România ar putea deveni un producător de sănătate la nivel european dacă s-ar investi în reabilitarea staţiunilor balneare cu tradiţie în ţară, afirmă conf. dr. Ioan Onac, şeful Secţiilor Recuperare Medicală I şi II din cadrul Spitalului Clinic de Recuperare Cluj-Napoca. Aproximativ 30% din fondul de ape minerale terapeutice al Europei se află pe teritoriul României, totuşi nu reuşim să valorificăm această resursă din cauza lipsei dotărilor şi a deficitului acut de personal în domeniu.
In România, există bază materială, logistică şi structuri organizatorice relativ bune, susţinute de un sistem de învăţământ de tradiţie, care cu un efort material nu foarte mare s-ar putea aduce ca dotare la nivel european, cea ce ar creşte foarte mult posibilităţile medicale, mai ales în contextul foarte important al vechii Balneologii româneşti. Avem o structură medicală balneară încă bună şi cu mare tradiţie, superioară majorităţii statelor europene occidentale, care poate fi uşor eficientizată, astfel încât, cu costuri nu foarte mari, România să devină un stat european important în Medicina de Reabilitare şi Balneologie”, spune conf. Dr. Ioan Onac.
Pacienţii nu pot fi reabilitaţi complet din lipsa dotărilor
Principala problemă a specialităţii este lipsa tehnicii de reabilitare de înaltă performanţă care să permită finalizarea unui program de reabilitare mai ales pentru pacienţii cu dizabilităţi fizice grave. „În prezent, aceşti bolnavi sunt recuperaţi până la un anumit nivel care nu le permite independenţa faţă de altă persoană şi nu putem merge mai departe fără dotări tehnice speciale – un sisteme Kinetice speciale (Sistem Lokomat), cărucior electric cu multiple posibilităţi de comandă, dotări ambientale specifice în spital în secţiile de terapie ocupaţională, dotări specifice în mediul ambiental din oraş, maşini cu rampe pentru cărucioare –, în finalitatea cărora să fie implicate şi autorităţile locale”, afirmă şeful secţiilor de Recuperare Medicală.
Aceste sisteme reprezintă o investiţie pentru că vor putea creşte eficienţa tratamentelor de reabilitare şi, în final, vor reduce costurile de tratament.
„Ce este mai bine şi mai eficient? Să îi dau unui om independenţa, să îl reintegrez din punct de vedere social, sau să fie dependent de un îngrijitor care trebuie plătit de stat, ori să fie integrat într-o instituţie socială care să îl îngrijească? Nu mai luăm în calcul starea de confort, de siguranţă, de speranţă de viaţă şi de încredere în viitor a persoanelor cu dizabilităţi fizice. Este important să rezolvăm acest aspect, în special în condiţiile în care, la nivel european, acestor categorii de bolnavi le este acordată o importanţă deosebită, noi toţi fiind obligaţi să le respectăm dreptul la o viaţă demnă şi să îi ajutăm să se integreze socio-familial şi profesional, oferindu-le şi o calitate a vieţii care să îi ajute în acest sens”, spune dr. Ioan Onac.
Este nevoie de două-trei unităţi de Recuperare Medicală dotate complex, costurile per unitate ridicându-se la aproximativ 500.000 – 1.000.000 de euro, care ar putea centraliza cazuristica din România, estimează dr. Onac.
Legea asigurărilor de sănătate nu este adaptată specificului recuperării
Finalizarea recuperării pacienţilor este dificilă în prezent şi din cauza faptului că mulţi dintre ei au nevoie de perioade lungi sau foarte lungi de tratament, ceea ce necesită un sistem ambulator eficient şi permisiv. Actuala lege a asigurării de sănătate stipulează că durata medie de spitalizare în secţiile de reabilitare este de 12 zile, iar în condiţii de ambulator un pacient are dreptul la două cure de tratament anual pentru acelaşi diagnostic, fiindu-i achitate de Casa de Asigurări de Sănătate doar patru proceduri de tratament, maxim 10 zile. Cuantumul de circa 150 lei alocat fiecărui caz clinic în sistemul ambulator prin spitalizare de zi nu permite rezolvarea acestor cazuri clinice, subliniază dr. Onac.
Tinerii specialişti în recuperare medicală pleacă în privat sau în străinătate
O altă problemă este legată de deficitul de personal. Deşi tinerii sunt interesaţi să lucreze în domeniu, programul de studiu de Balneofiziokinetoterapie şi Recuperare Medicală fiind unul din cele mai solicitate în cadrul Facultăţii de Medicină Generală a Universităţii de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca, cei mai mulţi se angajează în unităţi private sau în străinătate. „În spital, avem angajaţi doar şase absolvenţi, restul posturilor vacante neputând fi scoase la concurs. Personalul medical şi auxiliar care lucrează în cele două secţii de reabilitare nu este conform normativelor de personal, nici în cele două secţii, nici în Baza de tratament, motiv pentru care pacienţii sunt luaţi în tratament după perioade lungi de aşteptare, iar încărcătura cu proceduri pe persoană angajată în Baza de Tratament Recuperator este peste normativele existente, aspect care poate influenţa calitatea tratamentelor efectuate. Această situaţie este cauzată de faptul că nu s-au mai făcut angajări în locul persoanelor pensionate”, menţionează Conf. Dr. Onac.
De asemenea, secţiile de terapie ocupaţională din România nu sunt organizate corespunzător, suferind din cauza aceleiaşi lipse de personal. „În Clinica de Recuperare Cluj avem o singură persoană angajată, în condiţiile în care pentru a învăţa, de exemplu, un pacient hemiplegic să se îmbrace singur, este nevoie de cel puţin două persoane care să-l susţină şi să-l ajute să îşi însuşească tehnica necesară”, spune şeful secţiilor de Recuperare Medicală.
Reabilitarea Medicală – denumire nouă, europeană
În prezent, Comisia de specialitate a Ministerului Sănătăţii şi Specialitatea de Medicină Fizică şi Recuperare Medicală fac demersuri pentru adoptarea curriculei europene pentru medicii specialişti, astfel încât pregătirea acestora să fie aliniată la nivelul instituţiilor medicale europene.
„Societatea Română de Medicină Fizică şi de Recuperare, reprezentată prin prof. Mihai Berteanu, preşedintele SRMFR, este membră activă în UEMS (Uniunea Europeană a Medicilor Specialişti). Colaborăm activ pe multe domenii, inclusiv de modificare a denumirii specialităţii în concordanţă cu terminologia europeană şi internaţională – Reabilitare Medicală – şi de modificare a examenului scris pentru obţinerea titlului de medic specialist. Dorim ca acesta să se susţină pe model şi tematică europene, aspect care ne obligă, dar în acelaşi timp ne dă posibilitatea ca examenul să fie recunoscut ca examen de board european, ceea ce va da alte posibilităţi şi recunoaşteri medicilor noştri”, afirmă medicul clujean.
Pentru textul integral vezi ediţia print Medica Academica, aprilie 2012.
