Prof. Adrian Săftoiu a fost, la numai 38 de ani, cel mai tânăr rector al unei universități din România. Mandatul de rector s-a încheiat, însă investițiile ample, de milioane de euro, în infrastructura de cercetare a Universității de Medicină și Farmacie din Craiova de-abia acum vor începe să dea roade. Totuși, mai e un pas foarte important de făcut, care poate amplifica sau dimpotrivă, anula mult așteptatele rezultate: învățământul clinic, care să-i facă MEDICI pe studenți și totodată să dea coerență și rezultate concrete, la patul bolnavului, investițiilor în infrastructură.
Ați fost, la numai 38 de ani, cel mai tânăr rector al unei universități din România. Care sunt acum concluziile acestei experiențe?
Poziţia de rector a fost una onorantă pentru mine, a fost o perioadă foarte interesantă şi plină de provocări. Aşteptările erau foarte mari, ţinând cont de realizările manageriale anterioare anului 2008. Iar când ajungi în poziţia de rector a uneia dintre cele şase Universităţi de Medicină şi Farmacie tradiţionale din ţară, eşti obligat să găseşti „reţeta ideală” pentru a continua îmbunătăţirea ofertei educaţionale şi ştiinţifice a instituţiei pe care o conduci. Concluziile unei astfel de experiențe sunt per ansamblu pozitive, în pofida unei perioade marcate de schimbări structurale prin prisma internaționalizării și a modificărilor impuse de noua Lege a Educației Naționale. În acest context, poziția comună a celor șase universități în cadrul Asociației Universităților de Medicină și Farmacie din România a fost în mod cert un element pozitiv și un sprijin permanent.
Care ar fi principalele realizări ale mandatului dvs? Ce ați reușit și ce au rămas încă provocări pentru viitor?
Realizările unui mandat sunt în mare măsură legate de realizările altor mandate, trecute sau viitoare, fiind dependente direct de existența unei echipe de management unite și eficiente. Depind, de asemenea, și de prezența unei mase critice la nivelul corpului educațional și de cercetare, activă la nivel instituțional și extra-instituțional. Realizările UMF Craiova în ultimii ani au fost predominant legate de finalizarea infrastructurii educaționale prin inaugurarea unei clădiri noi, care găzduiește în prezent spații educaționale și de cercetare, biblioteca universitară și patru amfiteatre, toate dotate la standarde europene. În ceea ce privește infrastructura de cercetare, pe lângă inaugurarea clădirii moderne a biobazei, mandatul de rector a inclus și câștigarea în anul 2008, respectiv demararea în 2009, a proiectului TARGET, care va fi finalizat anul acesta în luna iunie, și care înglobează eforturile unei echipe de management și a unui grup multidisciplinar de cercetători tineri, coordonat încă din anul 2007. După aproape şapte ani de eforturi și o investiție de peste 15 milioane de euro, UMF Craiova se poate mândri că are un centru de cercetare dotat cu explorări imagistice de înaltă performanță, de la endoscopie ultrasonografică (EUS) la rezonanță magnetică (RM 3Tesla) și tomografie cu emisie de pozitroni (PET-CT). Metodele imagistice disponibile sunt cu atât mai importante cu cât informațiile rezultate sunt complementare pentru creșterea acurateței diagnostice și pentru o stadializare precisă a diferitelor cancere digestive sau extradigestive. Componenta de cercetare translațională este susţinută de Laboratorul de Genomică, la nivelul căruia sunt disponibile tehnici de secvențiere, real-time-PCR, microdisecție laser, etc.
Cum se vede Craiova în peisajul cercetării științifice medicale în România? Pare că există o efervescență în ceea ce privește numărul și amploarea proiectelor de cercetare. Cum apreciați acest segment, în general, și care sunt proiectele de cercetare cele mai importante?
Din fericire, UMF Craiova a câștigat teren în peisajul cercetării românești, nu numai prin cantitatea (ca număr și, respectiv, finanțare), cât mai ales prin calitatea proiectelor desfășurate. În ceea ce privește absorbția fondurilor de cercetare, UMF Craiova a fost al doilea recipient din România al fondurilor europene de cercetare din domeniul medical câştigate în perioada 2007-2013 în cadrul programului FP7 al Comisiei Europene. Astfel, proiectul major de infrastructură TARGET şi un proiect câştigat în cadrul competiţiei Capacităţi (PYRAMID) au creionat fuselajul Centrului de Cercetare în Gastroenterologie şi Hepatologie al UMF Craiova, fiind întărite de două proiecte FP7 (TANDEM şi ECRIN IA) şi de multiple alte proiecte finanţate din fonduri naţionale, în special în cadrul competiţiilor Idei şi Parteneriate organizate de UEFISCDI. Probabil că una dintre provocările semnificative ale anilor viitori va fi legată de o politică coerentă de resurse umane în domeniul cercetării, investiţiile majore în infrastructura de cercetare fiind complet insuficiente dacă nu sunt asociate şi cu cristalizarea unor strategii de cercetare şi internaţionalizare, care să susţină grupurile de cercetare eficiente. Din păcate, UMF Craiova a ratat competiţia actuală ERA-Chairs 2013, care ar fi creat cu certitudine premiza unei politici de resurse umane structurate şi finanţate direct de Comisia Europeană pentru următorii cinci ani.
Putem vorbi și în România de o cercetare „profitabilă”, așa cum există și în SUA și în alte state vest-europene? Câți bani a atras UMF Craiova în ultimii ani pentru proiecte de cercetare științifică? Care ar fi rezultatele?
Evident că putem vorbi și în România de un fenomen de cercetare „profitabilă”, în condițiile în care finanțările prin programe de cercetare vor fi suficiente şi în anii următori, dar mai ales în cazul în care competițiile de granturi vor fi corecte și cu evaluări realizate predominant cu experți străini. Fondurile atrase prin proiecte de cercetare, respectiv prin fonduri structurale nerambursabile – de exemplu prin proiecte POS-DRU – au reprezentat în anii 2011 și 2012 peste o treime din veniturile UMF Craiova. Spre exemplu, numai în anul 2011, totalul fondurilor de cercetare atrase a depăşit 6 milioane de euro. Rezultatele unor astfel de investiții în cercetare-dezvoltare sunt dificil de cuantificat pe termen scurt, dar sper că vor deveni vizibile în următorii ani.
La începutul anului 2012 ați fost în Statele Unite pentru a pune bazele unei colaborări cu Harvard Medical School. Cum s-a concretizat acest demers? Ce putem face noi în cadrul unui parteneriat în care să fim implicați alături de centre importante de cercetare din lume? Putem vorbi de o „externalizare” în cercetare?
Colaborarea cu Harvard Medical School a reprezentat un pas extrem de important pentru comunitatea de cercetare din UMF Craiova. Vizita a fost efectuată în cadrul Edwin Steele Laboratory for Tumor Biology și a fost urmată de vizita la UMF Craiova a D-lui Prof. Lance Munn și a D-lui Prof. Dan G. Duda, punând astfel bazele unei colaborări pe termen lung cu Universitatea Harvard. Această colaborare a inclus și câștigarea de către UMF Craiova a unui proiect de cercetare în competiția Idei 2011 (competiție cu evaluare predominant internațională), proiect care se desfășoară având, ca și director de proiect, un cercetător din străinătate. În plus, în martie 2013 a fost organizat împreună cu Prof. Dan G. Duda un Simpozion de Imagistică Translațională în Gastroenterologie și Chirurgie, creând premizele de a genera în viitor și alte proiecte în parteneriat în domeniul angiogenezei tumorale.
Aveți 70 de articole publicate și recunoscute de National Library of Medicine (SUA), înțeleg este un număr impresionant pentru un autor român. Cum apreciați această contribuție științifică? Care ar fi cel mai important articol pentru memoria afectivă?
Cred că numărul corect de articole listate în Medline / Pubmed (National Library of Medicine, SUA) este de peste 100, ele fiind rodul cristalizării unui grup de cercetare puternic și respectat de comunitatea științifică națională și internațională. Contribuția colegilor cercetători sau specialişti din Centrul de Cercetare în Gastroenterologie și Hepatologie din Craiova este ușor de cuantificat prin numărul impresionant de citări pe care articolele noastre le primesc în fiecare an în sistemul ISI Web of Science. Personal, unul dintre cele mai importante articole este reprezentat de un studiu european multicentric de elastografie ecoendoscopică în formațiuni focale pancreatice, studiu în care UMF Craiova a coordonat alte 12 centre din Europa, rezultatele fiind publicate în revista Endoscopy, cu factor de impact peste 6.
Cum vedeți evoluția UMF Craiova în continuare? Pentru că există universități outsider și cele de prima ligă și, în plus, Craiova are și dezavantajul că este destul de aproape de București.
Evoluția UMF Craiova în continuare sunt convins că va fi pozitivă, pentru că instituția și-a păstrat și chiar consolidat poziția de universitate de medicină și farmacie tradițională, între cele șase UMF-uri din țară. În plus, UMF Craiova este singura instituție de învățământ superior medical din Oltenia. Apropierea de București este un mare avantaj pentru Craiova, atât prin prisma unei bune relații cu UMF „Carol Davila”, dar mai ales datorită proiectelor de cercetare în parteneriat cu institute de cercetare și spitale prestigioase din capitală.
Una dintre cele mai mari provocări pentru UMF Craiova este însă reprezentată de decalajul major dintre infrastructura educaţională şi de cercetare, pe care instituţia le are la dispoziţie, puse în faţa unei disoluţii a responsabilităţii instituţionale şi a unei infrastructuri complet neadecvate și dezagregate din spitalele clinice afiliate UMF Craiova. Mai mult, cele două entități au obiective care par complet divergente, UMF-urile având o politică educaţională şi de cercetare care dă rezultate pe termen mediu şi lung, în timp ce spitalele clinice au ca primă ţintă asigurarea pe termen scurt a serviciilor de sănătate şi rezolvarea urgenţelor majore. Din păcate, conducerea încrucişată la nivelul UMF Craiova şi a spitalelor clinice afiliate nu a funcţionat şi nu funcţionează deocamdată, iar decalajul major între cele două componente riscă să aibă repercursiuni grave asupra procesului educaţional al studenţilor, rezidenţilor şi doctoranzilor în clinici. Dacă în alte oraşe (Bucureşti, Cluj, Timişoara, etc.) aceste decalaje au început să se reducă sensibil, probabil că în viitorul nu foarte îndepărtat în Craiova, diferenţele majore menţionate vor fi din ce în ce mai evidente, iar acestea separă, în cele din urmă, o universitate de prima ligă de una outsider.
Medicina este văzută acum de tineri ca un pașaport pentru o slujbă bine plătită și sigură în străinătate. Vedeți soluții pentru această situație?
Soluțiile sunt, din nou, pe termen mediu și lung, România fiind în prezent în aceeași situație cu care s-au confruntat și alte state din Europa de Vest (cele mai elocvente exemple fiind unele țări nordice), în urmă cu peste 20 de ani, în condițiile în care a existat un puternic exod al medicilor către alte state puternic dezvoltate din punct de vedere al sistemului de cercetare și în special al sistemului de sănătate (Germania, Anglia, SUA). Aceste fenomen de brain drain” inițial a fost în mod paradoxal asociat cu un fenomen invers, de „brain gain”, generat de întoarcerea acasă a unor grupuri de cercetători seniori, cu o multitudine de relaţii instituţionale şi de iniţiative de „networking”. În momentul în care finanțarea va deveni laminară și fluentă, dar mai ales convergentă și în sistemul educațional și de cercetare, respectiv în sistemul de sănătate, probabil că o mare parte dintre medicii care astăzi aleg calea exodului se vor întoarce cu o experiență certă, acumulată în sisteme de sănătate funcționale și suficient finanțate.
Prin deschiderea mai multor – unii spun prea multor – facultăți de medicină generală, inclusiv de medicina dentară, considerați că există riscuri suplimentare legate de calitatea procesului de învățământ?
Nu cred că numărul de Facultăți de Medicină sau Medicină Dentară este excedentar, mai ales ținând cont de deficitul de medici generat de migrația în alte țări din U.E. În plus, la nivelul legislației MEN, este stabilită o capacitate de școlarizare maximă la nivelul facultăților de medicină din țară care nu permite scăderea semnificativă a calității procesului de învățământ. Calitatea procesului de învățământ cred ca se va menține deocamdată, cel puțin la nivelul anilor preclinici. În ceea ce priveşte învăţământul clinic, lucrurile sunt complet diferite, deoarece depind în principal de infrastructura din spitalele afiliate, pe care, din păcate, UMF Craiova nu a reuşit să o influenţeze într-un mod pozitiv, cel puţin deocamdată.
Pentru textul complet vezi editia print Medica Academica, iunie 2013.
