Prof. dr. Maria Dorobanțu, șefa Clinicii de Cardiologie din Spitalul de Urgență Floreasca: Competențele medicilor din România au nevoie de aparatură pentru a-și realiza potențialul

0

Medicina de urgență din România a avansat pe parcursul ultimilor ani, însă, dacă la capitolul competențe profesionale medicii români stau foarte bine, în ceea ce privește aparatura, esențială pentru a evolua în îngrijirea bolnavului, nevoia de investiții este considerabilă, afirmă prof. dr. Maria Dorobanțu, șefa clinicii de cardiologie din cadrul Spitalului de Urgență Floreasca. Medicina de urgență pediatrică se află printre cele mai deficitare în țară, iar opțiunea personalului mediu de a lucra pentru clinici particulare sau de a pleca în străinătate se conturează deja ca o problemă majoră.

Care sunt problemele în România în ceea ce privește medicina de urgență ?

Rețeaua de urgență este una dintre cele mai bine puse la punct față de alte domenii – eu nu pot să mă refer decât la urgențele pe care le cunosc cel mai bine lucrând într-un spital de urgență: la urgențele coronariene, la aritmii, la bolnavii care vin cu trombo-embolism pulmonar. Nu cunosc situația la nivelul întregii țări, dar pot să spun ce se întâmplă în spitalul în care lucrez, în clinica de cardiologie pe care o conduc și în București.

S-au creat structuri bine organizate pentru îngrijirea bolnavilor cu infarct miocardic acut, iar în ultimul an și jumătate, bolnavii cu infarct miocardic acut care ajung la spital – pentru că nu toți se adresează doctorului – sunt tratați conform standardelor europene din momentul de față.  Astfel, dacă ajung în timp util,  sunt tratați cu angioplastie per primam sau, sigur, în cazul în care spitalul nu dispune de acest tip de tratament, cu fibrinolitic.

Problema este însă că aparatura pe care o avem este veche și trebuie reînnoită. În Spitalul de urgență Floreasca avem un angiograf care este extrem de mult folosit – 24 de ore din 24, de mulți ani. Aparatul este din 2002 și dă semne de oboseală. A suferit nenumărate reparații, dar avem nevoie de unul nou și aceasta e situația și în alte spitale. Pentru a fi performanți, doctorii trebuie să cunoască, să aibă experiență, dar să aibă și cu ce lucra.

În ceea ce privește alte tipuri de urgențe, de exemplu aritmiile, care uneori pot fi foarte severe, în clinica pe care o conduc putem face, în afara tratamentului medicamentos, tratament invaziv, specific multor tipuri de aritmii, iar echipa care lucrează aici este foarte performantă. Invităm medici din străinătate care lucrează aici, a fost recent un foarte bun aritmolog de la Barcelona, care a lucrat cu echipa de electrofiziologie din spital condusă de dr. Vătășescu.

Pentru ca medicina de urgență să poată să fie performantă este nevoie de mai mulți factori. E nevoie de factorul uman – care în România există, și de aparatură – unde sunt lipsuri importante și aș-teptăm ca ele să fie remediate. În ceea ce privește primul ajutor la domiciliu și aducerea bolnavilor în timp util la spital, este pusă la punct, prin grija specială a ministrului secretar de stat Raed Arafat, această rețea SMURD. Pași înainte s-au făcut, dar este nevoie de mult mai mult!

Foarte multe dintre investițiile în aparatură sunt obținute prin diverse surse de finanțare, de exemplu, în spitalul Floreasca le-am obținut prin contracte de cercetare. Dar e nevoie ca Ministerul Sănătății să investească mai mult pentru a putea atinge performanța de care sunt capabili doctorii.

Asistenții medicali, tentați să lucreze în mediul privat

Există probleme cu deficitul de personal? Unde este cel mai stringent – la nivelul medicilor sau al personalului mediu ?

O să fac referire specială la spitalul în care lucrez și la clinica pe care o conduc. Întotdeauna e nevoie ca echipele să fie cât mai complexe, dar nu aș putea spune că lipsesc medici în spitalul în care lucrez. Personalul mediu, însă, scade ca număr pentru că tentația muncii în mediul privat este foarte mare. Această tentație materială evident există și pentru medici, și mai ales pentru cei mai tineri. Din păcate, mulți părăsesc România pentru a merge să lucreze pe niște salarii decente și sunt de înțeles. Din colectivul meu au plecat până acum doi, dar am reușit să aduc alți doi și să suplinesc această lipsă. La nivel de București și la nivel național, acest exod este mult mai mare și din păcate este foarte mare la nivelul tinerilor. În plus, nu pleacă cei slab pregătiți, pentru că aceia nu sunt acceptați, ci pleacă tineri în care s-a investit multă muncă, bani și care sunt apreciați pe măsura calității lor de către sistemele sanitare din afara țării. Dacă i-am putea motiva oferindu-le condițiile de muncă, inclusiv cele materiale, pe care le pot întâlni oriunde în Europa, sunt absolut convinsă că nu ar pleca. Pe viitor, lipsa lor se va resimți din ce în ce mai mult.

Stagiile practice de medicină de urgență vor fi obligatorii pentru studenți

Dacă discutăm despre investiția în tineri, ce ați schimba la învățământul universitar și în capitolul destinat urgențelor, în special. L-ați face puțin mai practic? ?

Învățământul românesc medical e un în-vățământ bun, apreciat în afară. Am întâlnit în străinătate mulți dintre foștii studenți în poziții foarte bune. Este adevărat că în unele locuri pregătirea lor practică lasă de dorit. Studenţii care vin la noi în spital stau și în gărzi, rămân până târziu îm-preună cu medicii, și capătă niște de-prin-deri practice încă din timpul studenției.

Timp de 12 ani am fost secretar științific al Consiliului universitar al Facultății de medicină și aș recomanda ca studenții din anul șase să facă un stagiu obligatoriu de Salvare sau într-un departament de urgență. În noul plan de învățământ e prevăzut pentru studenții de anul VI care fac un curs teoretic de Urgențe medicale ca aceste cursuri să fie dublate de niște lucrări practice – stagii în departamente de urgență și pe salvare. Când în-veți despre o anumită urgență, nu e tot-una. În acel moment, studentul trebuie să fie apt să acorde primul ajutor și nu să strige că are nevoie de un doctor.

Deși nu este prevăzut în programa de învățământ, invit studenții care vin aici în anul  șase să facă acest stagiu și ei sunt încântați pentru că deprinderile și competența lor când termină facultatea sunt altele. Dar acest lucru trebuie extins la nivel național.

Ce atribute ar trebui să aibă un bun medic de urgență ?

În primul rând trebuie să fie un medic foarte bine pregătit profesional, trebuie să aibă un antrenament nu numai teoretic, dar şi practic foarte bun pentru a face față unei situații pe care nu o poți predefini. Nu știi cu ce te poți confrunta când ești chemat la domiciliu. Medicina e vastă, nu există numai boli, există întotdeauna bolnavi. Pe de altă parte, trebuie să aibă o personalitate mai aparte – trebuie să fie o persoană care să aibă curajul unei inițiative, să nu fie foarte emotivă, să aibă discernământ, un soi de înțelepciune care să îi permită luarea unei decizii corecte, pentru că entuziasmul în a face o manevră sau alta fără ca ea să fie necesară poate să ducă la greșeli. În medicină e o vorbă – preabinele e dușmanul binelui!

Care sunt specialitățile cele mai mult căutate în străinătate când vine vorba de urgențele medicale ?

Medicii cu specialitatea de urgență sunt foarte căutați. Apoi sunt medicii care asigură urgențe de altă natură, de exemplu cei care asigură urgențele cardiologice sau cei care fac terapie intensivă și reanimare, urgențe sunt și din domeniul gastroenterologiei, din domeniul chirurgical. În afara specialității de medicină de urgență, orice medic se poate confrunta cu urgențe, mai ales dacă lucrează într‑un spital cu un asemenea profil, deci pot fi solicitați din diverse alte specialități.

În ceea ce privește urgențele pediatrice, care este situația din România ?

Nu sunt la curent cu ceea ce se întâmplă pe acest segment, știu doar că este mare nevoie de așa ceva. Urgențele pediatrice sunt deficitare și este un domeniu extrem de provocato. Copiii mari pot să vorbească, însă cei mai mici – care sunt și cei mai fragili, cei mai vulnerabili – nu. Și atunci, cu atât mai mare ar trebui să fie priceperea celor care îi îngrijesc. Este un domeniu absolut provocator și cred că este neacoperit la noi în țară. Odată, exista Facultatea de pediatrie, acum nu mai există, ci doar specialitate de pediatrie după finalizarea facultății.

Pentru textul integral vezi editia print Medica Academica,  luna Iunie 2011.

About Author

Raluca Bajenaru

Comments are closed.