Deși, în pediatrie, România s-a dezvoltat mult pe parcursul ultimilor ani, avem încă un decalaj de aproximativ zece ani față de țările dezvoltate în ceea ce privește modalitatea de punere a diagnosticului, care se realizează în statele dezvoltate la nivel molecular, în timp ce pentru tratamentul molecular pacienții trebuie trimiși în străinătate, afirmă prof. dr. Ioan Gherghina, de la Institutul pentru Ocrotirea Mamei și Copilului „Alfred Rusescu” (IOMC). La nivelul patologiei, anemiile feriprive, cauzate de alimentația inadecvată a femeilor însărcinate, continuă să fie o problemă importantă, în timp ce prima cauză de mortalitate infantilă este reprezentată de patologiile perinatale. >>>
Cum arată problemele de sănătate ale copiilor din România ?
Din punctul de vedere al patologiei ne suprapunem pe ceea ce se întâmplă în lume. Cel mai frecvent, patologia pediatrică este reprezentată de infecțiile respiratorii și această patologie este dominantă și la noi. Din fericire, nu mai este prima cauză de mortalitate infantilă, cum era în urmă cu 10-15 ani.
Pe primul loc în ceea ce privește mortalitatea se află patologia perinatală, la fel ca și în țările avansate. Acesta este punctul la care trebuie lucrat – trebuie dezvoltate mai mult mijloacele de diagnostic postnatal și prenatal. S-au făcut progrese importante în ultimii 10-15 ani, prin apariția unor mijloace de diagnostic genetic și imagistic, iar în tratament au apărut unitățile de terapie intensivă neo-natală în toate spitalele județene. Dar deocamdată suntem în urmă față de țările vestice.
În străinătate se discută foarte mult despre obezitatea la copil. Aceasta devine o problemă și la noi ?
Devine o problemă, prin noul stil de viață – copiii sunt mai detașați de constrângerile familiale, ceea ce îi face să se alimenteze singuri, să apeleze la alimentația preparată industrial sau în unități specifice, cum ar fi fast-food-urile. Este o alimentație necontrolată care poate să ducă la obezitate. Calculatorul și televizorul au mărit sedentarismul și noi nu suntem o țară care iubim sportul, din păcate. Nu avem tradiție pentru sport, prin asta mă refer la o tradiție familială și de masă, așa cum au germanii sau țările nordice. Eu sunt din Banat, din Reșița și acolo este un cult pentru sport. A fi elev și a nu face parte dintr-o echipă sportivă era considerat un handicap, social și de altă natură. Pe când aici, la București, mi-a fost foarte greu să întrețin pentru copiii mei aceleași preocupări pentru sport – înot, schi, patinaj – pe care le-am avut eu ca elev în Banat, în urmă cu 50-60 de ani. În primul rând, pentru că nu exista o mentalitate propice și nici baza de desfășurare a activității respective. Pentru un segment destul de important, obezitatea reprezintă deja o problemă. Tot mai mulți copii vin în consultații supraponderali sau obezi, iar cea mai importantă cauză este comportamentul nesănătos față de stilul de viață și alimentație.
Comparativ cu țările vestice, în pediatrie, unde stăm mai bine și unde sunt probleme ?
Medicina a ajuns la nivel molecular, diag-nosticul se face la nivel de defect genetic, se cunoaște secvența de aminoacizi din gena afectată care determină apoi lanțul de îmbolnăviri. Elementele clinice doar te orientează, dar acum este important să poți face diagnostic molecular. Aceasta este medicina în vest! După aceea, urmează tratamentul prin inginerie genetică, folosind, la ora actuală, vectori retrovirali. În viitor, va fi aplicată tehnologia transpozonilor, deja pusă la punct experimental, care să corecteze defectul respectiv pe celula stem autologă, luată de la pacient și introdusă în organism să vindece boala. La noi, în domeniul imunodeficiențelor primitive, de care m-am ocupat, diagnosticul genetic se realizează prin colaborări interna-ționale. Colectivul cu care lucrez de la IOMC colaborează cu colectivul din spitalul din Debrecen (Ungaria) care, datorită finanțării unei fundații, ne face gratuit testele genetice de diagnostic molecular. Ne costă doar trimiterea probelor acolo.
Putem pune diagnostice moleculare prin intermediul colaborărilor internaționale, iar pentru tratament trebuie să apelăm tot la unitățile medicale din străinătate, pentru că nu avem nici o altă posibilitate.
Există șanse pentru a depăşi acest decalaj ?
Medicina viitorului în anumite zone ale lumii va fi cea bazată pe diagnostic și tratament molecular, într-o mare parte dintre patologii, și există posibilitatea ca încet-încet să ajungem la acest nivel. Suntem poate cu zece ani în urmă față de țările vestice, în unele domenii ale sănătății poate cu mai mult. Dacă am avea finanțare corespunzătoare, am avansa pentru că tineretul este dornic să evolueze; ei vor putea scurta acest decalaj.
Există problema deficitului de medici pediatri în România ?
Da, evident, mai ales că pleacă cei mai buni și la vârsta cea mai productivă. Să îți plece cinci-șase până la opt mii de medici în ultimii doi-trei ani mi se pare enorm. Este o pierdere și pe plan spiritual, intelectual și material – pentru că pregătirea s-a făcut la noi în țară. Pediatria este o specialitate care atrage mulți medici.
Motivele plecării sunt multiple, printre care cel mai important este retribuția medicilor, dar și perspectiva de dezvoltare. Să reținem că în ultimii doi ani, când s-au produs noi medici primari și specialiști, nu a fost nici un post scos la concurs, decât cu câteva luni în urmă. În învățământul superior nu s-a promovat nimic! În cercetarea științifică, nimic!
La ce nivel se află cercetarea pediatrică în România ?
Noi suntem un institut de cercetări, în special pe segmentul pediatriei sociale. S-au făcut în institut studii populaționale privind anemia feriprivă la populație, pentru că din păcate avem un procent ridicat de anemii feriprive, spre 30-40% în anumite zone, în rândul copiilor și al femeilor însărcinate. Din cauza condițiilor socio-economice, femeile nu au ce să mănânce potrivit stării de sarcină și, normal, copiii se nasc cu anemie.
Care sunt în prezent preocupările la nivelul Institutului ?
Institutul nostru se ocupă de trei mari obiective: învățământul medical, asistența medicală a copiilor și cercetarea. Și am mai avut o funcție – de îndrumare de specialitate a rețelei de pediatrie din țară, ceea ce înseamnă evaluarea calității actului medical în unități care acordă asistență medicală copilului începând de la medicul de familie și până la unitățile cu paturi, atât de stat, cât și particulare. IOMC ar trebui să funcționeze ca un instrument de îndrumare și control al Ministerului Sănătății. Evaluări de genul acesta nu se fac decât de către CNAS, şi nu de un for specializat în pediatrie, cum am fi noi.
Producem învățământ medical de pediatrie, avem două clinici, noi aparținem din perspectiva învățământului de UMF „Carol Davila”. În urma ultimei legi a învățământului, pentru ambele clinici au rămas doar un profesor, un conferențiar și doi șefi de lucrări. Aceste două clinici școlarizează anual cinci serii de studenți în cadrul învățământului în limbă română și o serie pentru învățământul de limbă engleză.
Potrivit unui studiu recent realizat în România, doar 16% dintre bebeluși sunt hrăniți cu lapte matern, ceea ce duce la deficiențe de fier și alte probleme. Ce ne puteți spune despre această situație ?
Cel mai important lucru la capitolul alimentație a sugarului este că în țara noastră nu există nici o legislație care să interzică prezența laptelui praf în maternități. Am fost în Comisia de Pediatrie a Ministerului Sănătății în urmă cu zece ani și lucram la o lege în acest sens – ca în maternități să nu mai pătrundă laptele praf. S-a întrerupt activitatea comisiei, iar următorul ministru după câteva luni a și desființat acea comisie, iar acel proiect de lege a dispărut. Consecința? Lactația se stabilește în primele zece zile, mama stă în maternitate trei-patru zile. Evident că laptele e puțin, dar nu se face nici un efort pentru educația mamelor încă din maternitate, ba dimpotrivă, li se oferă cadou lapte praf de către firmele producătoare. Am întâlnit numeroase cazuri în care au ieșit din maternitate cu lapte praf și au apelat la noi ca să le spunem cum să îl folosească.
Nu se poate face nimic dacă nu se oprește accesul firmelor producătoare de lapte praf sub orice formă – contracte, înțelegeri – în maternități. De acolo pleacă în primul rând înțărcarea copiilor și, în al doilea rând, de la medicii de familie, unde intervine, de asemenea, presiunea firmelor producătoare sau lipsa de instruire în materie. Aici revin iar la ideea legată de îndrumarea rețelei de pediatrie și a medicilor de familie. Ei sunt practic niște stăpâni, niște „SRL-uri” în cabinetele lor, dar sunt finanțați din banii pacienților.
Medicii de familie ar trebui controlați nu doar din punct de vedere financiar, ci și calitativ, din punctul de vedere al actului medical. Pentru fiecare sugar în parte se pune întrebarea “De ce a ajuns la alimentație cu lapte praf și nu a rămas la alimentația naturală?” și asta trebuie să o facă un for tutelar cu calificare superioară în pediatrie. Care lipsește! Fiecare medic de familie face ce vrea, justifică doar cum a cheltuit banii, prin numărul de pacienți înscriși şi prin serviciile făcute!
În ceea ce privește capitolul urgențelor pediatrice, cum stăm ?
S-au făcut pași mari în toate maternitățile. Există acum unități moderne de terapie intensivă neonatală. Institutul nostru are o asemenea secție, atât la Departamentul de la Polizu de nou născuți, cât și pentru copiii mici care au ieșit din maternitate și țin de Departamentul de pediatrie. În plus, au apărut unități de primiri urgențe în toate spitalele mari din țară.
Care este situația la nivelul orașelor mai mici ?
Spitalele se desființează… Privind din afară, fără o analiză de la caz la caz, consider că aceasta este o măsură care se va întoarce sigur împotriva interesului pacienților. În orașe mai mici nu poți să ai investiții și să modernizezi secțiile la nivelul unei clinici din București, dar nici nu e nevoie, pentru că patologia nu este la toți pacienții de o extremă gravitate. Există boli ușoare, medii și severe, şi cele mai multe sunt ușoare și medii. Majoritatea nu au nevoie de un echipament sofisticat și pot fi tratate în unitățile locale. Nu echipamentul este cheia, ci oamenii care rezolvă formele ușoare ale bolilor și îi selecționează pe cei care trebuie să fie trimiși mai departe, în unități mai moderne, din alte orașe. Dacă închizi 280 de spitale, populația deservită de acestea trebuie să facă zeci de kilometri pentru probleme pe care le puteau rezolva acolo. Cum poate fi asta în interesul pacientului?
Care este cea mai răspândită boală cronică la copii în România?
La ora actuală, anemia feriprivă este una dintre cele mai răspândite boli cronice la copii, mai ales în mediul rural din cauza deficiențelor de alimentație atât a mamei însărcinate, cât și a copilului. Obezitatea începe să devină o problemă, dar nu este încă alarmantă. Mai degrabă distrofia în mediile sărace, cu toate că și aceasta este mult ameliorată față de perioada dinainte de Revoluție.
Pe viitor, ce evoluție vedeți la nivelul bolilor cronice la copii ?
Văd o evoluție favorabilă din punctul de vedere al acțiunii medicale. La începutul carierei mele reumatismul articular şi carditele reumatice erau extrem de frecvente, acum nu mai sunt. Privind în perspectivă, lucrurile s-au ameliorat net. Rahitismul, distrofia nu mai sunt ce au fost. Un alt element de progres este reprezentat de infecția cu HIV la copii. Dacă imediat după Revoluție aveam 52% din copiii infectați cu HIV din Europa – și, culmea, pe cale orizontală, adică având părinți sănătoși – astăzi acest lucru s-a schimbat. Avem și acum copii infectați, dar mai mult de la mame care transmit infecția copilului. Problema este educația pentru sănătate a populației, care trebuie să fie făcută mult mai activ şi sub mai multe forme! <<<
Medicina viitorului va fi bazată pe diagnostic și tratament molecular, într-o mare parte dintre patologii. Suntem poate cu zece ani în urmă față de țările vestice.
Medicii de familie ar trebui controlați nu doar din punct de vedere financiar, ci și calitativ, din punctul de vedere al actului medical.
