“Un popor care nu-și cunoaște istoria e ca un copil care nu-și cunoaște părinții.” Nicolae Iorga
(continuare din numărul anterior)
I. Ascendenții materni ai lui Matei Ghe. Balș
Despre Ioan Movilă, scrie istoricul și genealogistul Ștefan S. Gorovei (n. 28 iulie 1948, Fălticeni): “…doamna Marghita a murit în 1622 [în Transilvania, la Satu Mare], iar fiul său Ion a adus-o în Moldova ca să o îngroape “cu cinste în biserica zidită de strămoși [Mănăstirea Sucevița]. Gavril [Movilă] s-a căsătorit cu nobila Elisabeta Zolyomi de Albeș și a murit și el fără urmași, în 1635, același Ion devenit pretendent oficial la tronul Moldovei l-a adus și pe el la Sucevița. Ion a trăit mai departe în Transilvania, intitulându-se “principe ereditar al Moldovei”; a murit acolo, la 1644, lăsând o singură fiică, Ileana, căsătorită pe la 1655 cu Miron Costin”. Miron Costin (1633-1691) și Ileana (c1640-1691) au avut doi băieți, Nicolae și Ioan, precum și trei fete: Tudoșca Costin (1665-1720), Safta Costin (c1668-c1725) și Maria Costin (1670-c1725). Pentru a nu mai reproduce cele scrise de către noi și publicate în Medica Academica, ianuarie- februarie 2023, despre segmentul genealogic comun al lui Cuza Vodă și Matei Ghe. Balș, cât mai ales despre circumstanțele asasinării fraților Costin, Miron și Velicico, citiți articolul Alexandru Ioan Cuza -descendență mușatină.
Nicolae M. Costin (1660-1712) a fost cronicar, precum tatăl său, Miron. El s-a căsătorit cu Ileana Duca, devenind cumnat al lui Constantin Vodă Duca – Duculeț (? -1704; 1693-1695 și 1700-1703), fiu al lui Gheorghe Duca (1620-1685), Domn în Moldova în trei rânduri și în Valahia o dată, între anii 1665 și 1683. Duculeț a fost ginerele lui Constantin Brâncoveanu (1654-1714; 1688-1714) prin căsătoria cu Maria (1677-1697), fata cea mare a Domnului muntean; ex-Doamna Maria a murit de ciumă la Constantinopol, la vârsta de 20 de ani.
Ioan M. Costin ajunge Hatman, fiind în relații apropiate de prietenie cu Dumitrache Cuza, cu care s-a încuscrit prin căsătoria Ilincuței I. Costin cu Miron D. Cuza. Prin Ilincuța, genele mușatine vor ajunge, în cele din urmă, la Alexandru Ioan Cuza.
Nicolae I. Costin, jitnicer, băiatul lui Ioan M. Costin și al Sandei Jora, frate cu Ilincuța I. Costin, în urma căsătoriei cu Anastasia Rosetti (? -1765), fiică a lui Iordache Ruset (c1645-c.1720), au avut o fată pe nume Casandra. Soțul Casandrei N. Costin a fost Gheorghe-Iordache Cantacuzino din Deleni (1723-1798). Ei au avut trei copii, pe Maria, Zoe și Toma. Maria Ghe. I. Cantacuzino-Deleanu (?-c1819) și-a luat drept soț pe Constantin D. Ghica (1745-1818), hatman -1784, mare logofăt -1804. Maria și Constantin au avut, la rândul lor, trei băieți: Dimitrie (Dumitrache) C. Ghica-Comănești (1780-1835), Alexandru C. Ghica (1782-1850) și Gheorghe C. Ghica-Deleni (1788-1854), și o fată, Ecaterina C. Ghica (1785-1870), care fiecare în parte vor duce pe mai departe genele mușatine moștenite de la mamă. Tatăl celor patru copii, Dumitrache, Alexandru, Gheorghe și Ecaterina, a fost Constantin (Costachi) – Sulgearoglu. El era, după mamă, Caterina (Catinca) Ghica, nepot de soră al lui Grigore III Ghica (1724-1777), Domn al Valahiei (1768-1769) și al Moldovei de două ori (1764-1767 și 1774-1777). Caterina și Grigore III Ghica erau copiii lui Alexandru Ghica Exaporitul (1691 – 1741) – mare dragoman al Porții Otomane (1727 – 1741) -, al cărui tată a fost Matei Ghica (1664 – 1708), fiu al lui Grigore I Ghica Vodă (1628-1675), Domn în Valahia în două rânduri (1660 – 1664 și 1672 -1673), și nepot al primului Domn Ghica din Țările Române: Gheorghe Ghica Vodă (1600 – 1664), Domn în Moldova (1658 – 1659) și în Valahia (1659 – 1660). Grigore III a fost asasinat din ordinul Sultanului Abdul-Hamid I (1725-1789; 1774-1789). Vodă Ghica protestase împotriva anexării Bucovinei de către Imperiul austriac, la anul 1775, și drept urmare habsburgii au cerut sultanului îndepărtarea sa de pe Tronul Moldovei. Padișahul a optat pentru procedeul radical, asasinarea. Pare paradoxal, dar perfect explicabil prin dorința de naturalizare a ghiculeștilor, faptul că descendenții Catincăi Ghica și ai Hatmanului Dumitru (Dimitrie) Gheorghiadis Sulgearoglu, grec de origine, nu vor moșteni numele tatălui, ci al mamei, după cum a scris Elena Ghica -Dora d’Istria (1828-1888), în anul 1871: “…[Costache/Constantin Ghica], fiul Caterinei, sora lui Grigore III, măritată cu Dimitrie Sulgearoglu. Descendenții Caterinei poartă numele mamei.” Costache avea un frate mai mare, Iordache-Gheorghe (1739-1801), mare vistiernic (1770), mare hatman (1776), bei de Mitilene (1777-1783), mare logofăt (1784), care se va numi și el tot Ghica și nicidecum Surgearoglu. Sora lui Costache și Iordache-Gheorghe Ghica, cumnată a Casandrei N. Costin, Smaragda D. Ghica (? -1787), a fost mama lui Alexandru C.D. Moruzzi (1750-1816), Domn al Moldovei în trei rânduri (1792-1793, 1802-1806, 1806-1807) și al Țării Românești, de două ori (1793-1796, 1799-1801). Tatăl lui Vodă Alexandru, și soț al Smaragdei, precum și cumnat al lui Costache și Iordache-Gheorghe, era Constantin Dimitrie Moruzzi (1730-1787) – Domn al Moldovei (1777-1782); el a fost implicat în uciderea lui Vodă Grigore III Ghica, precum și în decapitarea lui Ioniță M. Cuza, nepot de fiică al Hatmanului Ioan M. Costin și străbunic al lui Alexandru Ioan Cuza!
Genele mușatine, venite în familia Ghica prin Maria Ghe. I. Cantacuzino-Deleanu, vor fi duse pe mai departe prin cei trei fii și o fiică. Astfel, primul născut Dimitrie C. Ghica, mare vistiernic, va întemeia ramura Comănești a familiei; secundul, Alexandru C. Ghica, mare spătar, mare vornic, mare logofăt, mare cancelar al Moldovei, va fi tată de Domnitor moldovean – Grigore V Ghica (1807-1057; 1849-1853 și 1854-1856), iar fratele cel mic, Gheorghe C. Ghica, mare logofăt, va genera ramura Deleni a ghiculeștilor. Fiica Ecaterina C. Ghica, căsătorită Rosetti-Roznovanu, anterior Sturdza, va avea urmașe, din a doua căsătorie, ce se vor mărita cu nobili din imperiul țarist.
Dimitrie (Dumitrache) C. Ghica-Comănești s-a căsătorit cu Zoe Rosetti (1790-c1825), fiică a lui Răducanu L. Ruset – Rosetti cel Bătrân (1762-1838), mare stolnic (1783), mare comis (1785-1786), mare căminar (1781-1789), hatman (1806). În urma căsătoriei, Dumitrache și Zoe au avut două fete și un băiat: Maria (Marghiolița) D. Ghica-Comănești (1805-1887), Elena D. Ghica Comănești (1812-1881) și Nicolae D. Ghica-Comănești (1815-1851). Mătușa maternă a celor trei copii Comănești, Zoe L. Ruset-Rosetti (1760/61-c1821), soră cu hatmanul Răducanu-Rosetti cel Bătrân, a fost Doamnă, alternativ, a Moldovei – de trei ori și a Valahiei – de două ori: (1792-1793, 1802-aug.1806 și oct.1806-1807), respectiv (1793-1796 și 1799-1801), prin căsătoria cu Domnitorul Alexandru C.D. Moruzzi, fiu al Smaragdei D. Ghica și a lui Vodă Constantin Dimitrie Moruzzi (vezi mai sus).
Liniile genetice mușatină și ghiculească au scoborât în cele din urmă la Matei Ghe. Balș, au continuat prin filiera ultimului născut Ghica-Comănești, Nicolae, drept pentru care vor avea prioritate în cercetarea noastră prezentă, fără a omite însă filierele colaterale, perpetuate prin Marghiolița și Elena, și nici ramurile coborâte din frații și sora tatălui lor, date ce vor fi publicate într-o viitoare monografie.
Aga Nicolae (Nicu) D. Ghica-Comănești, doctor în drept, împreună cu soția sa Ecaterina (Catinca) Plagino (1820-1881) au avut 6 copii: Dimitrie (1839-1925), Eugen (1840-1914); Gheorghe (1844-1917); Maria (1851-1885); Nicolae (? -1907) și Natalia (1842-1849). Primii doi copii au fost gemeni, născuți la cumpăna anilor 1830/1840. Dimitrie N. Ghica Comănești, născut în ultima noapte a anului 1839, a absolvit Dreptul la Universitatea Humboldt din Berlin, a fost prefect al județului Bacău și, timp de 20 de ani (1872-1892), deputat în Parlamentul României, cât și unul dintre cei mai mari exploratori români – expediție în Țara Somalilor (1895-1896), cornul oriental al Africii (Somalia de astăzi și colțul sud-estic al Etiopiei). Expediția a făcut-o împreună cu fiul său, Nicolae (1875-1921). Dimitrie a fost constructorul Palatului Ghica de la Comănești (1880), arhitect Albert Galleron (1846/1847-1930).
Fratele geamăn al lui Dimitrie, Eugen N. Ghica-Comănești, s-a născut după cumpăna nopții Anului Nou 1840. În tinerețe, a luptat în Războiul Civil American (1861-1865); a fost voluntar timp de trei ani (1861-1863), având gradul de locotenent, iar ulterior, după ce a fost rănit, de căpitan. Reîntors în Țară, este ales deputat, în anul 1869, din partea județului Bacău, pentru ca din 1879 să fie neîntrerupt parlamentar de Bacău, până în 1914, anul morții sale. Eugen a fost căsătorit cu Ioana Ecaterina (Bebe) Cheșcu, soră a Nataliei Cheșcu, căsătorită (1875) cu Prințul Milan, din 1882 rege al Serbiei.
Gheorghe-George N. Ghica-Comănești a fost căsătorit cu Maria Wacek, respectiv Rosine Herman. A avut doi copii, Alexandra și Emil Ghica, și a murit la 72 de ani (11 iunie 1917; Dofteana, pe valea Trotușului).
Nicolae N. Ghica-Comănești junior s-a căsătorit cu Tereza Russo. Au avut patru copii, Alexandra, Adina, Natalia, căsătorită Gârbov (? -1941, Chișinău) și Alexandru. Nicolae N. Ghica Comănești a murit la 9 mai 1907.
Natalia N. Ghica-Comănești a murit în copilărie, la vârsta de 7 ani, în anul 1849.
Revenim la Aga Nicolae, străbunic matern al lui Matei Ghe. Balș, care într-un moment de cumpănă al vieții s-a sinucis, din cauza unor dificultăți financiare, în anul 1851. Tragedia s-a re-abătut asupra familiei Ghica-Comănești încă de două ori, în anii 1919 și 1921. În luna ianuarie 1919 cade la datorie, în luptele de la Hotin dintre români și bolșevici, dar și naționaliști ucrainieni, Locotenentul Alexandru L. Mavrocordat, născut în anul 1894, fiu al Generalului Leon Mavrocordat (1858-1939) și al Mariei Mavrocordat, născută Ghica-Comănești (1870-1950), fata lui Dimitrie și sora lui Nicolae, doamnă de onoare a Reginei Maria. Soarta a fost cruntă și cu Nicolae D. Ghica-Comănești. El avea studii de drept în Elveția, a fost diplomat, ministru al lucrărilor publice în Guvernul Marghiloman (5 martie-23 octombrie 1918), mare explorator și vânător, cu expediții în Țara Somalilor – împreună cu tatăl său, Dimitrie – în Statele Unite, Canada, Alaska. Nicolae s-a sinucis în anul 1921, în urma unor încurcături financiare la Banca Națională. A lăsat orfani 4 copii: Dimitrie (1904-1989), Eugen (1909-1972), Yvone (1910-1941) și Nicolae (1920 – ?). Dimitrie, primul născut, văr de rangul II cu Matei Ghe. Balș, avea să fie ginerele Marthei Bibescu (1886-1973) și al lui George-Valentin Bibescu (1880-1941), prin căsătoria cu fiica lor Valentina (1903-1976). Generalul britanic Chris J. N. Ghica, purtător de gene mușatine, este strănepotul Marthei și al lui George Bibescu; tatăl său, Ioan-Nicolae/John-Nicholas D. Ghica (1928-2003), nepotul bibeștilor pe linie maternă, a fost unul dintre generalii britanici de rang înalt. Jubileul de platină (5 iunie 2022) și funeraliile reginei (19 septembrie 2022) Elisabeta a II-a a Marii Britanii (1926-2022; 1952-2022) au fost organizate de către generalul britanic de origine română, Cristopher (Chris) J. N. Ghica.
Maria N. Ghica-Comănești, purtătoare de gene mușatine, s-a căsătorit cu Alexandru B. Știrbei (1837-1895), fiul lui Barbu Știrbei (1799-1869), Domn al Țării Românești (1849-1853, 1854-1856) și al Elisabetei Știrbei (1805-1874), fiică a Elenei Cantacuzino-Pașcanu, născută Brâncoveanu (1787-1809), soră a marelui ban Grigore (1763-1832). Grigore și Elena erau copiii lui Emmanuel Manolache Brâncoveanu (1750-1811), la rândul lui fiu al lui Constantin III Brâncoveanu, unic nepot pe linie bărbătească al lui Vodă Constantin Brâncoveanu (amănunte mai jos).
Maria și Alexandru B. Știrbei au avut 5 fete și 2 băieți: Eliza (1870-1957), Elena (1871-1897), Barbu (1872-1946), Maria (1876-1963), Adina (1877-1967), George (1883-1917) și Ioana (1885-1914). Maria Știrbei, născută Ghica-Comănești, și Alexandru B. Știrbei au fost bunicii materni ai lui Matei Ghe. Balș!
Iar părinții lui Matei Ghe. Balș (1905-1989), cât și ai Zoiei (1897-1991), precum și a încă doi frați Balș – Alexandru (1898-1959), deținut politic, mort în închisoarea Pitești, și Ion (1901-1980) – au fost Maria Al. Știrbei și Gheorghe Al. Balș (1868-1934). Gheorghe Al. Balș, de profesie inginer, arhitect, istoric și critic de artă, a fost academician din anul 1923 și vicepreședinte al Academiei Române (1928-1931). A colaborat cu Inginerul Anghel Saligny (1854-1925) și Profesorul Nicolae Iorga (1871-1940). A scris trei cărți despre istoria artei și arhitecturii din Moldova: “Bisericile lui Ștefan cel Mare” – 1926, “Bisericile și mănăstirile moldovenești din veacul al XVI-lea” – 1928 și “Bisericile și mânăstirile moldovenești din veacurile al XVII-lea și al XVIII-lea” – 1933, cât și alte șapte lucrări pe aceeaşi temă de arhitectură și artă.
II. Ascendenții paterni ai lui Matei Ghe. Balș
Gheorghe Al. Balș, tatăl celor trei frați Alexandru, Ion și Matei, și al Zoiei, a fost frate cu Alexandru Al. Balș (1861-1899), Elena (1866-1945), căsătorită cu Profesorul Ion Cantacuzino (1863-1934), și Matei Al. Balș (1873-1927). Academicianul Gheorghe Al. Balș se trăgea din marea familie de boieri moldoveni Balș.
Linia genealogică Balș, în secolul al XVIII-lea, s-a trifurcat prin Lupu I. Balș (1691-1782), al cărui tată a fost Ioan/Ionașcu Balș (1663-1738), paharnic (1693), stolnic (1705), ban (1714), și mare vornic (1716), și ctitor al Bisericii Sfântu Dumitru din Iași (1690), necropolă a multor descendenți Balș. Ioan/Ionașcu a fost căsătorit cu Safta (c1640-1690), fiica marelui vistiernic Ursachi.
Tatăl Academicianului Gheorghe Al. Balș a fost Alexandru-Alecu Al. Balș (1838-1894), senator, prefect și consilier al Curții de Conturi. Alexandru-Alecu a fost frate vitreg, după mamă – Elena/Elencu I. S. Sturdza – cu Constantin Gr. Ghica (1826-1874), Ioan (Iancu) Gr. Ghica (1830-1881), Ecaterina Gr. Ghica (1827-1890), căsătorită Mavrocordat, Alexandru Gr. Ghica (1831-1903) – purtători de gene mușatine, moștenite de la tatăl lor – Grigore V Ghica (1807-1857), Domn al Moldovei (1849-1853, 1854-1856), fiu al lui Alexandru C. Ghica, zis Bilboque, care era frate cu Dimitrie (Dumitrache) C. Ghica-Comănești și George C. Ghica-Deleni (vezi mai sus). Iar frate vitreg lui Alexandru-Alecu, după tată – Alecu C. Balș – i-a fost Constantin Al. Balș (1827-1855), mort în duelul cu contele austriac Stolberg. Motivul duelului? Gelozia! Contele, ofițer imperial, o curta pe Natalia Gr. Ghica, căsătorită Balș, soție a lui Constantin și fiică a lui Vodă Grigore V Ghica (amănunte în viitoarea monografie).
Mama viitorului academician Gheorghe Al. Balș a fost Ruxandra Al. Sturdza (1842-1878), fiică a lui Alexandru Sturdza-Miclăușeni (1803-1848), soră cu Elena-Elenca, căsătorită Șuțu (1834-1910), Zoe-Zoița-Zinca, căsătorită Balș (1837-1866), Matei Al. Sturdza (1830-1870), Gheorghe-George Iorgu Al. Sturdza (1841-1909), ctitorul Palatului Sturdza de la Miclăușeni, și Dimitrie-Mitiță Al. Sturdza (1833-1914) -președinte al Academiei Române (1882-1884), președinte al Partidului Național Liberal (1892-1909), premier al României în patru rânduri (15 oct.-2 dec. 1896; 12 apr. 1897-23 apr. 1899; 27 feb. 1901-4 ian .1906; 24 mar. 1906 – 9 ian. 1909). Ruxandra și Alexandru-Alecu Al. Balș au fost bunici paterni pentru Matei Ghe. Balș.
Iar străbunici paterni i-au fost Alecu C. Balș (1801-1864), vornic, logofăt și mare moșier, și Elena/Elencu Sturdza (1804-1854), fiică a lui Ioniță Sandu Sturdza (1760-1842), primul Domn pământean al Moldovei (1822-1828), și soră a lui Nicolae Sturdza (?-1832), care a fost primul soț al frumoasei moldovence Maria (Marghiolița) D. Ghica-Comănești, soră cu străbunicul lui Matei Ghe. Balș, pe linie maternă, Aga Nicolae D. Ghica-Comănești.
Alecu C. Balș, zis Cucoșul, a fost un antiunionist convins, un opozant puternic al Unirii Principatelor Române. Radu Rosetti (1853-1926) scrie în Amintiri: “Se povestește că, în cursul unei ședințe a Divanului ad-hoc, un orator unionist exclamând, în cursul discursului său, cu indignare: – Și oare cine aici este împotriva unirii? Un glas ar fi răspuns: – Ia, eu! – Cine?!, ar mai fi întrebat oratorul, cu și mai multă indignare. – Ia, eu, Alecu Balș, proprietar a 80.000 de fălci, ar fi repetat Cucoșul, fără a se intimida.” O falcă de pământ era egală cu 1,6 hectare, deci Alecu C. Balș avea în proprietate 128.000 de hectare de pământ, cuprinse în mai multe moșii: Adjud, Broșteni-Suceava, Poieni-Iași și altele. Tot Radu Rosetti ne spune că, prin proastă administrare a afacerilor, “în 40 de ani, nu mai rămânea nimica din urieșa avere lăsată de Cucoșul și de domnița Elencu”. În casa din Iași a vistiernicului Alecu C. Balș, a concertat Franz Liszt (1811-1886) la 18 ianuarie 1847, în fața celor mai importante fețe boierești și luminate minți ale Moldovei, printre care Costache Negri (1812-1876), Vasile Alecsandri (1821-1890) și Gheorghe Asachi (1788-1869). Concertul de la Casa Balș a fost deschis de către Barbu Lăutaru (1780-1858) și taraful său; Liszt a susținut un recital la un pian Erard, adus de la Paris. Barbu Lăutaru a reprodus după ureche, întocmai, o parte din repertoriul pianistului, un marș unguresc. Drept pentru care: “Când se sfârși cântecul, Liszt se sculă deodată și mergând drept la bătrânul Barbu, îl sărută călduros, apoi luând după vechiul obiceiu paharul cu șampanie, i-l întinse, zicându-i: bea, Barbule lăutar, stăpânul meu, bea, căci Dumnezeu te-a făcut artist și tu ești mai mare decât mine!”. A scris despre cele petrecute și nemaivăzute în Casa Balș, povestite din om în om și publicate după 41 de ani de la Concertul lui Liszt, Teodor T. Burada (1839-1923), folclorist, etnograf, muzicolog, membru corespondent al Academiei Române (1887), arheolog – prim descoperitor de fragmente de ceramică și teracotă la Cucuteni, Iași, pioner al culturii neolitice Cucuteni. Astăzi, Casa Balș găzduiește Filarmonica Moldova.
Tata lui Alecu C. Balș, Cucoșul, a fost Constantin L. Balș (1744-1828), zis Cîrnu/Ciuntu, care a avut foarte multe demnități în statul moldav: medelnicer -1768, stolnic -1772, clucer -1782, ban -1783, vornic -1790, logofăt (1800-1814) și caimacan (1800, 1812). A fost căsătorit cu Ana-Anița Catargi (? -1812) și au avut 7 copii, din care patru băieți și trei fete: Gheorghe (1776- 1849), Constantin (1787-1845), Theodor (1800-1867) și Alexandru, bunic al lui Matei Ghe. Balș, respectiv Casandra, căsătorită Mavrocordat (1795-1835), Ecaterina, căsătorită Rosetti (1807-?) și Pulcheria, căsătorită Rosetti-Roznovanu (?-1799).
Tatăl lui Constantin, Cârnu/Ciuntu, era Lupu I. Balș, mai sus amintit, mare logofăt (1759) și mare vornic (1768), căsătorit prima dată cu Ecaterina, iar a doua oară cu Safta. Lupu a avut 7 băieți și 3 fete din prima căsnicie, iar din a doua un băiat; din cei 8 feciori, trei au fost, fiecare în parte, continuatori a trei ramuri genealogice descendente, viguroase, Balș: George/Iordache (1742-1812), Teodor (1743-1810) și Constantin, Cârnu/Ciuntu.
Sora lui Lupu, pe nume Ana/Anița I. Balș (1690- ?), a fost nora Domnitorului Constantin Brâncoveanu (1654-15 august 1714), prin căsătoria, la 20 ianuarie 1706, cu primul născut al Domnului muntean, beizadeaua Constantin II Brâncoveanu (1683-15 august 1714). “În luna lui ianuarie [20] din anul 1706, s-a ținut nunta lui Constantin Brâncoveanu cel tânăr cu fata lui Balș, paharnicului din Moldova, acea nuntă domnul Moldovei [Antioh Cantemir, 1671-1726; 1696-1700 și 1705-1707] o au împodobit prin trimiterea spătarului seu Ioan Nițe, rudenie cu Cantacuzenii dupe mamă. Atunci au logodit și Antioh Cantemir pe Maria fata sa după Radu: alt fecior al lui Brâncoveanu.”, scrie Gheorghe Șincai (1754-1816). Maria Cantemir era minoră, avea doar 6 ani; nunta urma să se facă în anul 1714, la împlinirea vârstei de 14 ani a viitoarei mirese. Logodna Mariei Cantemir, nepoată de frate a lui Dimitrie Cantemir (1674-1723; aprilie 1693 și 1710-1711), nu s-a finalizat prin căsătoria cu al treilea fiu al lui Vodă Brâncoveanu, din cauza nenorocirii care s-a abătut asupra Casei lui Brâncoveanu Vodă la anul 1714. “Porni deci bietul Principe, cu Doamna sa [Marica-Maria Brâncoveanu, c1661-1729], cu cei patru fii, Doamna [Ana I. Balș] celui mai vrâstnic [Constantin II] cu un băiețaș [Constantin III], precum și 4 gineri [Șerban Greceanu, Iordache Crețulescu, Nicolae Ruset și Constantin Băleanu], rămânând în București soțiile [Ilinca, 1681-?; Safta, 1687‑1747; Ancuța, c1691-1730 și Smaragda, 1696-?] acestora cu copiii. …În aceeași zi de Paști avu loc la Constantinopol arestarea fiicei lui Brâncoveanu [Bălașa, 1693-1752], care sosise de curând cu soțul ei [Manolache Lambrino] să conducă în Valahia fata [Maria, 1700-1757] lui Cantemir [Antioh], logodnica fratelui ei [Radu]. … și o închiseseră în apartamentul femeilor din închisoarea Ceauș-Emini, iar pe soțul ei la Bașbaclnculi, adică la executorul debitorilor Sultanului”, a scris Anton-Maria Del Chiaro (1650-?), secretarul lui Vodă Brâncoveanu. Cartea Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia, scrisă în limba italiană și dedicată Papei Clement al XI-lea (1649-1721; 1700-1721), a fost publicată la Veneția, în anul 1718. Beizadeaua Constantin II era frate cu Ștefan (1685-15 august 1714), Radu (1690-15 august 1714) și Matei (1702-15 august 1714). Domnitorul Constantin Brâncoveanu, în zi de mare praznic ortodox, Sânta Marie Mare, 15 august 1714, a fost decapitat la Stambul, la porunca Sultanului Ahmed III (1673-1736; 1703-1730), împreună cu toți cei patru fii brâncoveni, precum și cumnatul lui Vodă, frate vitreg cu Marica Doamna, marele vistiernic Ianachie Văcărescu (c1650-15 august 1714). Reiterăm că prin Constantin III (1707-1762), mare comis (1730, 1739), mare stolnic (1732, 1735), mare paharnic (1745-1747), mare logofăt (1748-1752), mare spătar (1753-1755), mare ban al Olteniei (1757-1758), prinț al Sfântului Imperiu, fiul lui Constantin II și al Anei I. Balș, cât și prin nepotul Anei și a lui Constantin II, Emanuel Manolache C. Brâncoveanu (c1750-1811), mare căminar (1762), mare paharnic (1769, 1777), caimacam al Valahiei și mare ban al Olteniei (1802), prinț al Sfântului Imperiu, numele de familie Brâncoveanu, pe linie genealogică directă – bărbătească – a mai dăinuit în Țara Românească până în anul 1832. Ultimul Brâncoveanu a fost Marele Ban Grigore (1767-27 aprilie 1832), mare paharnic (1795-1796), logofăt (1799-1800), mare logofăt (1800), mare vornic (1804), mare ban de Oltenia, mare vistier (1833-1827), prinț al Sfântului Imperiu. Sora lui Grigore E. M. Brâncoveanu, Elena E. M. Brâncoveanu, căsătorită Cantacuzino-Pașcanu (1787-1809) a fost mama străbunicii lui Matei Ghe. Balș, pe linie maternă, Elisabeta C. Cantacuzino-Pașcanu (1805-1874), căsătorită Știrbei; ea era strănepoata lui Constantin III Brâncoveanu și stră-strănepoata Anei I. Balș și a Beizadelei Constantin II Brâncoveanu.
În concluzie, Profesorul Matei Ghe. Balș, purtător de gene mușatine și brâncovane, este, pe linie maternă, un urmaș mușatin din a 19-a generație de la Bogdan I (Fig. 6), respectiv a 15-a generație de la Ștefan cel Mare (Fig. 7), 
cât și urmaș brâncovan, fiind stră-stră-stră-stră-strănepot de-al lui Constantin Brâncoveanu (Fig. 8), 
dar și strănepot al lui Știrbei Vodă (Fig. 9),
precum și al 10-lea urmaș direct al primului Domn Ghica din Țările Române – Gheorghe Ghica Vodă. Iar pe linie paternă, este stră-stră-stră-strănepot al lui Lupu I. Balș, care era cumnat cu Constantin II Brâncoveanu și unchi de soră, prin Ana I. Balș, al lui Constantin III, unic nepot de fiu al Domnitorului Brâncoveanu Constantin! Matei Ghe. Balș mai era, tot pe linie paternă, și stră-strănepotul lui Vodă Ioniță Sandu Sturdza (Fig. 10), 
prin străbunica Elencu Sturdza, căsătorită Balș, fiică a primului Domn pământean al Moldovei după domniile fanariote!
Matei Ghe. Balș s-a căsătorit cu Lucia V. Cantacuzino (1913-1976). Soții Balș au avut o fată, Marina (n.1938) și un băiat, Ion (n.1942). Marina M. Balș, de profesie arhitect, se căsătorește cu arhitectul Flaviu Agarici, și au doi copii. Ion M. Balș devine inginer; se căsătorește cu Ilinca, fiica marelui chirurg român Ion Juvara (1913-1996). Ion M. Balș și Ilinca Balș, născută Juvara, au doi copii. Andrei I. Balș va urma Politehnica, devenind inginer, iar Alexandra I. Balș va fi studentă la Medicină în Laussane și va ajunge după absolvire medic pediatru. Cei patru nepoți, Balș și Agarici, la rândul lor, sunt moștenitori de gene mușatine, brâncovane, știrbești, sturdzești și ghiculești.
După pensionare, Profesorul Matei Balș a continuat activitatea medicală, cu jumătate de normă, în secția pe care a condus-o timp de 34 de ani (1941-1975), drept apreciere a valorii sale profesionale venite din partea elevului Alexandru Duminică Moisescu, devenit profesor. De asemenea, Profesorul Matei Balș ține conferințe în Țară și străinătate, petrece timp cu familia – soția Lucia, copiii Ion și Marina și nepoții, cu toții stabiliți în Elveția, la Geneva.
Profesorul Balș a scris, în afară de articole și monografii de specialitate, și memorialistică, “Întâmplări și povestiri din viața unui medic”, care din păcate nu a fost publicată. Prin generozitatea moștenitorilor, cele scrise au ajuns a fi citite de către un elev al său, Mircea Angelescu, care a scris și publicat “Răsfoind caietele de memorii ale profesorului Matei Balș”, din care cităm un fragment pus în pagină de către Matei Gheorghe Balș, fragment ce parcă a fost scris ieri, într-atât este de veridic și pentru zilele noastre:
“În viața mea am văzut multe. Am cunoscut mulți oameni. Am trăit foarte multe și variate situații. Am avut frecvente preocupări. M-am luptat adesea cu morile de vânt sau pe românește cu tembelismul administrativ, cu puterea incompetenței și iresponsabilității unor persoane. Am emis păreri care cu siguranță nu sunt admise de unii și care supără pe mulți, dar pe care le-am scris ca să-mi descarc sufletul.”
Profesorul Doctor Matei Gheorghe Balș a murit la 19 aprilie 1989, la Geneva.
Bibliografie SELECTIVĂ:
- Ureche Grigore, Letopisețul Țării Moldovei, https://www. biblioteca pe mobil. ro. pdf
- Costin Miron, Letopisețul Țării Moldovei De la Aron Vodă Încoace, ediție critică de P. P. Panaitescu, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, https://upload.wikipedia.org! pdf
- Neculce Ion, Letopisețul Țării Moldovei, https://gavrylytza.f.res.woldpress.com.pdf
- Kirițescu Constantin, Istoria războiului pentru reîntregirea României, volumul I – II, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
- Angelescu Mircea, Răsfoind caietele de memorii ale Profesorului Matei Balș, Editura Viața Medicală Românească, București, 2007
- Balș Matei, Terapia Infecției, Editura Medicală București, 1976
- Balș Matei, Antibioticele, Ediția a II-a, Editura Medicală București, 1965
- Balș Matei, Laboratorul clinic în infecții, Editura Medicală, București, 1982
- Rosetti Radu, Amintiri, Editura Humanitas, 2017, https://humanitas.ro/pdf
- Gorovei S. Ștefan, Movileștii, Casa Noastră Movilească, vol. I, seria Movileștii, Istorie și spiritualitate românească, ediția a 2-a – Suceava: Mușatini, 2013
- ***https://www.myheritage.com
- ***https ://www.geni.com
