Reglementări legale în activitatea
 de transplant

0

transplant

În România, activitatea de prelevare şi transplant de organe, ţesuturi şi celule de origine umană este reglementată de Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății. Titlul VI al legii stabileşte cadrul juridic general în care poate avea loc prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de origine umană, donarea acestora, transplantul, precum şi sancțiunile ce se aplică celor care încalcă prevederile legislative care guvernează această activitate.

În art.141 din Legea nr.95/2006 se stipulează că prelevarea şi transplantul de organe, ţesuturi şi celule de origine umană se fac doar în scop terapeutic. Este interzisă folosirea lor în alt scop decât cel terapeutic. Organizarea şi/sau prelevarea de organe şi/sau ţesuturi și/sau celule de origine umană pentru transplant cu scopul de-a obţine un profit material atât pentru persoana care donează, cât şi pentru unitatea care organizează această activitate, constituie infracţiunea de trafic de organe şi/sau ţesuturi şi/sau celule de origine umană şi se pedepseşte cu închisoare de la trei la 10 ani.

Aceeaşi pedeapsă se aplică şi pentru persoanele care achiziţionează/cumpără organe, ţesuturi şi/sau celule de origine umană pentru a le revinde în scopul obţinerii de foloase materiale. Conform legii, şi tentativa în astfel de cazuri se pedepseşte.De asemenea, pedeapsa cu închisoarea de la trei la 10 ani se aplică şi pentru cei care introduc sau scot de pe teritoriul României organe, ţesuturi, celule de origine umană, fără a fi autorizaţi în acest sens de Agenţia Naţională de Transplant. Medicii care săvârşesc astfel de fapte pot primi, pe lângă pedeapsa cu închisoare, şi alte sancţiuni pe linie profesională, cum ar fi suspendarea/retragerea autorizaţiei de liberă practică.

Un alt aspect legislativ ce trebuie avut în vedere se referă la faptul că prelevarea şi transplantul de organe, ţesuturi şi celule de origine umană se pot efectua doar de către medici specialiştii şi numai în cadrul unităţilor sanitare publice sau private special acreditate în acest sens de Ministerul Sănătăţii, la propunerea Agenţiei Naţionale de Transplant. Lista unităţilor autorizate să desfăşoare astfel de activităţi se găseşte pe site-ul Agenției Naţionale de Transplant www.transplant.ro. O foarte mare atenţie trebuie dată şi condiţiilor în care se face prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de origine umană atât de la donatorul în viaţă minor sau major, cât şi de la donatorul decedat. În acest din urmă caz, medicii care au efectuat prelevarea de organe şi ţesuturi de la o persoană decedată, au obligaţia să asigure restaurarea cadavrului şi a fizionomiei sale prin îngrijiri şi mijloace specifice, inclusiv chirurgicale dacă este necesar, în scopul obţinerii unei înfăţişări demne a corpului defunctului.

În acest sens trebuie să se urmărească cu atenţie sporită procedura prevăzută în anexele la Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Medicii specialişti şi unităţile acreditate în vederea efectuării operaţiunilor de prelevare de organe, ţesuturi şi celule de origine umană, trebuie să cunoască şi prevederile următoarelor acte normative: Legea nr.104/2003 privind manipularea cadavrelor umane şi prelevarea organelor şi ţesuturilor în vederea transplantului; Legea nr.588/2004 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Transplant; Hotărârea de Guvern nr.1841/2006; Norma emisă de Ministerul Sănătăţii Publice şi publicată în Monitorul Oficial al României – partea I – nr.763/07.09.2006 – privind stabilirea standardului de instruire profesională a persoanei desemnate pentru asigurarea calităţii ţesuturilor şi/sau a celulelor umane procesate şi/sau utilizate în scop terapeutic; Ordine ale Ministrului Sănătății Publice etc.

Având în vedere că România este membru al Uniunii Europene, recomand a fi avute în vedere şi prevederile Directivei 2004/23/ CE a Parlamentului Europei şi a Consiliului din data de 31 martie 2004, privind stabilirea standardelor de calitate şi securitate pentru donarea, obţinerea, controlul, prelevarea, conservarea, stocarea şi distribuirea ţesuturilor și a celulelor umane. În ceea ce priveşte informaţiile apărute în mass media referitor la fapte de natură să constituie infracţiunea de trafic de organe şi/sau țesuturi şi/sau celule de origine umană, în speţă fiind vorba de prelevarea de ovule, recomand să aruncaţi o privire şi asupra Rezoluţiei Uniunii Europene asupra comerţului cu ovule umane, adoptată în sedinţa din 10 martie 2005. Demnă de a fi avută în vedere este şi Rezoluţia Adunării Generale a ONU A/59/516/Add.1 din 08.03.2005, împotriva tuturor formelor de clonare, rezoluţie care face trimiteri explicite la necesitatea de a preveni exploatarea femeii.

Avocat Iulian Gogan

iulian.gogan@gogan-office.ro

About Author

Medica Academica

Leave A Reply