Close Menu
    Facebook X (Twitter) Instagram
    Trending
    • Vaccinarea anti-HPV în România, mult sub obiectivul OMS
    • Un nou CEO la Monza Ares
    • Hematologii cer trasee mai rapide spre diagnostic și registre moderne de pacienți
    • Investigații respiratorii gratuite în București și Timișoara
    • Regina Maria invită bărbații la service
    • AI avantaje, AI vulnerabilități
    • Fiona Sartoretto Verna, arhitect, director vânzări SARTORETTO VERNA Farmacia la nivelul următor – un Hub de sănătate
    • Ministrul Sănătății susține instalarea roboților BD Rowa în spitale
    Medica Academica
    • Home
    • Leadership
      • Premiere româneşti în medicina universală
    • Știri
    • Strategii in sanatate
    • Vox patientis
    • Medicalia
    • Opinii
      • Bibliofilia
      • E-health
      • Educatie
      • Fonduri Europene
      • Institutii Europene
      • Invatamant European
      • Istorie
      • Lexmedica
      • Pantheon
      • Puncte de vedere
      • Replici inconfortabile
    Medica Academica
    You are at:Home»2009»Răspunderea juridică a chirurgului

    Răspunderea juridică a chirurgului

    0
    By Redactia Medica Academica on November 17, 2009 2009, Lexmedica

    Autor dr. Gheorghe Borcean, Tratat de Chirurgie
Generală, volumul 8, sub redacţia prof. dr. Irinel Popescu,
Editura Academiei Române

    Relaţia între artă şi morală, ştiinţă şi tehnologie, în medicină, implică un cod moral intrinsec (adevărul obiectiv) şi un cod moral extrinsec (adaptarea ştiinţei la nevoile omului şi la viaţa socială).
    Ca şi în exerciţiul ştiinţei, în medicină algoritmul este următorul:p_42_lex
    • acumularea de fapte,
    • evaluarea lor,
    • stabilirea de ipoteze,
    • transformarea lor în teze de lucru.

    Vom vedea mai departe că există posibilitatea de a găsi diferenţe în calitatea percepţiei faptelor şi a situaţiilor, în calitatea intelectuală şi în capacitatea de sinteză între unul sau mai mulţi medici, lucru ce se poate exprima printr‑un deficit de diagnostic şi de terapie şi poate fi acuzat de pacientul pretins prejudiciat. În toate acestea algoritmul de mai sus este comun ştiinţei şi artei.

    Nici juridic şi nici comportamental, medicul nu este, nu poate şi nu trebuie să fie exonerat de obligaţiile sale de cetăţean şi de răspunderea faptelor sale. Nici chiar normele de deontologie nu fac excepţie de la acest principiu. „Deontologia medicală, ca ştiinţă a indatoririlor profesionale, nu trebuie privită şi înţeleasă ca o morală a profesiunii medicale, ci ca o particularitate a moralei unei societăţi referitoare la această profesiune. Prin urmare, medicul nu trebuie înţeles ca un cetăţean al societăţii cu privilegii deosebite, ci ca un profesionist cu sarcini şi atitudini etice specifice, rezultate din caracterul social şi uman al profesiunii sale şi din condiţiile în care şi-o exercită” (Scripcaru G., Terbancea M. – Medicină legală – Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1970, pag. 41).

    Într-o societate dată are loc particularizarea pe diverse domenii ale vieţii sociale, de exemplu exercitarea unei profesiuni. Se degajă astfel norme etice referitoare la exerciţiul profesiei medicale, care, prin individualitate, pretind o anumită singularizare. Similar, pe plan juridic, sistemul de drept în vigoare îşi diversifică prevederile pentru o cât mai bună reglementare a tuturor activităţilor menţionate. Se conturează, astfel, în cadrul dreptului unei societăţi, normele eticii medicale şi cele ale dreptului medical, sub numele generic al deontologiei medicale.

    Pe lângă mesajul continuu al respectabilităţii profesiei medicale şi de apărare a intereselor profesioniştilor, trebuie să transmitem clar societăţii şi certitudinea existenței unui corp eficient şi perfect încadrabil în normele generale ale obligaţiilor medicului, în toate domeniile de activitate. Aceasta nu va face decât să sporească credibilitatea acţiunilor noastre individuale şi colective.
    În drept, corelarea faptului medical cercetat, cu principiile ab-stracte (ale dreptului), nu se poate face decât prin criteriologii bioetice specifice.

    Morala naturală nu ne pune totdeauna la adăpost de rău şi de aceea este nevoie de intervenţia dreptului pentru a ne dovedi superiori condiţiei noastre, adesea precare.
    Medicul – chirurgul, ca orice liber profesionist, poate greşi. Despre cazurile în care greşeala are consecinţe juridice, se ocupă capitolul de faţă.

    Este dificil pentru orice judecător să discearnă într-un domeniu în care, de cele mai multe ori, nu are cunoştinţe teoretice şi nici experienţă. Indiferent de instanţa de judecată, obiectivele cerute sunt:
    • definirea mecanismului de trecere de la riscul potenţial la fapta prejudiciabilă şi în a cui sarcină cade ea;
    • estimarea importanţei pre-ju-diciului în relaţia de cauzalitate, după criteriile obişnuite de reparare a vătămărilor corporale.

    “O nedreptate făcută unuia este o ameninţare adusă tuturor”
    Montesquieu.

    În clarificarea (luminarea) instanţei, rolul expertului este determinant. Raportul expertului trebuie să fie logic, loial, bazat pe înlănţuirea faptelor până la concluzii.

    Trei întrebări se pun cu precădere expertului: competenţa, experienţa şi precauţia intimatului.
    Competenţa este rezultatul unei formări adaptate la indicaţia, realizarea şi supravegherea unui act medical. Ea se apreciază după diplome și calificarea la colegiul medicilor, în procesul de educaţie medicală continuă.

    Experienţa este rezultatul practicării regulate a unei tehnici bine stabilite, conform unui protocol validat. În acest domeniu, mai mult ca orice, expertul apreciază cunoştinţele practicianului în ceea ce priveşte riscurile şi prevenirea lor.

    Precauţia este o formă a conştiinţei sociale vizând reducerea riscurilor şi restabilirea unui raport de încredere în jurul practicilor, a tehnologiilor şi a celor care le manipulează.
    Instanţa, oricare ar fi ea, este ţinută să sancţioneze greşeala calificată, fără însă a obstrucţiona, prin excese, dezvoltarea practicii medicale. Juridicizarea în exces a faptelor chirurgicale a dus, în timp, la o tot mai mare protecţie juridică a pacientului şi la o tot mai slabă protecţie medicală.

    (continuarea în numărul viitor)

    Share this:

    • Share on X (Opens in new window) X
    • Share on Facebook (Opens in new window) Facebook

    Related

    Redactia Medica Academica

    Related Posts

    Cel mai mare congres de chirurgie oculoplastică din lume, la București

    Asistență tehnică din partea OMS pentru un nou cadru legal în sănătate

    Ponderas: 3 milioane de euro pentru Programul Integrat de Chirurgie Minim Invazivă și Robotică

    Comments are closed.

    Tarus Media
    • Echipa
    • Board Consultativ
    • Evenimente
    • Chestionare EMC
    • Magazin online
    Legaturi utile
    • Five Plus Art Gallery
    • Cabana Cascada Retezat
    • Pensiunea Anastasia Jurilovca
    • Farmaceutica Remedia
    • Farmaciile Remedia
    Pagina Facebook
    Loading...
    Medica Academica se adreseaza profesionistilor din sistemul de sanatate iar afirmatiile din materialele publicate in revista sunt exclusiv responsabilitatea autorilor si nu reprezinta un punct de vedere al institutiilor in care lucreaza acestia. TARUS Media SRL este operator de date cu caracter personal (Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal - 24150/13.07.2012) STANDARDE DE PUBLICARE

    Type above and press Enter to search. Press Esc to cancel.

    Loading Comments...

    You must be logged in to post a comment.