Prof. dr. Călin Giurcăneanu, președintele Societății Române de Dermatologie, spune că dacă ar putea schimba ceva la sistemul sanitar ar începe cu subfinanțarea, iar în învățământ ar schimba mentalitatea studenților care vin la medicină cu ideea de „a pleca una-două în străinătate”. De semnalat este un avânt recent al cercetării în dermatologie, după zeci de ani de secetă, alături de faptul că la noi practica se face cu bolnavul în față, nu pe poze și internet. Însă, deși avem mai mulți dermatologi decât Franța și Germania, sărăcia îi face pe mulți să meargă la medic doar pentru afecțiuni foarte grave.
Există mai multe campanii în dermatologie în ultima perioadă. Există o recrudescență a afecțiunilor dermatologice?
Rostul acestor campanii este ca pacienții să conștientizeze, în primul rând, afecțiunile severe. Nu neapărat pentru că a crescut frecvența lor, ci ca să-i punem în gardă, să le facem o educație coerentă legat de anumite afecțiuni destul de frecvente și care, pe de altă parte, sunt severe și afectează foarte mult calitatea vieții oamenilor. Am făcut campania pentru melanomul malign – e o campanie pe plan european, care acum se face și la noi. În octombrie a fost campania pentru psoriazis, care se derulează din 2004. Psoriazisul este o afecțiune foarte severă, care atinge multe organe ale omului, inclusiv psihicul, și foarte mulți oameni suferă de psoriazis. Pe teritoriul românesc se discută de cel puțin 500.000, chiar de 600.000 de oameni. Din păcate nu avem încă un Registru al pacienților cu psoriazis, dar începutul constituirii acestui registru a fost făcut din 2008 – 2009, de când s-a înființat Comisia de terapii biologice în psoriazis.
În 2013, pe lângă aceste două campanii, a melanomului, în mai, înainte de debutul sezonului estival, și campania de psoriazis, vom face o altă campanie, probabil în mai, pentru dermatita atopică, o afecțiune alergică, moștenită, de care suferă, de la formele ușoare până la cele grave, 15 – 20% dintre copiii care se nasc pe teritoriul românesc. E o afecțiune foarte severă în care copilul are mâncărimi, nu mai mănâncă, e nervos, îi apar eczeme la nivelul feței, pe membre.
E la noi mai poluat, sunt alți factori?
Ne înscriem în procentele de pe plan mondial. Genele de dermatită atopică se găsesc pe mai mulți cromozomi. Cei mai mulți cu dermatită atopică sunt în populația cu piele albă, urmează cei cu piele galbenă, și cel mai puțin o fac cei cu piele neagră. Populația albă este afectată în toate țările în procentele de care vă spuneam. La noi și în Europa, alergenii cei mai importanți care produc puseele de dermatită atopică sunt reprezentați mai ales de o proteină din laptele de vacă. În Japonia, s-a dovedit la copiii japonezi că e vorba de o proteină din orez. În Canada, e vorba de un antigen din mediu, un polen de la frunza de arțar.
În România majoritatea bolilor sunt subdiagnosticate. Pe de altă parte, există cineva care să nu aibă nimic dermatologic?!
Fiecare om are ceva, nu cred că există cineva care să nu aibă nimic pe piele. Apropo de subdiagnosticare, acest fenomen poate fi explicat prin mai multe mecanisme. Dacă pacientul nu este deranjat de acea afecțiune, nu se duce la medic. Și întâmplător, medicul de familie, al cărui pacient a venit pentru o afecțiune cardiovasculară, vede pe pielea capului niște scuame și spune: Dar stai, tu ai și psoriazis! Ajunge să fie dignosticată cu totul întâmplător.
Un alt aspect este faptul că foarte mulți oameni din România trăiesc în zone foarte sărace, cu venituri foarte mici, și nu-și permit să se ducă în orașe unde există dermatolog. Să nu uităm că sunt și multe cabinete de dermatologie care nu sunt finanțate, nu au aparatură, și chiar dermatologul este pus într-o poziție proastă pentru că nu are cu ce diagnostica. De exemplu, examenul histopatologic – sunt foarte puțini anatomo-patologi în România. Histopatologia pielii este foarte, foarte dificilă, și nu se poate pune un diagnostic adevărat dacă medicul histopatolog nu știe ce vede. Cei care cunosc pielea sunt câțiva, îi numeri pe degete. Suntem pe cale să atragem mai mulți anatomo-patologi care să cunoască pielea, pentru că s-a constituit, în cadrul SRD, o societate de dermato-patologie în cadrul căreia se țin cursuri în diverse orașe ale țării și vin oamenii interesați. Astfel, vom avea un număr mult mai mare de anatomo-patologi.
Mai mulți dermatologi decât în Germania sau Franța
Care ar fi problemele acestei specialități?
Actualmente, pe teritoriul țării, există un număr destul de mare de dermatologi. Avem între 900 și 1000 de dermatologi, mai mulți la mia de locuitori decât în Germania sau Franța. Aceasta nu ajută foarte mult atât timp cât la dermatolog nu poate ajunge un pacient din județul Vaslui, de exemplu, cu 1000 lei pensie, în timp ce în Franța, deși sunt mai puțini, pentru un francez nu e nicio problemă să ajungă la 200 km la un centru de dermatologie. Pe de altă parte, nu toate cabinetele sunt dotate cum ar trebui. Cabinetele din centrele universitare sunt foarte bine dotate. Din cei 1000 de dermatologi numai în București sunt aproximativ 250 – 300 care lucrează atât în spitalele de dermatologie, dar și în multiple cabinete private. Au fost oameni care au investit în tot felul de aparatură, lasere, lămpi cu toate ultravioletele posibile. Dar nu la fel de bine echipat e un cabinet dermatologic din Turda, de exemplu, unde am fost recent.
Cum explicați că această boală, psoriazisul, este prea puțin cunoscută și rămâne încă o provocare pentru medicină?
O mare provocare! Cauza psoriazisului pleacă de la cauze genetice ale individului. La acest moment asupra aparatului genetic nu se poate acționa, nu există tehnici de inginerie genetică prin care să scoatem gena bolnavă și să o înlocuim cu alta sănătoasă. Noi tratăm de fapt ceea ce vedem, simptomatic, patogenic, dar nu tratăm etiologic. Nici măcar aceste gene nu se cunosc în totalitate. Se estimează că la psoriazis sunt afectate 25 – 30 de gene. Actualmente se cunosc 9 gene dispuse pe 9 cromozomi diferiți, dar chiar dacă le cunoaștem, tot nu avem cum să acționăm asupra genei. Gena este cea care produce modificările imunologice, inflamatorii, din piele, care în final duc la apariția modificărilor care se văd. Trebuie să povățuim pacientul să evite factorii care declanșează, pe această genă, apariția leziunilor.
Cum se vede dermatologia românească în context european?
Ca pregătire, avem specialiști de la buni la foarte buni. Suntem o țară unde dermatologia se face cu bolnavul în față, nu pe imagini și nu pe internet. Practica dermatologului român este una foarte bună și care se apropie de practica dermatologului francez sau german, care, în opinia mea, sunt cei mai buni din lume. Din acest punct de vedere aș spune că stăm foarte bine.
Pe de altă parte, ani și zeci de ani cercetarea a lăsat de dorit. Poat spune că în ultimii ani există o tendință de dezvoltare a cercetării și în alte specialități, și în dermatologie – se aplică pentru granturi europene, se fac o serie întreagă de studii cu bani europeni care au început să se dezvolte și să arate o cercetare dermatologică în plin avânt. Ea îl ajută pe medicul curant și, pe de altă parte, medicul curant va fi ajutat de partea științifică, și evident asta va conduce la cele mai bune rezultate. Spre exemplu, există proiecte de lupus eritematos, colagenoze, care au fost finalizate și expuse de oameni care și-au făcut doctoratul în acest domeniu. Cu ajutor din Canada, Anglia și Germania, s-a finalizat un proiect de cercetare extraordinar în lupusul eritematos. Există un proiect de cercetare a melanomului. O să tentăm în curând să facem o cercetare împreună cu profesori din Germania, în domeniul psoriazisului, așa cum avem și un proiect de cercetare cu prof. Andreas Wollenberg, unul din marii specialiști în dermatită atopică.
Cer oamenii acum mai mult de la pielea lor?
În domeniul dermatocosmetologiei oamenii cer mult mai mult de la pielea lor. S-a arătat că și omul mai în vârstă este preocupat mult mai mult de asta – este chiar o explozie în ultimul timp pe dermato-cosmetologie – și aparatura adusă este de ultimă oră. Există o serie de centre unde s-a investit foarte mult în toate laserele posibile, în aparate care lansează anumite lumini – lumina roșie pentru creșterea părului, lumină intens pulsată pentru riduri, pentru scoaterea petelor pigmentare. Sunt oameni care pot arăta mai tineri și cu 10 ani. Specialitatea mea nu e pe dermatocosmetice, dar nu mă dau în lături să scot eventuale cicatrici după acnee.
Priorități și proiecte la nivelul SRD?
Ca președinte în exercițiu al Societății Române de Dermatologie – și îmi pare bine că primul congres de dermatologie de când sunt președinte, care a avut loc recent la Cluj, a ieșit foarte bine – îmi propun să adun dermatologii ca să se împace foarte bine, să le fie cât mai bine, pentru că sunt – mai ales în lumea medicală e ceva obișnuit – tot felul de dizidențe. Și mă mândresc că am reușit să-i adun la Congresul de Dermatologie. Apoi, a fost prioritatea mea să aduc Congresul de Dermatologie la nivel european. Calitatea expunerilor științifice a fost foarte bună, dar au fost și multe noutăți sub aspect organizatoric. Timpul de expunere a fost respectat ca afară, cu semnal luminos cu un minut înainte de terminarea timpului. Am avut un ecuson cu cod de bare, ca în țările europene, astfel încât știam exact cine, unde a stat și cât. Astfel, am controlat foarte bine procesul educațional, cred că suntem printre primii din țară cu un asemenea sistem. Participanții au avut o masă fierbinte și am organizat și o ieșire la salina de la Turda.
Spuneți că ați reușit să reuniți specialiștii, aveți o calitate care v-a ajutat?
Îmi place să cred că sunt obiectiv, împăciuitor, cu tact, ajut dacă și unde pot. Eu zic că printr-un anume comportament și o vorbă bună spusă acolo unde trebuie am reușit.
Pentru textul integral vezi editia print Medica Academica, noiembrie 2012.
