Regele Charles al III-lea – Gene basarabe și mușatine (I)

Un popor care nu-și cunoaște istoria este ca un copil care nu-și cunoaște părinții. Nicolae Iorga

Cei care l-au auzit pe fostul Prinț Charles, în prezent Regele Charles al III-lea al Marii Britanii și Irlandei de Nord, spunând, cităm aproximativ: “…amintirea lui Vlad Țepeș mă face să mă simt în România ca acasă”, s-or fi întrebat de ce a spus aceste cuvinte?! Ce a spus regele este un adevăr istoric pe care noi, românii, trebuie să-l spunem cu tărie și celor care nu vor să-l audă! Drept pentru care, un colectiv entuziast face cercetări de genealogie mușatină și basarabă de aproape doi ani. Noi nu suntem istorici, suntem medici – chirurgi toracici –, dar înainte de toate suntem români. Români care suntem pasionați de Istoria Neamului nostru și nu numai; prin ce cercetăm și scriem nu avem pretenții de prioritate și nicidecum de exclusivitate!

În cele ce urmează o să vă prezentăm ce am constatat, ce am găsit scris în scrieri precedente, în unele relatări contradictorii, dar care merită pe deplin să vi le spunem, fiind datori să vă informăm. Pentru ușurința lecturii o să împărțim linia genealogică al lui Vlad Țepeș în două părți: filiera valahă și filiera transilvano-germano-britanică, iar pe aceasta din urmă o vom analiza pe trei părți subsecvente.

De la început, ne readucem aminte că Vlad Țepeș (1431-1476; 1448, 1456-1462, 1476), pe linie paternă, a fost stră-stră-strănepotul lui Basarab I (1269-1352), Primul Domn al Valahiei (1310-1352), iar pe linie maternă stră-stră-strănepotul lui Bogdan I, Voievod al Maramureșului (1330-1342; 1355-1359) și Domn al Moldovei (1363-1365-1367). Tatăl lui Țepeș Vodă a fost Vlad II Dracu (1392/1394-1447), cavaler al Ordinului Dragonului (13 decembrie 1341), de la care i se trage și numele, iar mamă i-a fost Cneajna/Vasilisa Mușat, fiică a Voievodului Alexandru cel Bun al Moldovei (? -1433; 1400-1432) și soră bună cu Bogdan al II-lea (1409-1451; 1449-1451), tată al lui Ștefan cel Mare (1438/1439-1504), Domn al Moldovei (1457-1504). Vodă Țepeș și Ștefan Vodă erau veri primari pe linie maternă, respectiv paternă!

Vlad Țepeș a avut trei frați: Mircea II, Radu cel Frumos și Vlad Călugăru.

Mircea II Dracula (1428-1446) a fost asociat la domnie de către tatăl său, din primăvara până în vara/toamna anului 1442. În anul 1442, Valahia a fost invadată de către oștile lui Iancu de Hunedoara (c1406-1456), ce-l vor urca pe tron pe Basarab al II-lea (? -1458; iunie 1442-martie 1443). În primăvara anului următor Vlad II Dracu, cu sprijin turcesc, își detronează vărul; frații lui Mircea II, Vlad și Radu, rămân ostatici la turci. Mircea II, având calități militare deosebite, a participat la Bătălia de la Varna, 10 noiembrie 1444, trimis de tatăl său în fruntea unui corp de oaste format din 4000 de oșteni; după înfrângere, Mircea II s-a retras spre Dunăre; în anul 1445 a recucerit Cetatea Giurgiu, ce era ocupată de otomani. În anul 1447, relațiile dintre Vlad II Dracu și Iancu de Hunedoara se deteriorează; voievodul transilvan invadează din nou Valahia și-l urcă în Scaun pe Vladislav II (? -1456), în prima domnie, decembrie 1447-octombrie 1448. Mircea II a fost capturat, torturat și îngropat de viu de către susținătorii noului domn. Nu după mult timp a fost asasinat și Vlad II Dracu, în mlaștinile de la Bălteni/Periș, Ilfov.

Un alt frate bun, mai mic, al lui Vlad Țepeș, a fost Radu cel Frumos (1437-1475), Domn al Valahiei în patru rânduri (1462-1473; decembrie 1473-martie 1474; martie-vara 1474; octombrie 1474-ianuarie 1475). Radu cel Frumos era  favoritul Sultanului Mahomed al II-lea (1432-1481; august 1444-septembrie 1444; 1451-1481). Radu Vodă a fost ultimul socru al lui Ștefan cel Mare; Maria Voichița (1457-1511), nepoată de văr primar, a fost cea de a treia soție a lui Ștefan Vodă. Ea va fi mama lui Bogdan cel Orb (1479-1517), Domn al Moldovei (1504-1517).

Vlad Călugărul (c1425-1495) a fost cel mai mare fiu al lui Vlad II Dracu și al Doamnei Călțuna; el era frate vitreg cu Mircea II Draculea, Vlad Țepeș și Radu cel Frumos. Vlad Călugărul a ajuns Domn al Valahiei după moartea fraților săi vitregi; a domnit în două rânduri: septembrie-16 noiembrie 1481 și aprilie 1482-septembrie 1495.

Au existat o serie de necunoscute, care în parte au fost/sunt pe care de a se descifra, în ceea ce privește urmașii lui Vlad III Draculea, dar în special în privința soțiilor și al numelor mamelor copiilor lor. De la început distingem, așa cum am spus mai sus, două filiere genealogice ale descedenților săi: filiera valahă și filiera transilvano-germano-britanică.

A. Filiera valahă

Filiera valahă are mai puține incertitudini decât segmentul transilvan al celei de a doua linii genealogice Draculea. Astfel, această primă linie genealogică a început cu Mihnea/Mihail, cel mai vârstnic dintre fiii lui Vlad Țepeș, cunoscut de către noi ca Mihnea cel Rău; s-a născut în Transilvania, înainte de anul 1462, dintr-o mamă necunoscută, care nu ar fi fost căsătorită legal cu Vlad Draculea. Noi, cu îngăduința dumneavoastră și a istoricilor consacrați, ne întrebăm dacă mama lui Mihnea nu ar fi putut fi principesa transilvană Cneajna Bathory de Ecsed, prezentată pe unele filiere genealogice ca fiind soție a lui Vlad Țepeș, Doamnă a Valahiei. O regăsim în legenda Cetății Poenari, în care se spune că Doamna lui Țepeș Vodă s-a aruncat în gol, din cetate în râul Argeș, pentru a nu cădea în mâinile turcilor, în anul 1462. Ipoteza noastră ar fi caducă, din moment ce istoricul Constantin Rezachevici (1943-2021) ne spune că mama necunoscută a lui Mihnea s-a căsătorit cu Dracea armașul, din Mănești, de pe Colentina, astăzi suburbie a orașului Buftea. Astfel, armașul Dracea a devenit tată vitreg pentru băiatul lui Vlad Draculea. După moartea lui Vlad Țepeș, Mihnea și tatăl vitreg găsesc adăpost la turci, după cum scrie Constantin Rezachevici; iar între anii 1482 și 1483 se găsea la Curtea regală din Buda, a lui Matei Corvin, împreună cu fratele său vitreg Vlad Draculea/Draculya, fiu legitim al lui Vlad III Țepeș și al Juzstynei Szilagy, vară primară a regelui maghiar; ambii frați erau orfani de tată.

După moartea lui Radu IV cel Mare (1467-1508; 1495-1508), văr primar cu Mihnea, pe linie paternă, Mihnea ocupă tronul de la Târgoviște pe o perioadă foarte scurtă de timp, de sub doi ani (aprilie 1508-octombrie 1509); în timpul domniei sale un mare număr de boieri a ajuns sub paloșul/securea călăului. Mihnea cel Rău a fost detronat de către boierii Craiovești, sprijiniți de către cel care l-a ajutat să urce în Scaunul Valahiei, Mehmet bey, pașă de Nicopole, fiu a lui Mihailoglu Ali bey (1425-1507), care l-a capturat pe Mihaly Szilaghyi la Pojejena, pe Clisura Dunării, în anul 1460. Unchiul după mamă al Regelui Matei Corvin și al Juzstynei Szilaghi a fost dus la Constantinopol și decapitat din ordinul Sultanului Mahomed al II-lea. Aceeași soartă cruntă a avut-o și Mihnea cel Rău, la Sibiu, la 12 martie 1510; a fost asasinat în fața Bisericii Catolice după ce a ieșit de la liturghie. Mircea III nu a reușit să-și salveze tatăl, dar i-a ucis pe doi dintre atacatori și l-a rănit grav pe ucigașul Dimitrie Jaskici, de origine sârbă. Mihnea cel Rău a fost înmormântat în Biserica Catolică în fața căreia a fost omorât; mormântul său s-a păstrat până în zilele noastre și reprezintă o dovadă certă că Mihnea Vodă trecuse la catolicism, precum făcuse la un moment dat și tatăl său, Vlad Draculea, în anul 1475. Pe mai departe filiera valahă Draculea s-a perpetuat prin fiul lui Vodă Mihnea, Mircea III (? -1534), Domn al Valahiei (octombrie 1509-februarie 1510), și copiii săi Alexandru II Mircea (1529-1577), supranumit Oaie Seacă, deoarece a impus bir pe oile sterpe, Domn al Valahiei (iunie 1568-aprilie 1574 și mai 1574-aprilie 1577), și Petru Șchiopu (1537-1594), Domn al Moldovei în patru rânduri, între anii 1574 și 1591. Ruxandra, fiica lui Mihnea cel Rău și sora lui Mircea III, a fost cea de a treia soție a lui Bogdan cel Orb; nu au avut copii.

Linia genealogică Vlad III Țepeș va continua prin fiul lui Alexandru II Mircea, Mihnea II Turcitul (1564-1601), Domn al Valahiei în două rânduri (septembrie 1577-iulie 1583 și aprilie 1585-mai 1591); după mazilire a trecut la islamism, primind numele de Mehmed/Mehmet bey, devenind pașă de Nicopole. Cu toate acestea, fiul său Radu Mihnea, născut la Constantinopol în anul 1586, a ajuns Domn în Țările Române în șase rânduri, de patru ori în Valahia (noiembrie 1601-martie 1602; aprilie-mai 1611; septembrie 1611-august 1616 și august 1620-august 1623), și de două ori în Moldova (iulie 1616-februarie 1619 și august 1623-ianuarie 1626). Radu Mihnea Vodă a murit în Scaunul Moldovei la 13 ianuarie 1626; a fost adus la București de către fiul său, Alexandru Coconul, aflat în prima domnie în Valahia, și înmormântat la Mănăstirea Sfânta Troiță. Piatra de temelie a acestei mănăstiri, cunoscută în popor sub numele de Mănăstirea Radu Vodă, a fost pusă de către Alexandru II Mircea, urmat în construcția și înzestrarea materială a așezământului mănăstiresc de fiul Mihnea II Turcitul, nepotul Radu Mihnea și strănepotul Alexandru Coconul. Doi ctitori, Alexandru II Mircea și Radu Mihnea, își dorm somnul de veci în Mănăstirea Radu Vodă. Menționăm că Mihnea cel Rău ridicase, în timpul domniei sale, o primă biserică din lemn, pe colina de după București, așa cum este scris în cronică. Pe bună dreptate așezământul poate fi considerat o ctitorie Dracula.

Alexandru Coconul (1611-1632) a fost Domn în Valahia între anii 1623 și 1627, iar în Moldova a domnit din iunie 1629 până în aprilie 1630. A existat un moment fără precedent în istoria Țărilor Române: prima domnie a lui Alexandru Coconul (1623-1627) în Valahia, și a doua în Moldova a lui Radu Mihnea (1623-1626), care de fapt a fost o Unire, ce a durat patru ani, când în cele două Principate au domnit tată și fiu, tatăl fiind de facto Unic Domn! Alexandru Coconul a murit la 26 iunie 1632 la Constantinopol; el este considerat ultimul vlăstar genealogic al lui Vlad III Țepeș ce a ocupat tronul Valahiei.

Mihnea III (1613-1660), Domn al Valahiei (martie 1658-noiembrie 1659), nu are o descendență certă din Vlad III Țepeș/Draculea; după unii, tata lui Mihnea III ar fi putut fi Radu Șerban (?-1620; 1602-1610, iunie-septembrie 1611) sau Mircea Ciobanul (?-1559; 1545-1552, 1553-1554, 1558-1559). Unul dintre boierii Craiovescu a susținut că Mihnea III este în realitate un cămătar grec, deci un impostor genealogic!

În cele ce urmează o să încercăm să vă prezentăm într-o manieră logică și pe înțelesul tuturor primul segment al filierei genealogice transilvano-germano-britanice, plecată de la Vlad III Țepeș/Draculea, filieră care, așa cum a spus fostul Prinț Charles, actualmente Regele Charles al III-lea, a ajuns până în Regatul Unit!

B. Filiera transilvană

După atacul de noapte (17 iunie 1462) împotriva taberei lui Mahomed al II-lea, care a scăpat cu viață doar unui mare noroc – Țepeș Vodă a confundat cortul Sultanului cu al celor doi mari viziri: Ishak Pașa și Mahmud Pașa –, Domnitorul valah s-a retras la poala Munților Carpați unde a așteptat ajutorul promis de Matei Corvin. Ajutorul nevenind, Vodă a trecut munții în Transilvania, unde a fost arestat, în noiembrie 1462. Motivul?! Este subiect de dezbatere până în ziua de astăzi – se crede că ar fi existat o înțelegere secretă între regele maghiar și sultan. În fapt, Matei Corvin l-a acuzat pe Vlad III Țepeș că ar fi trimis o scrisoare lui Mahomed al II-lea, în care îi propunea o alianță împotriva maghiarilor; înscrisul era un fals plăsmuit de către un sas din Brașov. Scrisoarea a fost citită de Matei Corvin legatului papei Pius al II-lea (1405-1464; 1458-1464), care se afla la Buda din toamna anului 1462. În plus, regele maghiar l-a acuzat pe Vodă Țepeș de toate atrocitățile posibile, tablou sinistru creat de către sașii brașoveni și răspândit prin Europa cu ajutorul lui Matei Corvin. Legatul fusese trimis la Buda pentru a investiga cauzele neorganizării Cruciadei promise de Corvin, și pentru care scop Papa de la Roma trimisese o sumă mare de bani. Trebuiau găsite cauze credibile ale morții în fașă a Cruciadei; țapul ispășitor perfect fusese ales Domnitorul valah!

Nicolae de Modrussa (1427-1480) l-a cunoscut personal pe Vlad Țepeș: “… pe tiranul acesta Dracul, nume cu care ei numesc diavolul, l-am văzut captiv pe când îndeplineam funcția de legat al Papei Pius al II-lea pe lângă regele hunilor [ungurilor]”.

În raportul destinat informării papei Pius II despre cele investigate și constatate la Buda, Modrussa face o descriere plastică a aspectului fizic al lui Vlad III Țepeș: “Nu era prea înalt de stat, dar foarte viguros și zdravăn, cu o înfățișare crudă și fioroasă, nasul mare și vulturesc, nările umflate, pielea feței fină și roșietică, gene foarte lungi care înconjurau ochii verzi și larg deschiși, pe care sprâncenele negre și stufoase îi făceau amenințători; chipul și barba rase, în afara mustății. Tâmplele ieșite măreau volumul capului. Un gât de taur lega ceafa mare de umerii lați, pe care cădeau pletele negre și cârlionțate.” Această creionare veridică a unui Domnitor român de către un martor ocular este unică în Istoria noastră! (Vezi Fig. 1)

Figura 1 – Vlad III Țepeș Draculea

Cert este că Vlad Țepeș, în decursul anilor (1462-1476), a trăit în Transilvania și Ungaria, aflându-se în custodia lui Matei Corvin, în regim de detenție pentru o perioadă scurtă la Alba Iulia, după care la Vișegrad. După 12 ani regele maghiar l-a reabilitat pe ex-domnitorul român, recunoscându-l ca Voievod legitim al Valahiei, în anul 1475. Reabilitarea și trecerea la catolicism i-au permis să se căsătorească și să întemeieze Familia Draculya, cât și să obțină spijin militar maghiar pentru reocuparea tronului de la Târgoviște.

Despre această perioadă din viața lui Vlad Țepeș părerile istoricilor sunt împărțite în privința soției/soțiilor, cât și a copiilor Draculea. Astfel, Alexandru Simon (n. 1979) susține că Vlad Țepeș a fost căsătorit de două ori, prima dată în anul 1462 și a doua oară în anii 1474/1475. Prima soție ar fi fost o fată, din afara căsătoriei, a lui Iancu de Hunedoara, cu alte cuvinte soră vitregă cu Matei Corvin; a doua, pe nume Juzstyna Szilagy, era vară primară cu regele maghiar, dar care ar fi fost, după cele scrise de Simon, “stearpă, precum regina Beatrix”, cu care urma să se căsătorească regele Ungariei, la 22 decembrie 1476.

Matei Cazacu (n.1946, Sinaia), în cartea Dracula, scrie că la moartea sa, Vlad Țepeș a lăsat o văduvă și trei băieți: Mihnea, Mircea și Vlad. Noi, deși nu suntem istorici, căutăm să identificăm personajele nominalizate. Văduva lui Țepeș Vodă, sigur, este Juzstyna/Ilona Szilaghyi (1410-1483), fiica lui Osvath Szilaghyi de Horogseg/Orosin, Timiș (1424-?), ce era frate cu Erzsébet/Elisabeta Szilaghyi de Horogseg (c 1410 – 1483), soție a lui Iancu de Hunedoara și mama lui Ladislaus/Lazslo Hunyadi/Corvin (1431-1457) și a lui Matia/Matei Hunyadi/Corvin, precum și soră cu Mihaly Szilaghyi de Horogseg (1400-1460) și Ladislaus/Lazslo Szilaghyi de Horogseg (? – 1455). Mihaly Szilaghyi a fost colaborator militar apropiat al lui Iancu de Hunedoara, a participat la toate campaniile și bătăliile împotriva turcilor: Varna – 1444, a doua Bătălie de la Câmpia Mierlei/Kosovo Polje – 1448, Belgrad – 1456; a avut un rol hotărâtor în urcarea pe tron a nepotului de soră Matei Corvin în ianuarie 1458. A fost conte de Horogseg și Bistrița, ișpan de Timiș, ban de Macso, regent al Ungariei în anul 1458 – 1459. După pierderea Bătăliei de la Baziaș – 1460, a fost capturat la Pojejena, 8 noiembrie, de către Mihailoglu Ali bey și decapitat la Constantinopol, la 28 decembrie 1460, în Ziua Tuturor Sfinților, din ordinul lui Mahomed al II-lea, învinsul din urmă cu patru ani, 1456. În acel timp, Mihaly Szilagyi era Căpitanul Cetății Belgrad!

Mihai Florin Hasan, bazându-se pe un document din anul 1496, susține că tatăl Juzstynei a fost fratele cel mic Szilaghyi, Ladislaus/Laszlo, ucis într-o ambuscadă organizată de către despotul sârb George Brancovici (1377-1456/1457) la 10 decembrie 1455; Mihaly Szilaghyi a reușit să se salveze. Dat fiind faptul că Juzstyna a rămas orfană de mic copil, la circa un an, ar fi fost înfiată de către Osvath, fratele mai mare al lui Laszlo; asta ar explica dubla paternitate. Hasan spune că prima căsătorie a lui Vlad a avut loc în primăvara anului 1462, după campania de succes din sudul Dunării împotriva turcilor; soția aceasta ar fi murit în anii 1472-1473. A doua soție a lui Vlad Draculea a fost Juzstyna Szilaghyi, pentru care a cumpărat o casă la Pecs; cei doi soți au avut un băiat, Vlad Draculya.

Primul băiat, amintit de către Matei Cazacu, este Mihnea cel Rău, despre care am scris mai sus. Un al doilea băiat, primul legitim, a cărui nume nu este cunoscut, presupus a se fi chemat Mircea, conform tradiției românești în care nepotului i se dădea numele bunicului, în acest caz Mircea cel Bătrân (1355-1418; 1386-1395 și 1397-1418). Acest fiu Draculea ar fi avut drept mamă pe o fiică nelegitimă a lui Iancu de Hunedoara, soră vitregă cu regele Matei Corvin. La anul 1482, tânărul se afla în suita episcopului romano-catolic de Nagy Varad/Oradea Mare, Janos Filipec (1431-1509; 1476-1490). Presupusul numit Mircea, posibil, a îmbrățișat cariera de cleric; din păcate a murit de tânăr, la vârsta de 18-19 ani.

Al treilea băiat, al doilea legitim, menționat de către istoricul Matei Cazacu, este Vlad Draculea/Țepeluș Draculea (? -1505); el este primul născut al familiei mixte româno-maghiare Draculya. Tot Matei Cazacu mai scrie că ar mai fi existat un fiu bastard al lui Țepeș Vodă, pe nume tot Mircea; obiceiul acordării numelui ce a aparținut unui fiu/fiică decedat/ă unui alt nou-născut/ă era întâlnit la români, cât și la alte popoare. Logic, cunoscând cutuma credem că se poate întări ipoteza că pe copilul lui Vlad Draculea, mort la vârsta adolescenței, 18-19 ani, îl chema Mircea. Fiul celui de-al doilea Mircea, Vasian Draculea (Vasily) a fost călugăr copist, care pe la anul 1538 copia cronici în Rusia. Acest călugăr ar fi stat la originea familiilor Rahmaninov, Volokishin și Volkov. De fapt, în tradiția Rahmaninov s-a păstrat legenda că rahmaninovii își au originea într-un nepot al lui Ștefan cel Mare, Vasily, supranumit Rahmanin/Rahman.

Dar să revenim la Vlad Draculea/Draculya. Mama sa a fost Juzstyna/Ilona Szilaghyi, căsătorită cu Vlad Țepeș pe la sfârșitul anului 1475 sau începutul celui următor, 1476. Juzstyna era la al doilea mariaj. Primul soț al Juzstynei a fost Venceslas/Ladislaus Pongracz de Szentmiclos/Sânnicolau , pe care regele l-a forțat să-i cedeze proprietățile sale din Ungaria Superioară/Slovacia și să primească în schimb moșii din Transilvania, confiscate de la familii maghiare răzvrătite. Ladislaus Pongracz a murit în anul 1474, lăsându-și soția în conflicte de moștenire cu foștii proprietari, deposedați de către vărul ei primar, Matei Corvin. Vlad Draculea, reabilitat și căsătorit cu o vară primară a regelui maghiar, a cumpărat o casă la Pecs, ce va fi cunoscută sub numele de Drakwyahaza/Casa Dracula. Nu este exclus ca fiul lui Vlad și al Juzstynei, Vlad Draculya, să se fi născut în această casă în anul 1476 sau 1477.

În primăvara anului 1476, Vlad Țepeș a luptat în Bosnia împotriva otomanilor, împreună cu despotul sârb, aliat al lui Matei Corvin, Vuk Grugurevic Brancovici (c1439-1480), reușind să elibereze Srebenica, Kustat și Zvornik. După cum se știe, Mahomed al II-lea a invadat Moldova în iunie 1476, după ce în anul precedent, 1475, pe gerul Bobotezei, otomanii au suferit o catastrofală înfrângere la Podul Înalt, Vaslui. Bătălia dintre Ștefan cel Mare și Mahomed al II-lea a avut loc la Războieni, la 26 iulie 1476; pierderile în oameni au fost mari de ambele părți, în așa măsură încât oasele morților au albit câmpul de luptă. De aici derivă numele de Valea Albă, în limba română, ce are un corespondent semantic identic în limba turcă, Akdere. În fapt, victoria lui Mahomed al II-lea a fost o victorie incompletă, parțială, am putea spune a la Pirus. Ștefan Vodă nu a fost capturat, ci s-a retras în partea de nord-vest a Moldovei, în apropierea graniței cu Polonia, unde a organizat o a doua armată moldavă. Cetățile Suceava, Neamț și Hotin au rezistat asediilor turcești. În luna august o oaste maghiară condusă de Izstvan/Ștefan Bathory de Ecsed (1430-1493), Voievod al Transilvaniei (1471-1493), a intrat în Moldova, unindu-se cu oastea lui Ștefan cel Mare, și l-au obligat pe Mahomed II să se retragă. Vlad Țepeș și Vuk Brancovici au participat la luptele împotriva turcilor din Moldova.

Ștefan Bathory și Ștefan cel Mare l-au reinstalat pe tronul Valahiei pe Vlad Țepeș, în a treia domnie, după ce au învins pe Laiotă Basarab cel Bătrân (c1444-1480) în Bătălia de la Rucăr și au ocupat Târgoviștea, la 8 noiembrie 1476, iar Bucureștiul la 26 noiembrie. După retragerea grosului trupelor maghiare și moldovene, Laiotă Basarab s-a reîntors cu ajutor turcesc. Vlad Țepeș a fost capturat și ucis la sfârșitul lunii decembrie 1476 sau început de ianuarie 1477. Capul lui Țepeș Vodă a fost trimis sultanului Mahomed al II-lea, la Istanbul, drept trofeu de război. Trupul fără de cap al Domnitorului Vlad III Țepeș se crede că ar fi fost înmormântat la Mănăstirea Snagov sau la Mănăstirea Comana.

Juzstyna Szilaghyi, rămasă văduvă a doua oară, a fost nevoită să se recăsătorească de încă două ori, din motive patrimoniale. Al doilea soț a fost Paul/Pal Suki, fapt atestat documentar, la 26 ianuarie 1479; Suki a decedat în același an.  După doi ani, în 1481, Juzstyna se recăsătorește a patra oară cu Johannes/Janos Erdely de Somkereki/Șintireag. Al patrulea soț i-a supraviețuit Juzstynei, care a murit în anul 1497.

Revenim la fiul legitim al lui Vlad Țepeș și al Juzstynei Szilagyi, Vlad Draculya/Țepeluș Draculya, despre care spuneam mai sus că, foarte probabil, s-a născut în Casa Draculea de la Pecs. Data nașterii nu este cunoscută, dar având în vedere căsătoria părinților lui la sfârșitul anului 1475 sau începutul de an 1476, Vlad s-a născut în anul 1476 sau în prima parte a anului 1477. Nu este exclusă o dată mai târzie, la început de toamnă 1477, întrucât se presupune că Juzstyna Szilaghyi l-ar fi însoțit pe Vlad Țepeș în campania din Valahia și ar fi asistat la urcarea sa, cea de a treia, în Scaunul de domnie de la Târgoviște, în noiembrie 1476. Vlad Draculya a avut trei frați vitregi, doi după mamă: Gaspar și Peter Pongracz, și unul după tată, Mihnea cel Rău, la care s-ar mai putea adăuga cei doi Mircea!

Se știe că Vlad Draculya împreună cu fratele său vitreg, Mihnea/Mihail Draculea, s-au aflat în anii 1482-1485 la Curtea lui Matei Corvin de la Buda. Vlad a copilărit și a crescut împreună cu Ioan Corvin (1473-1504), fiul nelegitim al regelui maghiar. Mama sa a fost Borbala/Barbara Edelpeck (? -1495), pe care Matei Corvin a cunoscut-o la Viena, în anul 1470, la Curtea arhiducelui de Austria și împărat al Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană, Frédéric al III-lea (1415-1493; 1440-1493). De la arhiducele-împărat a rămas un aforism plin de înțelepciune: ”Învață să suferi fără să te plângi, acesta este singurul lucru pe care eu pot să te învăț!” De educația lui Ioan Corvin s-au ocupat bunica sa paternă, Erzsébet/Elisabeta Szilaghyi, care l-a îndrăgit foarte mult, lăsându-i drept moștenire întreaga sa avere. Dat fiind faptul că regina Beatrix de Aragon/Neapole (1457-1508; 1476-1490) nu a născut un moștenitor pentru tronul de la Buda, Matei Corvin l-a declarat pe Ioan Corvin ca fiu legitim, nominalizându-l drept moștenitor. Magnații maghiari au prestat un jurământ de fidelitate. Mama sa vitregă, regina Beatrix, a făcut tot posibilul pentru a zădărnici planul soțului-rege. S-a opus căsătoriei lui Ioan Corvin cu Bianca Maria Sforza de Milano (1472-1510). Căsătoria a avut loc la 25 noiembrie 1487, prin procură; s-a deplasat la Milano episcopul romano-catolic de Nagy Varad/Oradea Mare, Janos Filipec.

Vlad Draculea și Ioan Corvin erau în relații apropiate, amândoi aveau pasiune pentru vânătoare. Așa s-ar putea explica, datorită prieteniei, și căsătoria lui Vlad cu Neacșa Ujlaki, despre care nu avem date, dar care este posibil să fi aparținut familiei Ujlaki, ce avea o poziție înaltă în regatul maghiar. Moartea prematură a regelui Matei Corvin, la 6 aprilie 1490, posibil otrăvit de către regina Beatrix, a avut consecințe dramatice pentru Ioan Corvin, care a pierdut tronul Ungariei.

Dieta maghiară, cu toate că prestase un jurământ de fidelitate către Ioan Corvin, l-a ales rege pe Vladislavus/Ulaszlo al II-lea Jagello (1456-1516; 1490-1516). La 6 luni, 4 octombrie 1490, după moartea primului soț, Matei Corvin, regina văduvă Beatrix și-a prezervat titlul de regină a Ungariei pe încă 10 ani (1490-1500), prin căsătoria cu noul rege. Tot ea a intervenit pe lângă Papa Alexandru al VI-lea Borgia (1431-1503; 1492-1503) pentru a anula căsătoria prin procură dintre Ioan Corvin și Bianca Maria Sforza; desfacerea căsătoriei a avut loc la 11 noiembrie 1493.

În cele din urmă, după pierderea aproape a întregii averi moștenite de la bunica Erzsébet/Elisabeta Hunyadi și de la tată, Ioan Corvin prestează omagiu către regele Ulaszlo II. Cu toate aceasta, este deposedat și de titlul promis de rege al Bosniei; i se acordă demnitatea de ban al Croației și al Slavoniei. Ioan Corvin s-a căsătorit cu contesa Beatrix Frangepan de Veglia (1480-1510). Căsătoria a avut loc în anul 1496, la 10 martie. Cei trei copiii născuți, Erzsébet (21 decembrie 1496-ianuarie 1508), Kristof (august 1499-17 martie 1505) și Matyas (1504-1505), au murit în copilărie. Ioan Corvin a decedat la 12 octombrie 1504, la vârsta de 31 de ani, 6 luni și 6 zile! Kristof Corvin a fost ultimul descendent, pe linie bărbătească, al Casei Hunyadi/Corvin!

În urmă cu un an, în 2021, s-a deschis mormântul lui Ioan și Kristof Corvin de la Mănăstirea Lepoglava, Croația, pentru a se preleva probe ADN. Haplogrupurile Y-ADN a celor doi Corvin, tată și fiu, au fost identificate în mai 2022. Urmează a se deschide mormântul comun de la Biserica Szent Izstvan/Ștefan din Szekesfehervar/Alba Regală pentru a se descoperi, pe baze genetice, osemintele regelui Matei Corvin. Mormântul regelui a fost vandalizat în timpul ocupație turcești a Ungariei!

După urcarea pe tron a regelui Vladislavus II Jagello, Vlad Draculya a avut o relație încordată cu acesta, mai ales după anul 1495. Aflând de moartea lui Vlad Călugărul, frate vitreg cu Vlad Țepeș, Vlad Draculya a organizat, fără știrea regelui Ungariei, o expediție în Valahia, pentru a se urca pe tronul părintelui său. Vlad Draculya a fost învins de către Radu cel Mare, fiu și urmaș al lui Vlad Călugărul. Era prima bătălie între membrii Casei Drăculeștilor pentru ocuparea tronului Valahiei. Vlad Draculya și Radu cel Mare erau veri primari, vitregi. Vlad Draculya a murit în anul 1505, la un an după trecerea peste Styx a prietenului său din copilărie, Ioan Corvin!

În urma căsătoriei lui Vlad Draculya cu Neacșa Ujlaki s-a născut Wladislaus III/Vlaicu III (Ludovicus/Laszlo Draculya) de Sintești. El este menționat într-un document din anul 1511. Sintești este un sat în județul Timiș, aparținând de comuna Margina, la nord de Bega, în apropierea Transilvaniei; din Margina ar fi fost Elisabeta de Margina/Morzsinai Erzsebet, soția lui Voicu (Vajk) și mama lui Iancu de Hunedoara. Ruda apropiată a lui Iancu de Hunedoara, Nicolae Olahus (1493-1568), episcop de Eger (1543-1548), episcop de Zagreb (1543-1548), arhiepiscop de Strigoniu/Esztergom (1553-1562), Primat al Ungariei și cardinal din anul 1562, cancelar regal, guvernator și regent al Ungariei, scrie că la Margina a fost un oppidum – centru administrativ fortificat.

În plus, din cele scrise de către Nicolae Olahus și citate de istoricul Ștefan Andreescu (n. 1947, București) în cartea sa, Vlad Țepeș Dracula. Între legendă și adevăr istoric, aflăm că marele umanist și prelat romano-catolic de origine română era un Basarab: “…în această țară din vremurile strămoșilor noștri până în vremea noastră au fost două familii, la început născute din aceeași spiță: una a Dăneștilor, de la Dan voievod, cealaltă a Drăculeștilor, de la Dragu [Vlad Dracu] …Mânzilă (Manzilla) din Argeș, care ținea de nevastă pe Marina, sora aceluiași Ioan voievod [Huniade]; avea, între alții, doi copii: unul pe nume Stanciul, care avea și el feciori pe Dan și Petru; altul Stoian, adică Ștefan. Acesta a avut băieți pe mine și pe Matei, iar fete pe Ursula și pe Elena. Dracula, ajungând pe tron, prinse în cursă pe unchiul meu, Stanciu, și-l ucise cu securea. Ștefan, băiat încă, ca să scape de tirania lui, cu ajutorul lui Dumnezeu, a fugit la regele Mateiaș [Corvin] care, după cum am auzit chiar de la tatăl meu, …hotărâse în dese rânduri să-l ducă cu oastea și să-l puie pe tron. Dar tatăl meu, văzând că desele schimbări ce se fac acolo pentru a ajunge pe tron sunt primejdioase, a preferat să se însoare în Transilvania cu mama mea, Barbara Hunszar, și să ducă o viață privată, decât să ajungă pe tron și expus la o mie de primejdii, să fie ucis, cum au fost străbunii săi.” Ștefan a fost judecător regal la Orăștie, după ce și-a încheiat cariera militară de ofițer în oastea regelui maghiar. Din cele scrise de către Nicolae Olahus, concluzionăm că tatăl său, Ștefan, era nepot de soră al lui Iancu de Hunedoara, iar Nicolae era nepot de văr primar al lui Matei Corvin. Tatăl și fiul făceau parte din Dinastia Basarab, ramura Dăneștilor!

Wladislaus III Draculya de Sintești (? – 1526) s-a căsătorit cu Ilona Zrínyi/Zrinsky; ei au avut trei băieți: Vlad/Ladislaus, Ioan/Ivan Vezure și Mose. Ladislaus și Ioan Draculya de Sintești sunt menționați într-o patentă de înobilare emisă de către Ferdinand I de Habsburg (1503-1564), arhiduce de Austria (1521-1564), rege al Ungariei și Boemiei (1526-1564), împărat al Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană (1558-1564) și principe al Transilvaniei între anii 1551-1561; frate cu Carol Quintul (1500-1558; 1516-1556). Cei doi frați înnobilați trăiau în acel timp în Banat, la Sintești.

Tot atunci este elaborată și pajura familiei: un scut pe care sunt reprezentați trei colți de lup și o sabie încovoiată; scutul este încoronat, iar deasupra coroanei stă scris DRACULYA (Fig. 2). Pajura este similară cu a Bathoreștilor. După cucerirea Banatului de către turci (1552), familia Draculya se mută în secuime. La anul 1554 este consemnat că Ladislaus Draculya și soția sa Anna sunt stăpâni ai satelor Band și Sicule de Mureș. Ulterior, urmașii lor se stabilesc în zona Prundu Bârgăului; una dintre urmașe se va căsători în Hațeg, la Râu de Mori.

Figura 2 – Pajura familiei Draculya

Vlad/Ladislaus a fost căsătorit cu Anna Vass de Csege (c 1500 – ?); din căsătoria lor s-au născut un băiat și o fată: Basarab și Borbala. Basarab Draculya a fost tatăl Zamfirei, care s-a măritat cu Barbu III Craiovescu, ban al Craiovei între anii 1534 și 1535. Borbala Bilcy Draculya (? -1562) a fost a doua soție a lui Mihaly  Kornis de Homorodszentpal (c1534-1582), fiica lor Vanesca Kornis s-a căsătorit cu Gaspar I Kendeffy de Malomviz/Râu de Mori, fiu al al lui Laszlo Kendeffy de Malomviz, născut înainte de anul 1508, al cărui tată, presupunem, ar fi fost Mihail Kendeffy de Malomviz, căruia regele Vladislavus/Ulaszlo II Jagello i-a făcut o mare donație la 18 ianuarie 1493: “Noi, Vladislav, din mila lui Dumnezeu rege al Ungariei, Boemiei, dăm de știre, făcând cunoscut prin scrisoarea de față, tuturora la care se cuvine că noi …ținând seama de credința și de slujbele credinciosului nostru nobil Mihail Kendeffy din Râu de Mori, aduse și făcute pe măsura putinței sale mai întâi sfintei coroane acestui regat al nostru al Ungariei, iar apoi majestății noastre, am dat, am dăruit și am hărăzit amintitului Mihail Kendeffy și tuturor moștenitorilor și urmașilor săi noua donație a noastră, ogoarele, luncile și fânețele și alte pământuri arabile numite Petrila, Maleea, Rotunda și Merișor și Câmpu lui Neag aflate și stăpânite în apartenențele numitei moșii Râu de Mori în districtul Hațeg din comitatul Hunedoara și într-adevăr fânețele și pământurile prin mijlocul cărora curg două râuri …numite Jiu, și în a căror stăpânire netulburată același Mihail Kendeffy susține că s-au aflat din vechime strămoșii săi și se află el însuși chiar și acum …și de asemenea dăm, dăruim și hărăzim cu drept de veci în chip nestrămutat spre a-l ține, stăpâni și, de asemenea, a avea în chip veșnic și de nestrămutat fără a vătăma dreptul altuia, prin tăria acestei scrisori a noastre, care am pus să fie întocmite în chip de privilegiu, după cum vi s-a adus la cunoștință.” După cum puteți observa din lectura textului regal, această zisă donație este în fapt o reconfirmare a dreptului de proprietate pe moșia Râu de Mori, pe care Mihail Kendeffy de Malomviz/Râu de Mori a moștenit-o de la strămoșii săi, români. Primul strămoș al lui Mihail Kendeffy înregistrat în documente a fost Nicolae Cândea, care a trăit la cumpăna veacurilor XIII/XIV, pe la anul 1300. Fiul său, Mihail Cândea, a fost executat în urma ordinului dat de către voievodul Transilvaniei, Andrei Lucky (c1310-1359; 1344-1350), iar proprietățile sale au fost confiscate; urmașii săi au obținut cu mare greutate retrocedarea acestora, prin bunăvoința regelui Ludovic cel Mare (1326-1382; 1342-1382). Bunăstarea familiei Cândea a crescut progresiv în secolul al XV-lea. În anul 1404, Kende/Cândea Janos/Ioan de Malomviz/Râu de Mori a primit o donație din partea regelui Sigismund de Luxemburg (1368-1437; 1387-1437), “novo donatio” – Nuksora/Nucșoara, în Țara Hațegului; iar la anul 1430, Cândeștii primesc dreptul de administrație asupra vămii de la Porțile de Fier ale Transilvaniei. Pe parcursul secolului al XV-lea, ei au participat la toate bătăliile regatului maghiar, drept pentru care: “Noi, Ioan Hunyadi, în numele și persoana înălțatului nostru domn Ladislau [Postumul, 1440-1457], rege ales al Ungariei [1453-1457] și fiul lui Albert [1397-1439], răposatul rege ungar [1437-1439], ca guvernator al acestei țări, dăm de știre tuturor celor ce se cuvine că noi, dorind să răsplătim cu binevoitoare răsplată pe cei vrednici și mai ales pe aceia care în ducerea înainte a treburilor acestei țări s-au arătat treji și zeloși, atât cu sfatul cât și cu fapta, am cumpănit credința dovedită în mai multe rânduri, slujbele credincioase, vredniciile, dragostea față de noi și faptele vitejești ale lui Ioan, fiul lui Cânde de Maromvyz, ale lui Cânde fiul lui Cânde, ale lui Vasile, Chendriș și Nicolae, fiii susnumitului Ioan, prin care s-au străduit se slujească sfintei coroane a Ungariei, precum și nouă, în foarte multe locuri și la timpul cuvenit, atât în expedițiile începute de noi, cât și în cele regești.” Este scris în actul de donație semnat de către regentul/guvernatorul Ungariei, Iancu de Hunedoara (c1407-1456)!

Revenind la Vanesca Kornis și la soțul ei, Gaspar I Kendeffy, ambii cu rădăcini genealogice românești, remarcăm că influxul genetic românesc va continua la urmași. Astfel, fiul lor Gaspar II Kendeffy de Malomviz (1607-c1630) s-a căsătorit cu o purtătoare de gene basarabe și mușatine, Zsuzsana (Zsuzsa) Bornemisza de Kapolna/Căpâlna, fiica lui Peter Bornemisza (? -c1584) și a Mariei Dracula, care era fata lui Petru Șchiopul Dracula, Domn al Moldovei în patru rânduri, fiu al lui Mircea III și nepot al lui Mihnea cel Rău (vezi Filiera valahă). Zsuzsana Bornemisza era verișoară de rangul IV cu mama soțului ei, Vanesca Kornis. Zsuzsa și Gaspar II Kendeffy au avut patru copii, doi băieți, Gabor și Miclos, și două fete, Judith și Anna. De la cei patru frați și surori vor porni patru filiere genealogice, din care trei vor ajunge la Claudia Rhedey de Kis Rhede, stră-străbunica regelui Charles al III-lea, iar a patra, plecată de la Miclos, va ajunge la o altă personalitate maghiară, Catinca/Katinka Kendeffy, căsătorită Andrassy (1830-1896), prietenă intimă a Elisabetei (1837-1898), împărăteasă a Austriei (1854-1898) și regină a Ungariei (1867-1898). Astfel, de la Gabor Kendeffy, subfiliera sa va ajunge la Nagy Varad/Oradea Mare, la mama Claudiei Rhedey. Subramurile genealogice ale Judhitei și Annei, reunite, vor ajunge la Erdoszetgyorgy/Sângeorgiu de Pădure, la tatăl Claudiei Rhedey. Vom prezenta în cele ce urmează cele trei subfiliere genealogice.

Subfiliera “Gabor”: Gabor/Gabriel Kendeffy de Malomviz (c1629-1661) s-a căsătorit cu Erzsébet/Elisabeta Kemeny. Ei vor avea un fiu, Gaspar III Kendeffy, care se va căsători cu Katalin/Krisztina Kun (Kuun) de Ozsdola/Ojdula, Harghita (1622-1742), a cărei mamă, Krizstina Racz/Rațiu (1591-c1711), era purtătoare de gene românești, basarabe și mușatine, pe care le-a preluat de la tatăl ei, Peter II/Petru Racz/Rațiu, fiul lui Adam I Racz/Rațiu de Galgo/Gâlgău (1584-1648). Adam era fiul lui Peter I/Petru Racz/Rațiu de Galgo/Gâlgău (1537-1599), căpitan în oastea lui Mihai Viteazul (1558-1601; 1593-1600), căzut în Bătălia de la Șelimbăr – 28 octombrie 1600, și al Zamfirei Logofăt/Logoffet Norocea de Szasz-Sebes/Sebeș Alba (1585-1625). Zamfira și sora sa, Velica (metresa lui Mihai Viteazul), erau purtătoare de gene basarabe și mușatine moștenite de la mama lor, Stanca/Stana Basarab (? -1601), care avea de soț pe Ioan Norocea de Pitești (? -1600). Stanca a fost una dintre fiicele lui Mircea Ciobanu, Domn al Valahiei, și a Doamnei Chiajna (1525-1588), fiica lui Petru Rareș (1483-1546), Domn al Moldovei (1527-1538 și 1541-1546). Mircea Ciobanu era fiu al lui Radu cel Mare, nepot al lui Vlad Călugărul și strănepot al lui Vlad II Dracu (vezi Filiera valahă). Zamfira Logofăt Norocea, Petru I Rațiu de Gâlgău și ruda lor apropiată, slugerul Mihail I Rațiu, au ctitorit Biserica Ortodoxă din Teiuș. Mormântul Zamfirei și al lui Petru I era, până în anul 2001, în această biserică. An în care locul lor de odihnă veșnică a fost vandalizat, pietrele tombale fiind sparte și scoase afară, iar rămășițele lor pământești îndepărtate. Prințul Charles a vizitat Biserica Greco-Catolică din Teiuș în anul 2017, însoțit de Indrei Rațiu, fiul lui Ioan Rațiu (1917-2000). Este de menționat că strămoșul lui Petru I și Adam I Rațiu de Galgo, Thomas/Toma din Nagylac/Noșlac a fost înobilat, la anul 1396, cu particula nobiliară “de Nagylac/Noșlac”, de către regele Sigismund de Luxemburg, pentru merite ostășești în lupta cu rații/sârbii răsculați; porecla Racz/Raț devine nume de familie. La un moment dat familia s-a despărțit în două ramuri, română – de Noșlac și maghiară – de Galgo. Pentru merite militare și diplomatice, Petru I Racz/Rațiu de Galgo a fost înnobilat de către împăratul Rudolf al II-lea (1552-1612; 1575-1612), în anul 1578, și de regele Poloniei, Ștefan Bathori (1533-1586; 1576-1586), în anul 1581. De asemenea, el a fost și curtean (familiaris) al Curților imperială, regală și princiară de la Praga, Cracovia și Alba Iulia. Fostul candidat la președenția României din anul 1990, Ion Rațiu, era unul din urmașii români ai lui Toma Rațiu de Nagylac/Noșlac și al lui Petru I de Galgo/Gâlgău!

Dar să revenim la Gaspar III și Katalin/Krizstina, a căror fiică Agnes Kendeffy (c1777 -?) se va căsători cu Gyorgy (Gergely), baron Inczedy de Nagy Varad/Oradea Mare, iar fiul lor, Gregor (Gergely), baron Inczedy de Nagy Varad (? -1816) și soția sa Carolina Barcsay de Nagy Barcsa/Bârcea Mare, Hunedoara (c1774-1819) vor fi părinții lui AGNES INCZEDY, baroneasă de Nagy Varad/Oradea Mare (1788-1856). Ea va fi mama Claudiei Rhedey prin căsătoria cu Ladislaus/Laszlo Rhedeye de Kis Rhede.

Subfiliera “Judith”: Judith Kendeffy de Malomviz (? -1661) se va căsători cu Sigismund Banffy de Losoncz (? -1682), a căror fiică, Agnes-Izabella, după divorțul de Acațiu Barcsay/Bârcea (1619-1691), de origine română, principe al Transilvaniei (1658-1660), se va căsători cu Georgy Kappy de Kapivar (c1634-1676). Fiica lor, Borbala Kappy, își va uni destinul cu Isztvan Thorockzay de Torockszentgyorgyi/Sângeorgiu-Colțești, Alba, iar fata acestora, Maria Thoroczay (1688-1738), se va mărita cu Laszlo Rhedey de Kis Rhede (c1684-1722), văr al ei de rangul V și stră-stră-strănepot al Anei Kendeffy de Malomviz. Maria și Laszlo au fost părinții lui Mihaly Rhedey (1720-1791), care s-a căsătorit cu Terezia Banffy de Losoncz (1756-1807), iar fiul lor, LADISLAUS/LASZLO Rhedey de Kis Rhede (1775-1835), se va căsători cu Agnes Inczedy, baroneasă de Nagy Varad/Oradea Mare. Ei vor fi părinții Claudiei Rhedey.

Subfiliera “Anna”: Anna Kendeffy de Malomviz (1533-1645) s-a căsătorit cu Pal Bornemizsa de Boros Jeno/Ineu. Fiica lor, Catherina Bornemisza, a avut drept soț pe Michael Bethlen de Keresd/Criș, Mureș, a căror fată, Judith Bethlen, se va căsători cu Michael Marcsay de Szent Marton/Sântmartin, Harghita (1584-1644). Iar fiul celor doi, Michael Marcsay, va avea o soție al cărui nume nu îl cunoaștem, cu care a avut o fată, Erzsébet Marcsay (1649-1714), care se va mărita cu Janos Rhedey de Kis Rhede (1642-1686). Fiul lor, Laszlo Rhedey (c1684-1722), se va căsători cu Maria Torokzay (vezi subfiliera Judith).

Concluzionăm că filiera genealogică basarabă și mușatină, pornită de la Vlad Țepeș și trifurcată prin Gabor, Judith și Anna Kendeffy de Malomviz/Râu de Mori, a mers pe mai departe pe cele trei căi până la părinții Claudiei Rhedey: mamă, Agnes Inczedy de Nagy  Varad/Oradea Mare, – subfiliera “Gabor”, și tată, Ladislaus/Laszlo Rhedey de Kis Rhede, – subfilierele “Judith” și “Anna”, care s-au îngemănat prin Maria Toroczay și Laszlo Redey. Ambii soți – purtători de gene basarabe și mușatine – au fost străbunicii paterni ai Claudiei Rhedey, născută la Sângeorgiu de Pădure, Marele Principat al Transilvaniei, la 21 septembrie 1821!

Frumoasa ardeleancă de origine maghiară, cu strămoși de origine română, Claudia Rhedey, contesă de Kis Rhede (Fig. 3), va duce genele basarabe și mușatine moștenite de la Vlad III Țepeș Draculea, pe mai departe, spre Germania – regatul Wurttemberg – prin căsătoria cu ducele Alexander Paul Ludwig Konstantin de Wurttenberg (1804-1885)!

Figura 3 – Claudia Rhedey, contesă de Kis Rhede

• Urmarea în numărul viitor –

Bibliografie selectivă

1. Cazacu Matei, Dracula – De l’empaleur Vlad III a l’empereur des vampirs. Ed. Tallandier, Paris, 2004, 2020
2. Simon Alexandru, Soțiile ungare ale lui Vlad III Țepeș : Rolul, impactul și receptarea unor alianțe și rivalități medievale, Anuarul Institutului de Istorie “ D. Xenopol”, Editura Academiei Române, Iași, 2011
3. Hasan Mihai Florin, Aspects of the hungarin-wallachian matrimonial relations of the forteenth and fifteenth centeries, 2012, Acta Musei Napocensis, 49/2
4. Rezachevici Constantin, Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova, Editura Enciclopedică, 2001
5. Andreescu Ștefan, Vlad Țepeș Dracula. Între legendă și adevăr istoric, Editura Enciclopedică, 2015
6. Lupescu Radu, Matyas Hunyadi from the family Origin to the Treshold of Power, Acta Musei Napocensis, 49/2, 2012
7. *** Vlad the Impaler -https://www. en. Wikipedia.org
8. *** Justina Szilagy -https://www. en. Wikipedia.org
9. *** Caudia Rhedey -https://www. hu Wikipedia.prg
10. *** Catinca Kendeffy -https://www. hu. Wikipedia.org
11. Nagy Ivan, Magyorszag Csaladai, The families of Hungary  https://www.arcanum.com/hu/online-kiadvanyok/Nagyivan-nagy-ivan-magyarorszag-csaladai-1/
12. ***https://www.Geni.com