Gastroenterolog, specializat în ecografie, Prof. Ioan Tofolean spune că patologia s-a schimbat mult față de cum a fost învățată cândva, în facultate, și ca urmare a dezvoltării metodelor de diagnostic, ceea ce atrage necesitatea “resetării” cunoștințelor medicilor. Iar mediul universitar e benefic acestui demers, spune, salutând înființarea Facultății de Medicină la Constanța, imediat după Revoluție.
Confruntată cu o patologie extinsă, cu sute de mii de turiști anual, cu trupele NATO în proximitate, Constanța resimte acut lipsa unui spital regional, care ar trebui să aibă cel puțin 500 de paturi, spune prof. Tofolean. Până acum, au fost proiecte. Numai proiecte. Și un spital care rezistă din 1968.
Sunteți elev al școlii clujene de ecografie și țineți la această filiație.
Da, și am încercat să transpun aici, la Constanța, nivelul înalt al școlii de ecosonografie de la Cluj. Am la bază medicina internă, gastroenterologia e a doua specialitate. Am lucrat mult pe endoscopie, dar acum m-am ultraspecializat pe ecografie, și pentru că avem aici un ecograf extrem de performant, cel mai bun ecograf care există la ora actuală. Ținem și cursuri post-universitare de ecografie, pentru obținerea competenței.
Ce ne puteți spune despre specificul patologiei cu care vă confruntați?
Patologia este foarte variată. Problema e că Spitalul județean drenează toată patologia din oraș, din județ, din județele limitrofe, inclusiv Tulcea – unde sunt doi gastroenterologi, formați aici – parțial din județele Ialomița și Călărași. Fiind singurul spital de urgență din zonă, aduce și pacienții turiști, care ajung la 200.000 pe litoral, astfel că avem o activitate extrem de intensă. Avem între 7-10 internări pe secția de gastroenterologie în fiecare zi. E un rulaj foarte mare de pacienți. Problema e că rulăm foarte mult, vedem foarte mult și tratăm foarte mult. Specificul e foarte variat, tratăm toată patologia. Trebuie să spun că – și mă refer la ecografie și la endoscopie – ceea ce se face la noi este la un nivel național sau chiar internațional. Pe endoscopie este supraspecializat prof. Dumitru, care a înființat și un centru de boli inflamatorii intestinale, care contribuie la educarea și informarea pacienților. Pacienții beneficiază aici de o dotare de excepție pentru un diagnostic complet și corect al bolilor inflamatorii intestinale, de la endoscopii de înaltă performanță, examene eco-endoscopice șamd.
Înțeleg să sunteți subdimensionați.
Mult subdimensionați. În Constanța mai trebuie neapărat încă un spital municipal. Clădirea în care ne aflăm, a Spitalului județean de urgență, e din 1968. A fost construit la standardele de atunci, nu se poate remodela, ar trebui consolidat… Avem mare nevoie, la Constanța, de încă un spital de cel puțin 500 de paturi. Sau regionalul, dacă s-o face…
La aceeași populație, Clujul are 20 de spitale, apoi sunt Târgu Mureș, Oradea, Timișoara, Brașovul, Sibiul… Noi, aici, suntem foarte văduviți din acest punct de vedere. În plus, aici sunt trupele NATO la Kogălniceanu, la Babadag, noi le asigurăm urgențele. Se tot discută de un spital regional…
Pare o situație acută.
Din păcate e cronică. Supra-acută, cronicizată. A fost un spital municipal pe care l-am desființat acum zece ani… Clădirea era dărăpănată, dar era măcar o zonă tampon.
Ce puteți să ne spuneți despre activitatea universitară, vorbim de o facultate tânără, înființată după Revoluție.
Facultatea de medicină din cadrul Universității “Ovidius” are și secție de română, și de străini. E o facultate care a pornit tânără, dar care încearcă să se maturizeze și să ajungă ca performanțe la nivelul facultăților tradiționale. Are loc acum la noi o schimbare de generație. Prof. Vasile Sârbu a fost cel care a inițiat facultatea, s-a zbătut, a fost și primul decan. El a adus mulți profesori din țară, renumiți; acum ei au ieșit la pensie și le urmează generația următoare. Are loc acest schimb și lucrurile se reașează puțin.
Ce înseamnă Universitatea “Ovidius” pentru oraș și pentru spital?
Întotdeauna când comparăm un cadru ne-universitar cu unul universitar există o diferență uriașă. Predând studenților, ești obligat să citești, să fii la curent cu noutățile. Avem un sediu nou, unul mai vechi, s-a construit un campus nou… E o facultate în expansiune. În curând vom vorbi și de centre de excelență, pe mai multe domenii.
Un mesaj pentru colegii Dvs, medici?
Cred că cel mai important este să realizăm acum că patologia medicinei s-a schimbat foarte mult, bolile s-au schimbat foarte mult. Nu mai este patologia pe care am învățat-o noi pe vremuri, și trebuie să fim foarte atenți să ne resetăm cunoștințele la situația de față. Să luăm de exemplu ulcerul – toată lumea știa că noaptea doare, acum nu mai există durere noaptea în ulcer. Apoi, cancerul apare la tineri, la 20 – 30 de ani. Bolile s-au schimbat.
Și posibilitățile noastre de diagnostic au evoluat.
Și asta este posibil: având posibilități mult mai bune, să diagnosticăm mult mai precis. Multe boli diagnosticate ca ulcere, în trecut, au fost de fapt pancreatite, dar n-au putut fi diagnosticate. N-am avut ecografe, endoscoape, dar patologia, în general, e cert că s-a schimbat.
