Procese de lucru încă ne-optimizate, volum mare de muncă şi energie investită în activităţi nemedicale sunt doar câteva
dintre asperităţile sistemului care îi fac pe medicii români să ajungă mai greu la rezultatele dorite, observă dr. Radu Ţuţuian, absolvent al Facultăţii de Medicină „Carol Davila”, după 16 ani de specializare şi practică în Elveţia şi Statele Unite.
Aţi premeditat emigrarea în străinătate sau a apărut o oportunitate la momentul la care aţi finalizat studiile în România?
Am plecat imediat după terminarea facultăţii. Am plecat iniţial în Elveţia unde am stat un an şi jumătate, apoi am fost şase ani în SUA şi m-am întors în Elveţia.
Am planificat să plec, a fost un plan care s-a conturat în timp. Când eram încă student al Facultăţii de Medicină din România am avut şansa să fac nişte stagii în străinătate şi am văzut posibilităţile care sunt acolo. Cel mai mult m-a impresionat cum poţi aplica lucrurile pe care le înveţi într-un mod mai rapid şi mai direct decât se putea face în acel moment în ţară.
Am terminat Facultatea de Medicină în 1997 şi am plecat în acelaşi an. Am văzut plecarea în străinătate ca pe o şansă de dezvoltare a carierei, de dezvoltare personală.
După anii petrecuţi în străinătate, cum vedeţi că evoluează situaţia din România?
Evoluează spre bine. Am foşti colegi care sunt aici… şi văd cum se luptă, văd condiţiile grele cu care trebuie să se confrunte şi de multe ori mi se pare cumva necinstit privind lucrurile cu care se luptă ei, şi care pentru noi sunt normale. Am vizitat clinici universitare din ţară şi am avut privilegiul de a observa activitatea de zi cu zi. Pacienţii şi abordarea problemelor din punct de vedere medical nu diferă mai deloc faţă de cele dintr-o clinică similară din străinătate. Din câte am înţeles lucrurile cu care se confruntă medicii în spitalele din România sunt de multe ori de natură nemedicală şi rezolvarea lor este foarte dificilă. Consider că este păcat când se utilizează atâta resursă umană formată şi specializată în universităţile medicale pentru alte activităţi nemedicale. De multe ori medicii, în special medicii rezidenţi, trebuie să se ocupe de lucruri administrative care n-ar trebui să fie în sarcina lor. Ei lucrează extrem de mult, poate chiar mai mult ca noi, dar roadele apar mai greu.
În loc să se concentreze pe profesia lor, trebuie să aloce timp şi altor activităţi conexe… Acest fapt este cauzat de un deficit de personal, dar şi de o problemă la nivel de organizare…
Cred că organizarea are un rol important. Este nevoie şi de sprijinul cadrelor medii. Fiecare încearcă să se descurce, dar cumva lipseşte o structură clară, o anumită direcţie în care toată lumea să meargă.
Vedeţi tendinţa de migrare a medicilor în străinătate drept un lucru negativ sau mai degrabă drept un aspect din care România ar putea avea de câştigat?
Chiar dacă în primul moment pare că „dezertează”, mulţi se întorc şi vin cu plăcere înapoi. Nu cred că e o pierdere neapărat, e o deschidere. În primul moment e dificil pentru sistem când vezi că pleacă atât de mulţi oameni, mai ales dupa ce s-a investit mult în pregătirea lor… În general, pleacă cei mai buni, cei care sunt dispuşi să facă ceva. Aici poate sunt părtinitor, dar, ca profesionist, te întrebi unde poţi să îţi rămâi ţie fidel, unde poţi să faci lucruri bune. Cea mai mare irosire o consider să stai pe loc, să nu te poţi dezvolta. Cei care au plecat cu amintiri bune se întorc cu plăcere în ţară şi mulţi încearcă în felul lor să ajute şi să dea înapoi ceva pentru ceea ce li s-a oferit. n
Prof. dr. Radu Ţuţuian
• Assistant Professor – Gastroenterologie şi Hepatologie, Facultatea de Medicină, Universitatea din Zurich, Elveţia
• Associate Professor – Gastroenterologie, Facultatea de Medicină, Universitatea din Berna, Elveţia
• medic primar gastroenterolog – Clinica Universitară pentru Chirurgie şi Medicină Viscerală a Spitalului Universitar din Berna.
Educaţia medicală:
• absolvent al Facultăţii de Medicină Generală a Universităţii „Carol Davila” Bucureşti (1997)
• titlul de medic-doctor cu teza „Complianţa pacienţilor la terapia antituberculoză şi testarea rezistenţei în tulpinile izolate” (1997 – UMF „Carol Davila” Bucureşti)
• titlul de medic-doctor cu teza „Cercetarea clinică în regiunea Basel. Analiză a protocoalelor de studiu depuse la Comisia de Etică a Departamentului de Medicină Internă a Spitalului Canton Basel între 1995-1997” (2001 – Facultatea de Medicină a Universităţii Basel, Elveţia)
• titlul de doctor în medicină cu teza „Monitorizarea refluxului gastroesofagian cu ajutorul impedanţ-pH metriei” (2010 – UMF „Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca, România)
Formare post-universitară (rezidenţiate):
• 1997 – 1999 – rezident în medicină internă la Clinica Universitară B a Spitalului Universitar din Basel, Elveţia şi cercetător ştiinţific al Comisiei de Etică a Departamentului de Medicină Internă din cadrul Spitalului Universitar Basel
• 1999 – 2001 – rezident în medicină internă la Graduate Hospital – MCP Hahnemann School of Medicine, Phildelphia, SUA
• 2001 – 2002 – rezident în medicină internă la Universitatea Medicală Carolina de Sud, Charleston, SUA
• 2002 – 2003 – rezident de supra-specializare / cercetător – Gastroenterologie şi Esofagologie la Universitatea Medicală Carolina de Sud, Charleston, SUA
• – 2005 – rezident de supra-specializare – Gastroenterologie
şi Hepatologie la Universitatea Medicală Carolina de Sud,
Charleston, SUA.
