La cinci ani după finalizarea negocierilor de aderare, prof. Vasile Puşcaş, fostul Negociator–Şef al României cu Uniunea Europeană, a primit din partea Academiei Române premiul „Mihail Kogălniceanu” pentru volumul România spre Uniunea Europeană. Negocierile de aderare (2000‑2004).
Prof. Vasile Puşcaş este invitat special la conferinţa Tarus Media Health Debates/Romanian Health Forum – Perspectives on the European Health Policies, Opportunities and Challenges for the Central European Countries, organizată la Bruxelles, 12 aprilie 2010, hotel “Le Meridien”, de Tarus Media împreună cu European Hospital and Healthcare Federation (HOPE), Asociaţia Medicală din România, Asociaţia Spitalelor din România. Mai multe detalii puteți găsi pe http://bruxelles.tarusmedia.ro/
– Ce au însemnat negocierile de aderare pentru România? Ce s-a schimbat după semnarea Tratatului de Aderare la 25 aprilie 2007 ?
– Extinderea Uniunii Europene a adus transformări extraordinare în domeniul afacerilor europene, nu numai în România şi alte state candidate, dar şi în UE. Negocierile de aderare ale celor 12 state candidate – așa-numitul al cincilea val – şi aderarea acestora în 2004 și 2007 au influenţat evoluţia politicilor comunitare, impunând elemente noi, modernizatoare, care reprezintă premise pentru o construcţie europeană novatoare, competitivă şi puternică.
Ce semnificaţie are acest premiu, mai ales în contextul în care se află acum
România ?
Premiul „Mihail Kogălniceanu” al Academiei Române, acordat lucrării România spre Uniunea Europeană. Negocierile de aderare (2000-2004), mă onorează şi mă îndatorează, nu numai ca recunoaştere a muncii depuse de echipa de negociere, cât şi ca simbolistică – pentru că Mihail Kogălniceanu a fost el însuşi un istoric-participant la construcţia României moderne. Pentru mine, negocierile de aderare la UE nu au fost doar o provocare profesională, ci mai ales un proiect de modernizare a României, în contextul favorizant de la începutul acestui veac. Eu chiar am crezut în devenirea noastră europeană şi am simţit toată această muncă drept o datorie a vieţii noastre faţă de cetăţenii români, faţă de copiii noştri şi faţă de atâtea generaţii care au pornit procesul modernizator în România. Am avut şansa să fiu participant la câteva decizii şi procese definitorii pentru viitorul României, după 1990. Promit să fiu şi un istoric care va descrie cât mai obiectiv această epocă şi mai ales procesele social-politice la care am participat.
Pentru textul integral vezi editia print Medica Academica
