“Nu avem nicio politică a medicamentului în România”, spune președintele Colegiului Farmaciștilor din România, Prof. Dumitru Lupuleasa, și nicio strategie coerentă care să transpară indiferent de vremelnicia politică. La ceas de bilanț, între Anul Centenar 2018 și 2019, contorizăm realizări, dar și regrete și provocări – lipsa unei strategii în politica medicamentului, o listă de compensate încă de perfecționat, scăpări legislative perturbatoare care se resimt la nivelul pacientului, recunoașterea serviciului farmaceutic, serializarea medicamentelor, din februarie 2019, și un proiect – implicarea farmaciștilor în vaccinarea antigripală.
Ce a adus anul 2018?
Din păcate, întrebarea asta îmi place și totodată nu, pentru că nu-mi place drumul pe care mergem. Am revăzut recent un interviu dat acum 20 de ani, vizavi de raportul medicamente generice – originale, și am văzut că suntem încă în aceeași dilemă – având aceeași sumă de bani, care e politica cea mai corectă?! Dăm originale celor grav bolnavi și nu mai avem bani să acoperim și cealaltă zonă, sau dăm la toată lumea câte un biscuit și un măr?!… În 20 de ani nu s-a schimbat nimic esențial, nu e o strategie pe termen lung, pe care să mergem înainte indiferent de schimbările politice. Nu se întâmplă așa, și o spun cu durere. Mi-am pus extrem de multe speranțe în D-na Ministru a Sănătății, în ceea ce privește politica medicamentului în România – nu și-a făcut timp, în 2 ani, nici 5 minute ca să stea de vorbă și cu mine.
Ce i-ați spune?
Să aducă măcar 3-5 oameni la direcția care se cheamă foarte pompos Strategia și politica medicamentului – pentru că n-avem nicio politică, și nu e normal.
Apoi: eu, ca specialist, mă zgârii pe ochi să văd cum a apărut lista de compensate. E alfabetică, pe de o parte e bună, la căutare, dar trebuie să fie și pe coduri de afecțiuni. E foarte greu pentru un specialist să-și facă o părere dacă există mai multe alternative terapeutice pentru o boală… Și nu spun că trebuia să îmi fie dată mie, dar către facultăți, trebuiau cooptați și specialișții, ca să-și spună o părere… Din punctul meu de vedere lista trebuie să fie extrem de clară, pentru că unele concentrații ale unui medicament sunt pentru o afecțiune, alte concentrații pentru alta. Din punctul meu de vedere lista de compensate nu este ceea ce trebuie, ar mai fi trebuit lucrat pe ea. A izvorât din lista de medicamente esențiale, dar nu cred că e cea mai bună formă. Trebuia să fie curată și aplicabilă.
Ce i-ați mai spune?
Că Direcția de politica medicamentului este esențială. Cât timp ne menținem cantonați în cele mai mici prețuri din Europa, suntem pe o tendință nefirească. Toate costurile cu componentele medicamentelor sunt din ce în ce mai mari, iar noi ne dorim medicamente din ce în ce mai ieftine. Nu se poate, și acest lucru se reflectă în medicamentele care au început să dispară. Unii spun că farmaciștii vor să se îmbogățească. Dar numărul farmaciilor individuale a scăzut foarte mult. Și nu trebuie luat în calcul numai strict prețul medicamentului, ci și faptul că farmacistul are o conversație cu pacientul, îi dă un sfat, o indicație suplimentară, lucruri care nu sunt cuantificate nicăieri. S-a considerat că au fost cumva acoperite dintr-un discount suplimentar dat de producători. Ori Curtea de conturi a considerat că acest discount trebuie să fie ajungă la consumatorul final. Merge pe unele produse, dar nu pe toate. Și atunci?! E mai bine să nu aduc produsele ieftine care îmi generează pierderi și deci să nu mă intereseze pacientul, sau să caut toate soluțiile care sunt în favoarea lui?! Din acest punct de vedere, consider că trebuie modificată legea celor mai mici prețuri din Europa și să fim undeva pe la mijloc. E mai puțin riscant atunci când ai un preț median.
Farmaciști la inspecția ANMDM
Un alt aspect ține de inspecția farmaceutică. Inspecția în farmacie este în sarcina DSP, în ceea ce privește problemele legate de spațiu, circuite… Dar cealalată parte a inspecției, partea de farmacie, medicamente, ține de ANM. E o instituție pe care eu o prețuiesc foarte mult și unde mi-am început activitatea. Dar pe partea de inspecție farmaceutică nu este în ordine atâta timp cât aceasta nu este făcută de farmaciști.
În al doilea rând, există lucruri interpretabile în legislație și sunt interpretate strâmb de ANMDM. Se spune că farmacia nu are voie să facă distribuție angro. Dar dacă eu am 4 farmacii, și de la una trimit medicamente la o alta se consideră că fac distribuție angro și sunt penalizat. Apoi, în cazul farmaciilor care se vând, cumpărătorul preia fondul de marfă, deci vânzătorul face distribuție angro?! sau e vorba de o preluare?! Au fost farmaciști și farmacii cărora li s-au suspendat autorizațiile de funcționare pentru că au făcut distribuție angro. Ce se întâmplă cu fondul de marfă?! Trebuiau găsite soluții, pentru că sunt lucruri foarte grave care se repercutează asupra pacientului. Această rigiditate nu e benefică, sunt lucruri extrem de grave care trebuie soluționate cât mai rapid. Medicamentele dispar. Când lipsește ceva imediat ni se spune că se aduc prin Unifarm, pe situații speciale. Dar de ce să transformăm lucrurile în situații speciale, când în mod normal excepțiile ar trebui să fie pentru unu, două, trei medicamente, nu pentru sute.
2018 a fost Anul Centenar. Regrete?
Mi-aș fi dorit ca scena politică să fie mai așezată, pentru că a fost anul precedent preluării președinției europene. M-aș fi așteptat ca lucrurile care țin de ceea ce poate demonstra România să fie pentru toată lumea aceleași. Era anul în care mă așteptam, poate, la mai multă coeziune. Lucrurile au stat pe loc și chiar au degenerat.
Cu ce vine 2019?
Pe 9 februarie cu intrarea în vigoare a Directivei privind serializarea medicamentelor. Ar fi una dintre problemele mari – nu chiar atât de mari, din punctul meu de vedere, pentru că nu toate medicamentele vor trebui scanate.
Există o directivă europeană prin care se încearcă – printr-o organizație care să nu fie guvernamentală – să se reducă la minim posibilitatea intrării pe piață a unor medicamente contrafăcute. De aceea, fiecare medicament va avea un număr, când pleacă din farmacie către pacient cutia este scanată și undeva într-un server central se confirmă că medicamentul este din lotul producătorului respectiv. Astfel, în permanență există o supraveghere a medicamentelor. Există și aici o particularitate românească, pentru că în țările din UE eliberarea medicamentelor se face pe flacon întreg, nu fracționat. Dacă pacientul are tratament pe 31 de zile, iar ambalajul are 28 de unități terapeutice, îi dau 3 comprimate din altă cutie, pe care trebuie să o scanez. În situația în care trebuie să dau fracții soluția găsită este de a scana și al doilea flacon, din care voi da în continuare cele 3 comprimate din cutia deschisă. În mod obișnuit mă așteptam să se schimbe ceva la prescripție, să o dea pe 28 de zile, și în a 28-a zi pacientul să treacă iar pe la medic. Dar la noi, nu!
Problema este la farmaciile de spital, care nu au luat în considerare că vor trebui să achiziționeze niște scanere, nu foarte scumpe… Probabil că producătorii îi vor ajuta la început, dar nu este încă o soluție definitivă pentru toate unitățile.
Cine face serializarea, producătorul?
Da, producătorul. Procesul începe din februarie, dar medicamentele care există deja în piață vor circula până la expirare. Nu vor trebui scanate dintr-o dată, ci pe măsură ce intră loturi noi. Oricum, am înțeles că majoritatea producătorilor sunt pregătiți ca din februarie să trimită numai medicamente cu acest timbru individual. Sperăm să nu fie lucruri foarte complicate.
Din 2019 m-aș aștepta ca stabilirea prețurilor la medicamente să se facă astfel încât să fie viabilitate economică în tot sistemul, pentru că producătorii sunt presați de taxa clawback, care nu este deloc mică. Distribuitorii sunt și ei înghesuiți, nu mai pot primi de la producători un discount pe care să îl rostogolească către farmacii și astfel activitatea lor e din ce în ce mai îngreunată. M-aș aștepta ca autoritățile să fie mai aplecate spre pălmași, spre cei care muncesc… Degeaba avem o lege care spune că avem obligația de serviciu public, că trebuie să aducem medicamentul în 24 de ore, în 48 de ore, dacă nici distribuitorii nu au de unde să-l aducă sau eu, distribuitor, nu-l mai găsesc la producător. Trebuie să avem variante mai multe, să putem apela la ele. A arunca totul pe faptul că nu sunt medicamente din cauza exportului paralel este o prostie! Păi de ce se face export paralel?! Pentru că se lasă prețurile cele mai mici, și nici mie, ca producător, nu-mi convine să dau cu 1 euro în România, în loc de cu 10 euro în Germania. Așa că am un contingent pentru România la 1 euro, însă se găsesc unii care speculează asta și îl iau și îl dau în Germania cu 8 euro. Este legal, nu îl poți învinui decât din punct de vedere moral.
“Moral” nu scrie pe el.
Nu scrie. Și atunci trebuie să încercăm să evităm asta. Cum?! Soluția mediană – nici prețurile cele mai mari, nici pe cele mai mici. Toate țările care au aplicat asta – de exemplu Grecia, acum 5 – 10 ani – au trecut exact prin aceleași lucruri.
Nu este normal ca un medic să-ți prescrie un medicament numai după ce te întreabă dacă ai rude în Franța, ca să ți-l poți lua, pe motiv că “ai noștri nu s-au înțeles la preț” – ceea ce mi s-a întâmplat mie.
Păi mie un funcționar din Ministerul Sănătății mi-a replicat că oricum, dacă nu ai aici un medicament, poți să iei avionul și să te duci să ți-l iei din Franța. Și avea un rang destul de înalt. Nu, n-am să-i dau numele. Dar, dacă așa gândim, locul nostru e la Minister?! Eu cred că e cu totul în altă parte.
Dar farmaciile nu pot acoperi marja redusă de la medicamentele cu prescripție cu cea de la otc-uri sau de la alte produse?
Încearcă, dar nu chiar așa de simplu. Tendința, normal, e de a mări prețul la otc-uri, la tehnico-medicale, suplimente… Pentru că – foarte curios! – medicamentele trebuie să fie ieftine, dar pentru un supliment alimentar care promite că nu mai faci riduri românul nu se uită la preț, dă 300 de lei!
Ce-mi doresc cel mai mult este recunoașterea serviciului farmaceutic ca parte integrală și care trebuie cumva recompensată de casa de asigurări, de autoritățile legale… În toată lumea există niște paliere unde serviciul farmaceutic este recunoscut și acoperit. De ce?! Pentru că se fac economii foarte mari.
Există în momentul de față un proiect pilot – n-aș vrea să divulg foarte multe – în care se constată, făcând o analiză corectă, că prin sfatul și comunicarea pe care farmacistul a avut-o cu pacientul s-au salvat vieți, și nu puține…
Farmaciștii fac 5 ani de facultate și unii mai fac și 3 ani de rezidențiat, este păcat să nu le valorificăm cunoștințele.
Când vom avea rezultatele?
Prin martie – aprilie anul viitor.
La ce noutăți ne mai așteptăm în 2019?
2019 vine cu mici modificări în regulile de bună practică farmaceutică. Ne-am implicat, iar acum în noiembrie am adus o serie întreagă de îmbunătățiri, publicate recent în Monitorul Oficial. Practic, reglementarea profesională în interior este asigurată de Colegiul Farmaciștilor – în fiecare an vizităm toate farmaciile, ne uităm cum au aplicat diversele proceduri și rezultatele se văd. Din acest punct de vedere, cred că suntem înaintea altor profesioniști din sănătate. Colegiul nu vine în inspecție, ci într-o vizită colegială, să vedem cum stăm.
Un alt lucru important e legat de implicarea farmaciștilor în vaccinare, mai ales în vaccinarea antigripală. Și din acest punct de vedere am trimis Doamnei Ministru, la sfârșitul lunii noiembrie, o solicitare prin care rugam să elaboreze un Ordin de Ministru prin care farmaciștii să poată avea posibilitatea și legală, nu numai pe cea de practică, de a face acest lucru. Pe ce ne bazăm?! În legea 95 și în legea 266 se spune că farmaciștii pot asigure și măsurarea unor parametri biologici, însă ar trebui să avem un act normativ prin care să se arate care sunt cerințele esențiale pe care trebuie să le îndeplinească farmacistul și farmacia în care are loc această operație.
Adică vaccinarea să se facă în farmacie.
Pentru cei care își cumpără vaccinul antigripal și nu ajung la medicul de familie – care asigură vaccinarea pentru copii și persoanele în vârstă – să se poată administra vaccinul în farmacie. De multe ori nu-și mai iau pentru că le e greu să mai ajungă și la medicul de familie.
Există o practică în țări din comunitatea europeană, unde s-a implementat cu succes. Am văzut în țările baltice o reclamă cu un cetățean care stătea la coadă să-și ia vaccin antigripal și imediat după casă era un maldăr de vaccinuri utilizate… mi s-a părut sugestiv. În Portugalia ratele de vaccinare au crescut cu 6,5% după implementarea ca și pilot. Poate părea puțin, dar o creștere de la an la an devine mult. În Marea Britanie se aplică din 2015 – farmaciile și-au dublat numărul de vaccinuri administrate, vorbim de 600.000 de indivizi vaccinați, creșterea fiind de la an la an. Anul trecut 1,3 milioane persoane s-au vaccinat în farmacie. E important, pentru că din păcate au fost ieșiri în spațiul public ale unor persoane fără pregătire… Sigur noi nu ne implicăm decât legat de vaccinul antigripal, dar un semnal de alarmă trebuie tras pentru că iată, în școli au început să apară epidemii. Până la urmă vaccinarea e opțiunea ta personală, dar să aibă altcineva de suferit din cauza ta cred că este o culpă.
