Criza economică globală este o reală ameninţare asupra funcţionării sistemelor de sănătate din întrega lume.
În aprilie 2009, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a emis o declaraţie înainte de reuniunea G20 de la Washington, în care specifica faptul că nu se ştie clar ce influenţă va avea criza asupra ţărilor cu venituri mici şi economii emergente, „dar predicţiile sunt pesimiste”.
Margarita Chan, directorul general al OMS, declara, într-o alocuţiune privind impactul crizei financiare în sănătate, că „în ţările în care monedele locale sunt devalorizate, costul importurilor creşte. În această situaţie, medicamentele esenţiale vieţii pot deveni indisponibile”. De exemplu, în unele ţări afectate de tuberculoza multirezistentă la medicaţie, costurile medicamentelor sunt crescute, ceea ce reprezintă a ameninţare la adresa sănătăţii publice, iar consecinţele sunt dincolo de graniţele naţionale.
În ţările cu venituri mari, marcate de îmbătrînirea populaţiei, s-au anticipat creşteri ale cheltuielilor de sănătate şi pensii. Accesul la serviciile de sănătate este un drept fundamental şi o responsabilitate a guvernelor din întreaga lume. OMS a făcut un apel spre găsirea unor soluții care să menţină integritatea sistemelor pentru a ne proteja de ameninţările transfrontaliere, cum ar fi pandemia şi bolile emergente, fenomene care îngrijorează toate naţiunile. Gunther Leiner, președintele European Health Forum Gastein, a atras atenţia asupra impactului pe care criza financiară îl are asupra sistemelor de îngrijiri şi asupra sănătăţii individuale. El a subliniat faptul că turbulenţele economice nu ar trebui să clatine naţiunile de la angajamentele care stau la baza sistemului sanitar”
Consolidare şi nu expansiune
Efectele crizei financiare se fac resimţite şi în sistemul de sănătate românesc.
Piaţa investiţiilor medicale din România nu face nici ea excepţie, fiind afectată de criza mondială. Radu Gorduza, strategic manager General Electric Healtcare, a explicat că „totuşi, vânzările de echipamente medicale sunt mai puţin afectate, având în vedere că există şi alte surse de finanţare cum ar fi bugetul de stat, fonduri structurale, parteneriate public-private.
La nivelul anului trecut, piaţa vânzărilor de echipamente medicale din România s-a ridicat la 200 milioane de euro, însă această cifră nu este foarte exactă, deoarece nu sunt instrumente de monitorizare a ei, cum există în cazul pieţei medicamentelor. Din punct de vedere al investiţiilor, în acest an de criză, se pune accent pe consolidare şi mai puţin expansiune ”.
Tichetele de sănătate
Efectele crizei financiare să se facă resimţite şi în sistemul sanitar public. Pe fondul creşterii numărului de şomeri, a scăderii salariilor și a măsurii de micşorare a contribuţiei la asigurările sociale de sănătate, bugetul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate a înregistrat o scădere cu 1,3 miliarde de lei în acest an faţă de anul trecut. De fapt, recesiunea economică a avut un cuvânt greu de spus şi asupra procentului alocat din PIB sănătăţii, acesta fiind în anul curent de numai 3,2%.
„Totuşi, există şi câteva posibile variante de soluţii pentru acoperirea mai bună a necesarului financiar pentru sectorul sanitar, cum ar fi introducerea tichetelor de sănătate, a asigurărilor suplimentare sau revenirea la vechea cotă de contribuţie la fondul naţional de asigurări sociale de sănătate”, a declarat Augustus Costache, purtătorul de cuvânt al CNAS.
Asigurările complementare
Marian Ghinescu,
director Siemens România,
“Introducerea asigurărilor complementare de sănătate este una din soluţii. Piaţa privată este pregătită pentru acest lucru, peste 15% din piaţa serviciilor medicale fiind ocupate de operatorii privaţi. Dinamica serviciilor private este alertă în oraşele mari, unde necesităţile sunt pe potrivă. În momentul de faţă, pacientul nu are alternativă, în sensul că el plăteşte şi se aşteaptă să beneficieze de servicii medicale de calitate, lucru care nu se întâmplă. Sistemul de stat este depăşit din punct de vedere managerial.
De aceea este bine ca toţi factorii implicaţi, oficialităţi, directori de spital, operatori privaţi etc. să se aşeze la masă pentru a discuta posibilitatea introducerii sistemului privat de sănătate. Apariţia acestuia presupune, în principal, acceptarea deductibilităţii şi definirea pachetului minimal de servicii medicale. Astfel, pacientul ar avea posibilitatea să opteze pentru un anumit spital, un anume medic, o aparatură sau o investigaţie pe care le doreşte. Pentru servicii de înaltă performanţă, cum ar fi radioterapia, românii nu ar mai pleca în Ungaria. Este mai important să consumăm serviciile medicale în ţară.
Sofia Zainea,
Country Communications Manager, IBM Romania
“Este nevoie de un sistem sanitar inteligent; IBM a adus si continuă să aducă contribuții semnificative pentru domeniul sănătății cu ajutorul inovațiilor tehnologice; contribuie la reforma privind asistența medicală și la transformarea sistemului de sănătate; IBM ajută sistemul sanitar mondial să devină mai interconectat, instrumentat și inteligent. IBM este lider de peste 50 de ani în tehnologia pentru domeniul sănătății.
Competiţie reală
Prof. dr. Cristian Vlădescu,
director general al Şcolii Naţionale
de Sănătate Publică şi Management Sanitar
“Consider că sistemul sanitar românesc are nevoie de o schimbare fundamentală prin introducerea unei competiţii reale, bazată pe costuri şi calitatea serviciilor medicale.. Există o soluţie foarte asemănătoare cu cea a pensiilor private. Sistemul a fost introdus de ţări ca Olanda şi Slovacia. În principiu, este vorba de colectarea banilor publici într-un fond central, ca şi până acum. Spre deosebire de situaţia actuală, când CNAS împarte banii în propriul sistem, aici intervin companiile de asigurări private. Fondul central public alocă banii unor asiguratori privaţi (pot fi case private).
Populaţia nu plăteşte niciun leu în plus. În funcţie de numărul de persoane asigurate, operatorul privat primeşte o sumă de la CNAS şi intră în relaţii contractuale cu spitalele. Astfel, apare o concurenţă între operatori. Pot fi şi companii care operează în Uniunea Europeană. Nu ar fi nevoie nici de un pachet minimal de servicii ci, așa cum este peste tot în UE, de servicii negative, adică de cele care nu sunt decontate. Astfel, dispare coplata oficială si neoficială, se aplică descentralizarea spitalelor si se monitorizează costurile şi calitatea actului medical.
