vor trebui să recunoască și să anihileze virusul respectiv.
Eu am scris încă din 1997 o carte de Patologie Informațională. Dar până când să intre noțiunea de patologie informațională în mentalul colectiv mai o cale foarte lungă. Deocamdată, eu aș fi foarte mulțumit cu acceptatea faptului că și informația poate fi un factor patogen. Iar atunci când se va recunoaște faptul că informația reprezintă de fapt parametrul ascuns al patologiei umane, progresul va fi remarcabil. Pentru că, așa cum am arătat într-un articol publicat în Procedings of Romanian Academy, informația cuantică reprezintă, de fapt, ultima frontieră a medicinei contemporane. Pentru că dincolo de ea nu mai există decât sufletul pe care ni l-a dat Dumnezeu.
