Proiecte ambițioase, rezultate modeste…

0

Sfârşitul de veac XX avea să înregistreze în ultimul său deceniu un moment “istoric” al mult anunțatei politic Reforme sanitare, cu care partidele îşi trâmbiţau programele care în scurtă vreme aveau să ajungă fie uitate, fie crunte dezamăgiri pentru electorat.

Ne referim în rândurile noastre la venirea “pe lume” a Caselor de Asigurări de Sănătate, instituţii copiate – s-a spus la vremea respectivă – după modelul Bismarck iniţiat cu un secol în urmă de “Cancelarul de fier” al Germaniei. Persoane din vârful ierarhiei politice din ţara noastră, și mai puţin specialişti din domeniul practicii medicale, au efectuat în anii premergători “momentului” vizite de studiu şi docu-mentare pentru aprofundarea problemei.
Treptat s-a conturat un model “românesc”, ce concepea şi a dat iniţial viaţă nu unei singure instituţii, ci mai multora, după cum interesele politice şi de grup au cerut-o. În timp, sub presiunea scandalurilor, fiindcă în România lecţia înţelepciunii, a inteligenţei şi a interesului public nu obţine decât cu greu o minimă lumină, s-a ajuns la o oarecare unificare formală, fără a fi anulate însă interesele.
S-o spunem clar. Voci lucide şi pricepute, am spune cu oarecare emoţie chiar competente, au gândit Instituţia Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) ca una autonomă şi independentă, aproape cu regimul unei bănci, dar persoane obscure au sărit ca arse: “Cum, să scape controlului politic, de partid?”. Pentru că boala cu sechelele ei predecembriste nu se vindecase, cum constatăm frecvent şi după două decenii. Şi atunci s-a născut hibridul pe care-l moştenim. De fapt, politizarea şi controlul politic al Caselor de Asigurări de Sănătate s-a exercitat încă din primul moment. Pepiniera de “activişti” a fost indubitabil Ministerul Sănătăţii şi filialele sale judeţene, Direcţiile de Sănătate Publică. Pro memoria, primul preşedinte al Casei Naţionale a fost unul din secretarii de stat, reprezentant al PNŢ-CD. Similar s‑au petrecut faptele şi în judeţele ţării.
La vremea respectivă, când se căutau cu înfrigurare “devotaţii” pentru Instituţia Naţională, mi s-a propus să intru în “staff-ul” ce se organiza, ademenirea fiind girată în primul rând de retribuţiile ispititoare. Am refuzat, spunând că astfel de instituţii, pentru a avea şansa de a merge bine, trebuie să îndeplinească trei condiţii indispensabile: să nu fie politizate sau manipulate politic, să fie conduse de specialişti de cea mai bună calitate profesională, iar aceştia să fie de o moralitate, integritate şi cinste ireproşabile. Cum eram convins de inexistenţa acestor condiţii, am refuzat să lucrez într-o astfel de instituţie, deși oferta era atractivă din punct de vedere material.
Din nenorocire, perioada de aproape două decenii de viaţă a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, ca şi a celor judeţene, cu convulsiile, dezordinea, ermetismul gestionării fondurilor, moralitatea dubioasă și fenomenele de corupţie ce s-au ivit, aveau să-mi dea dreptate. Recentul episod informatic din luna ianuarie nu a făcut decât să confirme disfuncţionalităţile şi chiar eşecurile, dacă avem în vedere lipsa de transparenţă a gestionării fondurilor, datoriile cronice către firmele furnizoare de medicamente şi materiale sanitare, uriaşele accize nerezolvate, retribuţiile personalului medico-sanitar neachitate la timp, asistenţa medicală de o calitate tot mai îndoielnică în pofida fondurilor tot mai mari cheltuite. Toate acestea sunt indiciile unui eşec de mari proporţii, bumerang împotriva milioanelor de asistaţi ce trebuie să plătească tot mai mult din propriul buzunar costurile unor servicii mereu reformate, dar din ce în ce mai puţin eficace. La toate acestea se adaugă şi ideea ca bugetul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate să fie fagocitat, pierzându-şi urmele în oceanul bugetului general consolidat, ca şi nefericita propunere de subordonare a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate Ministerului Sănătăţii, ceea ce anulează orice posibilitate de control din partea asiguraţilor, cei ce ţin în spate, în fapt, aparatul birocratic.
Iar toate acestea sunt doar o parte a unor rezultate modeste ale unor proiecte ambiţioase clădite precum castelele de nisip…
Prof. Dr. Sebastian Nicolau
Editia print luna Februarie 2011

About Author

Prof. Dr. Sebastian Nicolau

Comments are closed.