Radu Rășinar, AstraZeneca: Piața farma va crește în medie cu 10% în următorii cinci ani

0

Piața farma din România își va continua creșterea în următorii cinci ani, afirmă dr. Radu Rășinar, președintele companiei AstraZeneca, estimând o medie anuală a creșterii de 10%, pe fondul decalajului dintre nivelul pieței în țările învecinate și acoperirea existentă în România. Președintele companiei a menționat că, la finalul anului, produsele AstraZeneca vor reprezenta aproximativ 5% din totalul industriei farmaceutice și a vorbit despre investiția de până la 500.000 de dolari în „Young Health Programme”, inițiativa dedicată promovării unui stil de viață sănătos în rândul liceenilor, program care începe în această toamnă.

Cum caracterizați piața farma, pe finalul anului 2011 ?

Piața farmaceutică din România este un mediu de business dificil și greu predictibil pentru că, probabil nu doar specific industriei farma, cele mai multe decizii se iau peste noapte, fără o pregătire prealabilă.

Cum considerați că va fi afectată industria de noua taxă claw-back ?

În condițiile economice dificile prin care trecem, cred că taxa claw-back poate fi o măsură temporară, şi, de asemenea, cred că industria are capacitatea de a înțelege că taxa va ajuta la traversarea acestei perioade. Totuşi, pentru varianta propusă sunt necesare câteva modificări pentru a o face implementabilă, astfel încât să servească scopurilor pentru care a fost propusă şi nu pentru acoperirea unor deficienţe de bugetare.

Una dintre modificările care ar trebui realizate este stabilirea unui plafon care să facă taxa predictibilă. Nu e nimic mai rău în momentul în care administrezi ceva decât lipsa de predictibilitate, decât faptul că nu poţi calcula impactul final al unei măsuri. Un plafon de 10% ar putea fi o soluție destul de bună și ar putea transforma o astfel de taxă, care altfel ar fi abracadabrantă, într-o situație win-win-win pentru stat, pentru companii, care pot să planifice, și pentru pacienți, care să nu fie afectați în niciun fel.

O altă modificare ce se impune este baza taxării, nivelul de preţ la care se aplică; aici cred că este o scăpare, până la urmă. În textul aprobat al ordonanței se presupune că producătorii de medicamente ar trebui să plătească o taxă care ar trebui să acopere și adaosurile comerciale ale lanțului – ale farmaciilor și distribuitorilor. În domeniul medicamentului, unde prețul este reglementat la nivel de producător, adaosul comercial la nivel de distribuție și adaosul la nivel de farmacie, unde chiar nu poți să intervii pe lanț, să prevezi o taxă în care producătorul trebuie să acopere porțiunile celorlalți agenți economici este o greșeală copilărească și bănuiesc că va fi corectată.

Cum vă așteptați să evolueze piața în următoarea perioadă ?

Analiza pieței scoate în evidență câteva lucruri clare. În ţară există o foarte mare nevoie medicală neacoperită; spun medicală pentru că, în afară de medicamente, putem lua în considerare celelalte arii ale asistenţei medicale, care se situează la o mare distanţă faţă de ţările din jur. Nu compar asistenţa medicală din România cu cea din Franţa sau vestul Europei, ci cu Ungaria, Cehia sau Polonia.

Speranța de viață la naștere în România este cu zece ani mai mică decât în țările din Europa, mortalitatea evitabilă este de câteva ori mai mare, cheltuielile cu medicamentele per capita sunt la jumătate față de Ungaria, Polonia și Cehia. Aceste elemente arată că, fiind parte din Uniunea Europeană, cu bunele și cu relele ei, oamenii citesc, au acces la informații, încep să prețuiască sănătatea, să considere că dacă ești sănătos ești mai productiv, poți să lupți, să muncești, să îți faci o viață mai bună.  Nevoia de medicamente și de sănătate reprezintă un fapt cu care, orice ai face, administrativ nu ai cum să te lupți. Cred că din această cauză, tendința va fi ca România să recupereze distanța în primul rând față de țările din jur, și apoi şi față de celelalte. Așadar, piața va continua să crească tocmai pentru că este atât de mică față de celelalte țări, pentru că este acoperită atât de puțin.

Cred că în cinci ani de zile media compusă de creștere a pieței farma, indiferent de intervențiile economice sau macroeconomice și din cauza necesității acoperirii dife­renței față de țările din jur, va fi undeva în jur de 10%.

La cât estimaţi comerțul paralel ?

Nu pot estima, depinde foarte mult de aria terapeutică de care vorbim, de diferențele de preț față de țările din vestul Europei, dar cred că este o parte importantă care e în creș­tere doar din cauza gradientului de preț în care România are prețurile cele mai mici sau printre cele mai mici din Europa.

Prof. dr. Cristian Vlădescu a declarat în ultimul număr al Medica Academica faptul că este posibil să se introducă mecanismele cost-volum și cost-volum-rezultat. Care considerați că va fi efectul ?

Ultima reviziuire a unei liste de compensate s-a întâmplat în 2008. De atunci sunt peste o sută de medicamente care au intrat în asistența medicală a pacienților din alte țări și nu au intrat încă în România. Din punctul meu de vedere, mecanismul cost-volum sau un alt instrument luat în discuție pentru a analiza și, în cele din urmă, pentru a accepta prezența medicamentelor inovative pe piață este necesar și nu poate decât să mă bucure. Nu are importanță dacă va fi mecanismul cost-volum sau o altă decizie, însă cred că accesul la medicamentele inovative este o realitate și un semn de progres, un semn al faptului că îți pasă de cetățenii tăi. Dacă vorbim, principial, că aceasta este o cale prin care ne interesează să evaluăm accesul medicamentelor inovative la compensare pentru pacienții români, atunci salut această inițiativă; cred că e foarte bună.

Cum gestionează AstraZeneca problema termenelor lungi de plată ?

Aceasta este o realitate și o problemă foarte mare pentru că sunt termene de plată cum nicăieri nu mai există. Pentru a pune în practică acest model de business trebuie să găsești resursele intern. Sunt termene de un an de zile, deci companiile acoperă consumul pentru un an de zile al medicamentelor respec­tive. O întrebare de bun simț ar fi cât te costă să finanțezi o astfel de întârziere. Trebuie să găsești resursele respective – este greu, e diferit, dar ce este ușor poate să facă oricine. Trebuie să te adaptezi, până la un punct. Fiecare dintre cei care joacă își decide limita de suportabi­litate sau strategia pe care o adoptă.

Care sunt obiectivele de business pe care vi le propuneți pentru 2012 ?

Acestea sunt, în primul rând, cele legate de accesul la medicamente, de felul în care industria reușește să fie un partener al autorităților și al pacienților astfel încât accesul la medicamente să fie echilibrat; modul în care reușim, de exemplu, să convingem că această taxă claw-back este un instrument bun, necesar pentru o perioadă, din care toată lumea are de câștigat; felul în care transmitem mesajul legat de rolul genericelor într-o piață farma și nu discutăm teme false în care se spune că România are un acces la generice limitat. E o greșeală, nu este adevărat. România se află cel puțin în top cinci al celor mai prietenoase țări pentru intrarea genericelor, însă dezbaterile din țară transmit mesajul exact pe dos. Nu cred că mai există vreo țară care să aibă genericul compensat din momentul în care intră în piață, pentru că acum ai preț de referință pe toate listele de compensate. Însă mesajul în presă este cu totul altul!

România are nevoie de medicamente și o să continue să aibă pentru că oamenii înțeleg că sănătatea înseamnă o viață mai bună. Dacă reușești să fii un partener și să asiguri un mediu echilibrat între accesul la inovație și medicamente generice acolo unde le este locul, o taxă claw-back rezonabilă, mecanismele de compensare, termenele de plată, cred că nu poate să fie decât „win-win” pentru toată lumea. Acesta este obiectivul meu de business. Restul este „business as usual”.

Pentru textul integral vezi ediţia print Medica Academica,  luna Decembrie 2011.

About Author

Raluca Bajenaru

Leave A Reply